12,214 matches
-
Sibiu, 1943, 54-62; Lucian Blaga, „Getica”, „Saeculum”, 1943, 4; Vasile Pârvan. Biobibliografie, București, 1957; Tudor Vianu, Jurnal, București, 1961, 31-36; Dan Botta, Scrieri, IV, București, 1968, 90-98; Dimitrie Gusti, Opere, II, București, 1969, 350-356; Emil Manu, Vasile Pârvan, scriitor și filosof al culturii, LL, 1969, 59-70; Mincu, Critice, I, 76-86; Balotă, Labirint, 12-22; Ion Pascadi, Din tradițiile gândirii axiologice românești, București, 1970, 69-80; Todoran, Secțiuni, 266-288; Balotă, Ion, 86-117; Onisifor Ghibu, Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut, îngr. și
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
T, 1980, 6; Virgil Catargiu, Ontologia istoriei la Vasile Pârvan, București, 1980; D. M. Pippidi, Variații pe teme clasice, București, 1981, 200-212; Virgil Catargiu, Condiția umană și idealul etic în concepția lui Vasile Pârvan, București, 1982; Virgil Catargiu, Vasile Pârvan, filosof al istoriei, Iași, 1982; George Lăzărescu, Repere de cultură, București, 1982, 126-141; Steinhardt, Critică, 228-238; Vasile Vetișanu, Vasile Pârvan: idealul uman și valorile vieții, București, 1983; Al. Zub, Pe urmele lui Vasile Pârvan, București, 1983; Vasile Pârvan interpretat de..., îngr
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
Asocierea în miscelanee se face cu Floarea darurilor, cu Istoria Troiei, cu cronografe, cu cronici în versuri. Uneori manuscrisele au și miniaturi naive, precum cele ale lui Copce Negoiță din Piatra Neamțului (1783), care își schițează singur chipurile a doi filosofi, presupuși autori ai „pildelor”. Spre deosebire de Floarea darurilor, Pilde filosofești sunt alcătuite numai din maxime, fără exemple ilustrative. Dar aceste maxime conțin nu o dată imaginea care să le fixeze în memoria cititorului: „Mai bine iaste a bate hierul pe o necovală
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
sta șaptesprezece ani în închisoare. Deși debutase ca poet în „Noua revistă română” (1900), publicând apoi volumul Un colț de viață (1902) și piesa în versuri O sărutare (1901), reprezentată la Teatrul Național din București, P. s-a impus ca filosof, cu o serie de lucrări de specialitate: Cercetări filosofice (1907), Teoria noțiunilor (1910), Probleme de logică (1911), Introducere în metafizică (1924), Studii istorico-filosofice (1925), Viața și opera lui Kant (1936), Schopenhauer (1937) ș.a. Literatul va reveni însă ca memorialist și
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
volumele Raite prin țară (1926), Impresii din Italia (I-II, 1930-1938), Peste hotare (1931). El este un descriptiv, care nu știe totdeauna să aleagă semnificativul, povestind cam fără nerv și plutind nu o dată în generalități exclamative. Se simte totuși prezența filosofului și a moralistului, care sondează dincolo de aspectul „turistic”, producând reflecții interesante, bunăoară asupra specificului unei țări sau numai al unui loc („l’esprit d’épargne” al locuitorilor din Lyon), asupra modului de viață al unor comunități (meridionalii napolitani) sau a
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
sondează dincolo de aspectul „turistic”, producând reflecții interesante, bunăoară asupra specificului unei țări sau numai al unui loc („l’esprit d’épargne” al locuitorilor din Lyon), asupra modului de viață al unor comunități (meridionalii napolitani) sau a excepționalei concepții urbanistice italiene. Filosoful istoriei meditează asupra muntelui și a mării, ca simboluri de care este legată însăși ființa adâncă a neamului său, trimițând cumva la spațiul mioritic al lui Lucian Blaga. Nici sfera politicului nu îi rămâne străină, ca, de exemplu, în Franța
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
1934; Din amintirile unui fost dregător, București, 1934; Rotocoale de lumină, București, 1934; Figuri și concepții filosofice contemporane, București, 1935; Viața și opera lui Kant, București, 1936; Schopenhauer, București, 1937; Amintirile unui băiat de familie, București, 1938; Evocări de mari filosofi, București, f.a.; Fulgurații filosofice și literare, București, f.a; De-a lungul unei vieți. Amintiri, București, 1966; Prin meandrele trecutului (Evocări inedite. Pagini memorialistice), pref. Mihai Gafița, București, 1979; Însemnări de drum, îngr. și pref. Dumitru Petrescu, București, 1983; Filosofi
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
filosofi, București, f.a.; Fulgurații filosofice și literare, București, f.a; De-a lungul unei vieți. Amintiri, București, 1966; Prin meandrele trecutului (Evocări inedite. Pagini memorialistice), pref. Mihai Gafița, București, 1979; Însemnări de drum, îngr. și pref. Dumitru Petrescu, București, 1983; Filosofi contemporani, îngr. și pref. Alexandru Boboc, București, 1997; Fulgurații literare, pref. Viorel Roșca, București, 1997; Talentul oratoric. Conferințe la radio. 1932-1943, îngr. și pref. Marin Diaconu, București, 2002. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 326-337; Ralea, Scrieri, II, 447-448; Chinezu, Pagini
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
și însoțește scrisorile imaginare cu poeme reflexive. Alt mod de a repune în dezbatere relația dintre creație și morala omului care scrie, dintre singurătate și suferință, suferință și iubire. Argumentele din Apărarea lui Galilei sunt reluate în epistola către Seneca, filosoful și sfetnicul lui Nero, cu aceste vorbe aspre în ton apostolic; „Și, acceptând să fiți sfetnicul lui Nero, ați acceptat ca filosofia să fie sfetnica unui ucigaș. Chiar dacă ați vrut în felul acesta să-l temperați, împuținând numărul victimelor. În loc
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Ca să întărească acest doliu, autorul scrie cu două penițe: una care notează reflecțiile, amintirile fulgurante, faptele, pe scurt, de ordin biografic (jurnalul propriu-zis) și alta care transcrie pagini dintr-un posibil roman în care este vorba de un doctor Luca - filosof privat - și de custodele unei biblioteci dintr-un loc care se cheamă Asybaris. Asybaris înseamnă, în ficțiunea lui P., partea noastră de infern. Interesul, la lectură, merge spre jurnalul propriu-zis (jurnal de idei etice). Aici se poate intui mai ușor
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
pornește ca revistă „sătească”, P.s. obține colaborarea a numeroși scriitori: poeții Dimitrie Danciu, Elena Farago, George Tutoveanu, Ion Apostol Popescu, E.Ar. Zaharia, Haralambie Țugui, I.Al. Bran-Lemeny, I.U. Soricu, prozatorii N. Batzaria, Cezar Petrescu, la care se adaugă filosoful Vasile Băncilă (Regionalism și românism, Lucian Blaga și regiunea Săcelelor), traducători, istorici. În numărul 3/1937 apare o scrisoare de la „sculptorul statuar” Ion Jalea, care va reveni, în numărul următor, cu articolul Pavilionul românesc la Expoziția Internațională din Paris. Recenziile
PLAIURI SACELENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288840_a_290169]
-
de politician și diplomat la Curtea regentei, propovăduiește concordia între state, neuitând interesele patriei adoptive. Stabilește relații cu personalități princiare (Ferdinand I de Habsburg, împăratul Carol Quintul, frații regentei), ecleziastice (papa Clement al VII-lea, cardinali, episcopi), cu scriitori și filosofi umaniști (o prietenie epistolară privilegiată îl leagă de Erasm din Rotterdam), regăsindu-se, alături de savanți, erudiți, profesori clasiciști, într-o veritabilă „republică a literelor”. Își scrie în Țările de Jos majoritatea operei - lucrări istorice, corespondență, poezii, după ce, mai tânăr fiind
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
Autoarea apreciază drept cea mai importantă contribuție a Bisericii constituirea în mentalul popular a imaginii lui Solomon, ceea ce a condus la apariția solomonarilor. Informații documentate evocă importanța manticii în Antichitatea greacă și romană în domeniul vieții religioase, în opera unor filosofi. Actele de magie oficiate au fost, susține autoarea, de o mare diversitate: practici cu caracter oracular, practici de magie meteorologică, trimiterea bolilor, provocarea morții, uciderea simbolică (uciderea prin defixio, prin „învăluire”; directă, înjunghiere-necromanție), farmece de despărțire, luarea manei, metamorfozele, iluzionarea
OLTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288528_a_289857]
-
Trivale), George Duma, A. Mândru, Cincinat Pavelescu, Leon Feraru, Emil Dorian (sub pseudonimul Castor și Pollux), Wilhelm Schwefelberg (iscălind Ieronim Laurian), Mihail Sorbul, Elena Farago, Raul Teodorescu, D. Iacobescu, Cezar T. Stoika (toți cu versuri). Forțe noi aduc, în 1912, filosofii Mircea Florian, Marin Ștefănescu, I. Brucăr și Nae Ionescu (semnând N. C. Ionescu și Mihai Tonca), criticul E. Lovinescu (e prezent la intervale mari), ca și N. Davidescu, Adrian Maniu - autori proteiformi, abordând și proza, și teatrul, și critica, nu
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
acestei lumi, așa cum o definește fiecare. Aceste poziții sociologice ne amintesc de o reacție similară prilejuită de descoperirile din fizică de la începutul secolului și care au generat poziții etichetate drept „idealism fizic” (Lenin, 1966) sau „fenomenalism” (Flonta, 1985). Ca și filosofii fizicii de atunci, în ceea ce privește natura, etnometodologii actuali consideră realitatea socială ca un dincolo problematic. Singura realitate este efortul individului de a elabora o ordine socială care să-i organizeze percepția și comportamentul și pe care s-o „semnaleze” celorlalți indivizi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
el este adecvat doar unor științe? Nu cumva sunt posibile discipline științifice, structural diferite de fizică, având ca obiect realitatea umană și caracterizate în primul rând prin faptul că încorporează în mod fundamental dimensiunea temporalității? Pornind de la experiența disciplinelor istorice, filosofii de inspirație neokantiană au pus în mod tranșant o asemenea problemă. Modelul de științificitate al disciplinelor istorice, considerau ei, este diferit de cel al disciplinelor naturii. Orice obiect poate, în principiu, să fie considerat dintr-o perspectivă sau alta:din
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
disciplinelor naturii. Orice obiect poate, în principiu, să fie considerat dintr-o perspectivă sau alta:din punct de vedere nomologic, al legilor generale care îi modelează comportamentul, sau ideografic, ca descriere a sa drept realitate unică, individuală, caracterizată prin istoricitate. Filosoful și istoricul român A.D. Xenopol a exprimat poate în modul cel mai clar și mai acceptabil, din punctul de vedere al unei viziuni științifice și filosofice moderne, lipsită de amprenta idealist-subiectivă neokantiană, această idee sub forma celebrei distincții între științe
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la general. Este, de exemplu, punctul de vedere susținut de Athanasie Joja(1965). În aceeași manieră poate fi explicată și istoria. Explicația istoriei poate ficonsiderară că o desfășurare în timp a explicației oferite de științele generalului. Raționând după modelul fizicii, filosofii secolului al XVIII-lea considerau că întreaga istorie este complet explicabilă prin aplicarea modelului general de științificitate, în măsura în care sunt îndeplinite două condiții: a) cunoașterea legilor care guvernează dinamica lumii; și b) cunoașterea stării inițiale (sau la un moment dat) a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dacă aceste tipuri de temporalitate au doar o existență subiectivă (aceasta este evident la nivelul experienței fiecăruia dintre noi) sau și una obiectivă. Cu alte cuvinte, dacă ele sunt tipuri de temporalitate reală, obiectivă (timpul social de care vorbesc unii filosofi) sau sunt doar tipuride trăiri psihologice ale temporalității. De asemenea, ne putem întreba dacă acestea sunt doar tipuri de trăiri individuale (percepții individuale ale temporalității) sau sunt totodată și tipuri colective de percepere a timpului, fixate în forme culturale. Analiza
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a încerca să te imaginezi tu însuți în „pielea” lui Cezar, să-l simulezi pe acesta în propria ta minte și simțire. Comprehensiunea în varianta filosofiei germane are o coloratură afectivă, irațională. Pe aproximativ aceeași linie merge și istoricul și filosoful francez Henri-Irénée Marrou (1958, 1961). Pe linie relativ distinctă se orientează filosoful englez Robin G. Collingwood. Punctul de plecare este tot idealist. În istorie, istoricul trebuie să descopere ideile care au stat în spatele evenimentelor. A descoperi ideea care se exprimă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-l simulezi pe acesta în propria ta minte și simțire. Comprehensiunea în varianta filosofiei germane are o coloratură afectivă, irațională. Pe aproximativ aceeași linie merge și istoricul și filosoful francez Henri-Irénée Marrou (1958, 1961). Pe linie relativ distinctă se orientează filosoful englez Robin G. Collingwood. Punctul de plecare este tot idealist. În istorie, istoricul trebuie să descopere ideile care au stat în spatele evenimentelor. A descoperi ideea care se exprimă într-un eveniment înseamnă a înțelege respectivul eveniment. În fapt, întreaga explicație
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
el pornește de la ideea că starea de spirit, trăirea subiectivă, este dificil de reconstituit. Ea rămâne individuală și greu de comunicat, însăconținutul de idei este posibil de pătruns printr-un act intuitiv. Pe această linie „raționalistă” au mers și alți filosofi englezi ai istoriei. Înțelegerea echivalează pentru ei cu un fel de „calcul rațional” de tipul utilitarismului, tradițional filosofiei engleze: o refacere mentală a argumentelor pro și contra, a avantajelor și a dezavantajelor pe care însuși actorul istoric probabil le-a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de trăiri foarte diverse avem în mod natural, putând înțelege și amplificările lor externe. De asemenea, există largi posibilități de cultivare a capacității de înțelegere, de simulare în noi a variate experiențe, dar există și limite de principiu. În fapt, filosofii care au promovat metoda comprehensivă ca metodă fundamentală de cercetare au fost obsedați de punerea în evidență a limitelor înțelegerii. Există mereu o limită a posibilității mele de a-l înțelege pe Cezar sau pe Napoleon. De regulă, aceste limite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ne putem însă întreba dacă între aceste limite are sau nu vreo valoare, dacă poate sau nu ajuta înactivitatea istoricului. Dar mai înainte de aceasta este necesar să fie analizat un aspect mai practic. Este metoda comprehensivă un proiect elaborat de filosofi și propus istoricilor sau, totodată, este și o practică curentă a istoricului? Este nevoie să distingem modelul său formulat la nivelul epistemologiei de utilizarea sa în practica curentă a istoricului. Modelul epistemologic este influențat într-o mare măsură de cadrul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cu pasivitatea așteptării ca procesul „natural” să lucreze, în timp, și adesea în mod dureros. O asemenea optică este evident adecvată transformării burgheziei într-o clasă dominantă, este interesată să „lase lucrurile să intre în matca lor”. Spencer era un filosof, și nu un om de știință. Ideea lui a creat o orientare puternică în epocă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, tot în Anglia, dar și în SUA, a început să se dezvolte o puternică școală evoluționistă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]