16,377 matches
-
primăvară plina de mister / Pe câmpuri, în livezi și prin păduri. /Mă-mpodobesc cu flori de măr: Tu, verde drag, iar inima îmi furi!” Și tot acolo, era casa bunicii unde „ Totul e verde, ușile cu tocuri și praguri late, /geamurile cu/ pervazurile pline de flori /și podina din drugi mari de lemn.”, bunica, pe care o iubea nespus și care venea de la biserică, în zilele de sărbătoare “cu coșul tău frumos împletit de meșter,/cu cănițele tale de moși/ împodobite
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
nu văd nicăieri vreun început de drum spre tine să mă poarte, din ger să mă aduni și să mă duci în casa în care crești lăstuni să-nchizi grăbită ușa și să îi pui zăvorul apoi să tragi la geam, pe dibuite, storul să nu mai văd afară, să nu mai știu să ies tu să mă vindeci, tandră, de silă și de stres cum aș dori să plec, iubito, chiar acum dar nu văd nicăieri vreun început de drum
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) 1 de ION IANCU VALE în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359376_a_360705]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > MAGDALENA ALBU - OAMENI DE LÂNGĂ NOI (2) - (PROF. ION CHIVU) - NEMAIAȘTEPTÂND LA ARLECHIN... Autor: Magdalena Albu Publicat în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului „Lumina e-n geamul tău și în paharul tău cu apă.” (Tudor Arghezi) Uneori, nici măcar nu e nevoie să aștepți cu prea multă nerăbdare la arlechin pentru a intra în scenă ca să îți joci rolul hărăzit de divinitate. Motivul e unul singur: el, arlechinul
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
În seara aceasta vântul bate cu putere, crengile copacilor îngenunchează, norii aleargă în forme fantastice întunecând cerul care devine din ce în ce mai plumburiu și astupă frumusețea de dincolo de nori. O ploaie torențială se dezlănțuie ca un torent. Picăturile furioase se izbesc de geam, lovesc zgomotos pervazul ferestrei. Fulgerele zigzagate marchează cerul, tunetele zguduie pereții rezervei. Mama deschide ochii și-i închide de teamă. Ploaia îmi răvășește întotdeauna sufletul. Sunetul ei, la impactul cu pământul, de obicei mă bucură, știind că este strigătul de
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
ei de mătase care sclipesc în zare, cerul încruntat, furios până la exasperare mă tulbură, mă înfricoșează. Ador însă fântânile arteziene care par o revanșă a pământului, țâșnind spre cer în lumina razelor de soare și oferind strălucirea desăvârșită. Privesc spre geamul ferestrei. Vijelie strașnică. De data aceasta o neliniște inexplicabilă îmi macină ființa. Mă apropii de fereastră s-o închid, mi-e teamă să nu răcească mama.” „Cine-mi va fi de-acum sprijin ?” Nu întâmplător, „Cartea mamei” se deschide cu
AMINTIRI CU PARFUM DE ALTĂDATĂ, ÎNTR-UN POEM ÎN PROZĂ SEMNAT VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359286_a_360615]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 697 din 27 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Noapte albă, stau și număr Niște oi pe care nu le am Fiecare trage la un ham, Bine petrecut pe după umăr xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx Măul creanga-și bate-n geam Fiecare zi, o interogare Câte sunt medalii cine știe oare Față sau revers, copil, alegeam Toată geometria moare-ntr-o mimoză Purtătoare zâne viselor norocul Neștiut rămâne tuturor sorocul Fiecare face parte, din osmoză Râuri depărtate cată-se întruna Căile
ÎN ORICARE STÂNCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359406_a_360735]
-
zilele înnourate, vântul aducea ploaia cu picuri mari și reci. Iar atunci când se întâmpla ca picăturile de ploaie să se transforme în fulgi de nea, era semnul venirii Iernii. Iarna aducea frigul, despuia pădurile, dar sculpta flori de gheață pe geamuri, și ridica derdelușuri pe ulițe. Copiii o îndrăgeau foarte mult, chiar dacă li se mai înroșeau mânuțele, urechile și năsucurile. Acum era vremea colindelor și a frumoaselor Sărbători de Iarnă. Trena argintie a Iernii era ținută, mai întâi, de „Undrea”, adică
TIMPUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359417_a_360746]
-
zecile de sărmăluțe ne-așteaptă liniștite-n oale Și-un purceluș se frige-n vatră să ne grijească pe la foale. Cântăm manele, ne distrăm, Ionuț dă tonul la bairam, Doar soacra lui, așa, pierdută, se uită de vreun ceas pe geam. Văzând-o, el se-oprește-un pic, ca un Trabant ce pune frână, Apoi se-ntoarce către noi și dă lehamite din mână: - Veniți și m-ajutați să iau cârnații de pe coș și-o tobă Apoi s-aducem niște lemne să nu
CHEF DE SÂNTION de SORIN OLARIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359432_a_360761]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ZĂPEZILE DE VATĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului cu fruntea rezemată de geamul ăsta rece învălmășite parce răstălmăceau norocul ferigile din nord își căutau sorocul, secretele ascunse în lumile aztece; voit o prevestire se-ncumeta tenace negociind o miză a vreunui mizantrop furgoane vistieria prădată în galop neliniști, carabine și mușcături de ace
ZĂPEZILE DE VATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359460_a_360789]
-
busole sar din acele rebele în cerc de neguri asuda pădurea pe care o trecea în bronz Paciurea în lumina ultimelor stele; afonii la pupitru, mari orchestre împart medalii cu nevrednicie ajunge stirpea stearpă la chindie și noi n-avem geamuri la ferestre Referință Bibliografică: Un lasou / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
UN LASOU de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359474_a_360803]
-
nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului pe cer se-ntrec în zboruri lungi cocorii, cu gene umezite gonește noaptea zorii și soarele îmi pare azi o portocală ce capul și-l ridică din marea de cerneală. în geam îmi bate-n floare liliacul miresmele-i le-mprăștie zefirul deschide roș` boboc în vază trandafirul iî inimă de dor nu pot să pun nici acul. când tu-mi răsari ca umbra pe cărare simt sângele în mine cum zvâgnește
CÂND VERDELE NE UMPLE CLIPA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359494_a_360823]
-
Aldine De întrebați cu gânduri tot senine Ce vis de înălțare mă străbate Prin zile multe necronometate: Înșir sonoritățile-n aldine. Scriu poezii pentru posteritate, Știu eu? Ori poate numai pentru mine, În versuri transparente cristaline, Când aripa visării-n geam îmi bate. Să le citim și să le dăm uitării, Să reluăm după un timp lectura, Cum valuri vin mereu din largul mării, Iar orele vesele se dau de-a dura. Învins de armonia decantării, Chiar metronomul și-a uitat
ALDINE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359496_a_360825]
-
trecători grăbiți Mențiune - Dan Norea noapte de april - în balta încrețită tremură luna Etapa 65 - 16 II 2009 Locul I - Virginia Popescu seară de vară - adunate-n căpițe raze de soare Locul II - Valeria Tamaș aburii calzi - în ochiul de geam copil topind luna Locul III - Daniel Iordan Dorobanțu Un rest de iarnă în curtea înverzită - părul bunicii Mențiune - Mahmoud Djamal foșnet în pustiu - încolăcite pe nisip razele lunii Mențiune - Cornel Beldiman Oameni în piață - pe aceeași tarabă urzici și ghiocei
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
Ninsoarea-i albă-n părul tău; Din flori strângeau nectar albine Și tristă-ai fost așa mereu. Doar toamna frunzele uscate Se-ngrămădeau în poala ta Și tu le numărai pe toate, Iar vântu-n urmă le sălta. Mă uit pe geam și văd departe Cum ochii tăi mă urmăresc; Sunt trist că trenul ne desparte Și-i prea târziu să mă căiesc. De-o mai veni vreo primăvară, Cum a venit de-atâtea ori, Te-oi aștepta, ultima oară, În gară
DE-O MAI VENI VREO PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359574_a_360903]
-
SIMIONESCU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 297 din 24 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului La o cafeluță Ședeam de vorbă azi cu tata: Ca bradul, vesel, cum știam, Iar cafeluța era gata. Se clătina un ram la geam. Mă întreba de fiecare, Cum merge treaba pe la vie... Și altă, altă întrebare, Căci multe-ar fi dorit să știe. Vorbea încet, purtat de vise În cernerea amurgului, Cu inimile larg deschise, Când ai atâtea ca să spui. Se cerne ploaie
LA O CAFELUŢĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359571_a_360900]
-
dorit sau nu le-am vrut Și-a fost o serie-ntreagă Eu dirijor, tot eu instrumentist Cantata în gând, pe-aceeași stradă Unde-am iubit și iar am părăsit ÎNTREG SECȚIONAT Privirea ta trece prin mine ca printr-un geam proaspăt spălat, O rază x ce mă pătrunde și-mi ia tot eul la scanat. Vrei confirmări, vrei certitudini, răspunsuri la problema ta? Aproape simt concretizarea mirării tale-n ființa mea! Te corectezi c-un zâmbet fad, demn de-un
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
într-un zbucium somn, peste care ființele vor tace. Mai bine să dea zăpadă și viscol, însă nu polei ! Un stol de gânduri plutește din nou deasupra mea, printre umbrele hoinare rugându-mă să dea zăpada. Mă tot uitam pe geam la ploaia care nu înceta și visam. Visam iarna dormind într-o ceață nepătrunsă. Visam grămezi de zăpadă, Dunărea înghețată precum o boltă răsucită în genuni. Visam furtuna viscolind nămeții și toate negruțele înălțânduse-n văzduh cu cicatrici mistuite de îngheț
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
negruțele înălțânduse-n văzduh cu cicatrici mistuite de îngheț, eu neputându-le alunga durerea. Visam o liniște de nepătruns peste chipul pământului: fiindcă gerul, soarele ce abia mângâia zăpada și vântul ce se revărsa peste tot, sfidau puterile omenești. Priveam pe geam și ploaia ce-a presărat drumurile, s-a oprit. Păsări pasagere se revărsau spre pădurea ce împrejmuia Dunărea pe celălalt mal, hotarul lor de hrană. Le vedeam pierind în zare precum fumul în ploaie. Câteva ore s-a așternut calmul
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
furtunilor de munte nu se astâmpără, nu se lasă, până nu aud brazii trosnind și nu le văd căzând cu trosnet asurzitor în prăpăstii. Geamătul întregului codru e și mai puternic, înghite degrabă orice soartă tristă a vreunui brad căzut... Geamurile caselor zăngănesc puternic, se zbat ca niște păsări în laț, încât pare că din clipă în clipă se vor sparge în țăndări și vântul va intra în odaie. Ca niște fantome răsculate vânturile suflă puternic asupra coamelor dealurilor, zburlind clăile
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
suflare, căzută lângă soba ei rece. Au bocit-o rudele și vecinii, i-au făcut un coșciug de scânduri și au dus-o la cimitirul de pe deal. Căsuța ei a rămas pustie, părăsită, se vede de departe având un singur geam alb, văruit sub forma unui cocoș... Trist va fi însă abia la vară când nu va mai fi biata bătrânică să aibă grijă de copii și de oile altora la păscut, să le spună copiilor povești de demult!... Pustii sunt
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
nu ar fi vrut să se comporte așa. Apoi, se simți stingher stând față în față cu acea tânără, pe trotuarul scăldat în razele aurii ale soarelui. Un autobuz arhiplin se oprii la semafor și el observă cum oamenii prin geamul autobuzului îi priveau probabil gândind că ei sunt doi tineri ce au o întâlnire, Claudiu o salută pe acea tânără și îi întoarse spatele, plecând din fața ei spre bibliotecă. El avea treizeci și nouă de ani, era timpul când pășea
VIAȚA CA UN DAR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360374_a_361703]
-
șefului că are o scrisoare al cărei destinatar este Dumnezeu și nu știe unde să o trimită. Acesta deschide scrisoarea și vede că era scrisă de un copilaș. Merge la magazin, cumpără o pereche de ghete și le aruncă pe geamul casei copilului Nicolae, noaptea, pe ascuns, să nu îl vadă nimeni. Copilașul le-a găsit dimineața și mare i-a fost bucuria că Dumnezeu i-a trimis ghetuțe noi. De atunci, el a depus un jurământ în fața lui Dumnezeu că
VINE, VINE..., VINE “MOŞU” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360399_a_361728]
-
Acasa > Poezie > Familie > SCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Scrisoare către Moș Crăciun Moș Crăciun, bunul meu bun, Ia aminte ce îți spun! Vino seara pe la geamuri, Să îți faci mai bine planuri. Drumu-ncepe la orfani, Că sunt triști și sunt sărmani, Lacrimi șterge-le de poți Și-ngrijește-te de toți. Mergi apoi la cei săraci, N-au mâncare, n-au colaci, Du-le și o
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360398_a_361727]
-
firavă dorință, Sâmbetei am să i-o dau în dar, Poate îmi va trece-n calendar O fărâmă nouă de credință. Și din traista plină cu iubire Am să-i dau duminicii un gram, O lumină să îmi lase-n geam, Licurici pentru a mea orbire. Referință Bibliografică: Hazlie / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 931, Anul III, 19 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
HAZLIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360433_a_361762]
-
ajuta.As vrea că tu să îmi faci rochia de mireasă. -Sigur că o să ți-o fac.Vei fi cea mai frumoasă mireasă. Karon se așeza iarăși pe scaunul de lângă fereastră privind la fulgi de nea ce se lipeau de geam dar senzația de frig o făcu să se gândească la Nickolas.Era un gând fugar,dar care nu-i dădea pace.Ar fi vrut să îl întrebe pe inspector despre el,însă nu se mai găsea în oras.Plecase urgent
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]