KorAP: Find »[drukola/base=geantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...199 200 201 ...203 >

5,057 matches

Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660

cîntărind-o rapid, Încruntată. Ai idee cît rău Îți poate face așa ceva la coloană? Crede-mă, știu despre ce vorbesc, am lucrat un an de zile cu o fizioterapeută, adaugă către Luke. N-ai idee cîte a văzut Întîmplîndu-se de la cărat genți exagerat de mari! — Dar asta e moda, zic scurt. — Moda! slobozește Venetia un nou șir de hohote melodioase de rîs. Moda Îți dăunează sănătății. Încearcă asta, Becky. Recomandată de fizioterapeuta mea. Deschide un dulap și scoate o borsetă cu curelușe

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îți dăunează sănătății. Încearcă asta, Becky. Recomandată de fizioterapeuta mea. Deschide un dulap și scoate o borsetă cu curelușe kaki. — E mult mai ergonomică pentru spate. Poți chiar s-o ascunzi sub tricou, pentru siguranță... — E perfect! spune Luke, luîndu-mi geanta Marc Jacobs de la Venetia și punînd-o pe jos, unde să nu ajung la ea. Foarte amabil din partea ta, Venetia. Amabil? Habar n-are ce se petrece aici. N-are nici cea mai mică idee. — Haide, Becky! Venetia e ca o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
am să spun asta, el o să creadă că sînt posesivă și suspicioasă și iar o să ne certăm ca chiorii. — Bine, ok, zic Într-un final. Mă duc. — Ai grijă să-ți iei tot ce-ți trebuie, spune Venetia, arătînd spre geanta mea Marc Jacobs. Și nu vreau să aud că ai mai purtat geanta aia! adaugă făcîndu-mi semn cu degetul. Îmi vine s-o Împușc. Dar n-are nici un rost să mă cert cu ea, Luke Îi va lua automat partea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
iar o să ne certăm ca chiorii. — Bine, ok, zic Într-un final. Mă duc. — Ai grijă să-ți iei tot ce-ți trebuie, spune Venetia, arătînd spre geanta mea Marc Jacobs. Și nu vreau să aud că ai mai purtat geanta aia! adaugă făcîndu-mi semn cu degetul. Îmi vine s-o Împușc. Dar n-are nici un rost să mă cert cu ea, Luke Îi va lua automat partea. Îmi scot din geantă portofelul, telefonul, cheile și cîteva articole esențiale de machiaj

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Și nu vreau să aud că ai mai purtat geanta aia! adaugă făcîndu-mi semn cu degetul. Îmi vine s-o Împușc. Dar n-are nici un rost să mă cert cu ea, Luke Îi va lua automat partea. Îmi scot din geantă portofelul, telefonul, cheile și cîteva articole esențiale de machiaj. Le pun În borseta kaki și Îi Închid fermoarul. — Pa, scumpa mea, zise Luke și mă sărută. Te sun mai Încolo. — Pa. Pa, Venetia. Abia dacă o pot privi În ochi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
intrare, cu o tăbliță pe care scrie „VĂ RUGĂM SĂ NU ARUNCAȚI GUNOI AICI“. Mă rog. Nu e neapărat nevoie ca detectivii particulari să fie niște ființe ce trăiesc la limita subzistenței, nu-i așa? Îmi bag harta orașului În geantă, mă Îndrept spre intrare și deschid ușile de sticlă. La recepție se află o femeie palidă, cu părul prost vopsit, În suvițe roșcat Închis. Aceasta ridică privirea din cartea ieftină, broșată și mă străbate un val de umilință acută. Probabil

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pentru o perioadă inițială de două săptămîni, după care ne vom reîntîlni. Orice informație obținută de noi Între timp vă va fi comunicată direct prin intermediul meu. Firește, voi avea nevoie și de un mic aconto... — A, zic, ducîndu-mi mîna la geantă. Firește. — Și, În calitate de nou client... scotocește prin sertar și scoate o foaie volantă, aveți dreptul la o ofertă specială. Ofertă specială? Chiar crede că mă interesează cine știe ce ofertă specială idioată? CÎnd Îmi e amenințată căsnicia? Adevărul e că mă simt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
gemeni, cu căptușeală roșie, Îmi iei și mie te rog? Îți dau banii dup-aia. — A. Ăă... da, sigur, Înșfac un pix și notez. Altceva? — Nu, atît. Hai, că tre’ să mă duc! Vorbim mai tîrziu! Îmi pun telefonul În geantă, Încă surescitată. SÎntem urmăriți. Pur și simplu o simt. — Și unde e locul ăsta? Luke se uită pe broșură și Începe să apese pe butoanele de navigație prin satelit. Pe ecranul bordului apare harta, moment În care el face o

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
a intrat și pe alta mi-a ieșit care sînt avantajele și dezavantajele roților mobile din față și, cînd a terminat, am fost prea jenată să recunosc că n-am reținut nici un cuvînt. — M-am documentat, adaug și scot din geantă lista de cărucioare, pe care i-o Întind cu mîndrie lui Luke. În ultimele cîteva săptămîni, de fiecare dată cînd am văzut un cărucior sau un landou cool, i-am notat numele - și n-a fost chiar așa de simplu

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
și o ciudățenie de cărucior care Îți ferește copilul de poluare și „e ideal pentru shopping și băut cafea din mers“. (Ăsta ultimul Îmi place la nebunie.) Ne-am uitat la săculețe pentru picioare, copertine de ploaie și de soare, genți pentru schimbat copilul. Sinceră să fiu, Îmi plouă În gură după un latte, dar Luke a fost complet absorbit de subiect. Se uită la cadrul unui cărucior cu cele mai uriașe și mai neregulate roți pe care le-am văzut

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
de mine? În timp ce mă uit la el cum se Îndepărtează, Îmi tremură picioarele. Ce s-a Întîmplat? Acum ne Împingeam cărucioarele veseli și făceam mișto unul de altul... Deodată, Îmi dau seama că mobilul Îmi sună de mama focului În geantă. Am convingerea clară că trebuie să fie Luke, care Își cere scuze - Însă Îl văd pe partea opusă a pistei de cărucioare, vorbind la mobil. Îmi scot celularul și Îl deschid. — Alo? — Doamna Brandon? aud un glas spart. SÎnt Dave

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
o eșarfă boa, zice din senin. Dar nu una normală. Ci una... uriașă. O eșarfă boa uriașă. Ce super. Asta ar putea fi următoarea modă! Ar putea fi noua baghetă Fendi! — Avem eșarfe boa la Accesorii! zic. Haide! Îmi Înșfac geanta și-i Închid bine fermoarul, asigurîndu-mă mai Întîi că dosarul de carton e În siguranță acolo. O să-l distrug imediat ce ajung acasă. CÎnd Luke o să fie ocupat cu altceva. Coborîm cu liftul la parter, unde se află raionul de Accesorii

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
pantaloni și pantofi cu toc, și părul la fel de impecabil ca Întotdeauna. E În regulă, Îmi spun. Calmează-te. Nu știu de ce Îmi bate inima atît de tare și mi s-au umezit degetele. Ei. Mă rog. Poate e din cauză că În geanta mea se află un dosar cu zece fotografii făcute Venetiei cu obiectivul. Însă ea nu știe asta, nu? — Becky! zîmbește și mă sărută pe ambii obraji. Pacienta mea preferată. Cu mai faci? Se apropie sorocul. Patru săptămîni, nu? — Da. Și

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Brandon Pentru: Fabia Paschali Subiect: MÎine Bună, Fabia! Vreau doar să confirm faptul că voi veni mîine, cu o echipă de la Vogue, iar ședința foto va avea loc Între orele 11 dimineața și 3 după masa. Am bluza mov și geanta Chloe, dar, din păcate, oricît am Încercat, nu reușesc deloc să dau de urma pantofilor Olly Bricknell pe care i-ai vrut. Poți să-ți iau altceva În locul lor? Din nou, mersi mult de tot - și abia aștept să ne

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
mînă pe clanță, ca proprietăreasă a locului. — Ne vedem curînd! Mă uit după mașina care dispare În zare, apoi mă răsucesc pe călcîie, spre Fabia. Credeam că nu ești acasă! Ok, hai să ne grăbim. Ți-am adus marfa. Uite geanta, uite și bluza... Îi Întind sacoșele. — Mișto. Privirea ei se lipește lacomă de ele. Ai adus și pantofii? — Evident! zic. Prietenul meu Danny a făcut rost de ei, de la un model de la Paris. Danny Kovitz, designerul? CÎnd scot cutia, simt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
să-mi facă una ca asta! — Fabia, mă aplec spre ea, respirînd tot mai greu. N-o să te las să-mi distrugi unica șansă de a apărea În Vogue. Ți-am făcut rost de bluză. Ți-am făcut rost de geantă. Ți-am făcut rost de pantofi! Dacă nu mă lași să intru În casă... — Ce faci? zice Fabia. — O să... sun la Barneys și o să le zic să te treacă pe lista neagră! șuier cu inspirație bruscă. N-o să fie prea

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
dreptate, nașterea chiar e o experiență uluitoare. Mă simt ca și cum Întregul meu corp conlucrează În armonie, ca și cum asta a fost destinat să facă tot acest timp. — Ți-ai pregătit bagajul? spune Martha, privindu-mă alarmată. Nu trebuia să ai o geantă pregătită? Am o valiză, spun cu respirația Întretăiată. — Bine, spune Luke, băgîndu-și telefonul În buzunar. Hai s-o luăm. Repede. Unde e? Și foile tale de observație. — SÎnt... nu mai pot continua. SÎnt toate acasă. La noi acasă. — Îhm... sînt

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cărucioarelor“. — O cameră specială pentru cărucioare? se holbează Suze la mine. O să ai o cameră de pantofi și una de cărucioare? — De ce nu? Lumea nu are destule camere pentru tot ce are nevoie. Poate-mi fac și o cameră pentru genți chiar. Una mică... Iau o gură de ceai de frunză de zmeură, care, conform spuselor lui Suze, accelerează sorocul, și mă strîmb cînd Îi simt gustul oribil. — Aoleu, ce-a fost asta? spune Suze, brusc alertată. Ai simțit un junghi

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
la Yogalates. — Uau, spune Paula, impresionată. Ești foarte mobilă. — Am făcut yoga, zic cu un zîmbet modest, dar Încîntat. Cred că acum o să mănînc un KitKat. Doar ca să nu-mi scadă glicemia. — Bună idee, Încuviințează Paula. În timp ce mă-ntind după geantă, o văd că notează „Mănîncă KitKat“, sub „Face yoga, pentru atenuarea durerii“. Își răsfoiește rapid dosarul, apoi ridică privirea, cu compasiune. — În timpul contracțiilor, unde e concentrată În principal durerea? — Ăă... doar... peste tot, zic vag, ronțăind la KitKat. Și aici

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
șocată. Bex, parcă ziceai că vrei epidurală! — Îhm... Înghit În sec. — Dar nu am reușit deloc s-o convingem să-și pună halatul, adaugă Paula, a reproș. — E și normal! spune Suze indignată. SÎnt revoltătoare. Bex, nu ți-ai adus geanta? Nu-ți face griji, mă duc și-ți cumpăr un tricou. Și avem nevoie de niște muzică, poate și de niște lumînări... Se uită critic În jur. — Îhm... Suze. Mi s-a strîns stomacul de nervi. — Adevărul e... — Cioc cioc

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
cît se poate de vioaie, și totul a fost țaca-paca. O să fie o fată căreia o să-i placă distracția, asta-i sigur. Încă n-are nume. Lista pe care am făcut-o zace aruncată lîngă pat. Am scos-o din geantă azi-noapte, cînd moașa m-a Întrebat cum o s-o cheme - dar nici unul dintre numele la care ne-am gîndit nu e bun. SÎnt pur și simplu... aiurea. PÎnă și Dolce. Chiar și Tallulah-Phoebe. Se aude o bătaie ușoară În ușă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Îmi ia ochii altceva. O moliciune familiară și catifelată, cu ape și strasuri. Eșarfa mea. Iubita mea eșarfă Denny and George. Îmi aduc aminte ca azi clipa În care mi-au căzut ochii pe ea. Hei, uite! o scot din geantă, avînd grijă să nu agăț vreun stras. Nici pe-asta n-am mai purtat-o de ani de zile. Îți aduci aminte de asta, Luke? Evident că-mi aduc aminte! Chipul lui Luke se Îmblînzește cînd o vede. Apoi adaugă

[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559

întâlnire cu el, de la sosirea în gara Iași, unde îl așteptam împreună cu Valeriu Gherghel noi stăteam la capătul peronului și a apărut din mulțime, în fâș negru, cu basc pe cap, cu ghetre la pantofi, și pe umăr cu o geantă pe care scria Weltmeisterschaft 1974! -, la noaptea de discuții și condusul înapoi la gară, a doua zi spre prânz! Da, o întâlnire de neuitat! Dorin Popa: Bineînțeles că nu m-am gândit că nu voi mai ajunge. M-am "îndurat

by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490

ca și cum ar flecări: Frați, surate, v-ați obișnuit cu fața cum vi se vede-n oglindă? O puteți accepta, o puteți recunoaște? Nu vă mâniați, răspundeți-mi deschis, iertați brutalitatea întrebării. Eu nu izbutesc de câte ori scot petecul de oglindă din geantă, ori mă uit pe furiș la mine în vitrine, chipul reflectat e întodeauna un șoc. It Must (Trebuie) e o conversație despre pierderea tinereții și păstrarea simțului umorului. Un alt poem, Divination by Hair (Ghicitul în păr), pune mare preț

by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
ascuns, care e "propria mea poveste". Scrie poezie fiindcă vrea să înțeleagă "ce și de ce s-a întâmplat". Se contemplă rătăcind printre magazine, parcuri, străzi, ca "un personaj oarecare / în acest scenariu extravagant, / dintr-o poveste care continuă încă". Handbag (Geanta) e un poem cu o structură interesantă, incredibil de direct și totuși indirect în cele din urmă. Poemul începe cu figura mamei, totdeauna puternică în poezia lui Fainlight. Poșeta e a ei și e plină cu fleacuri, care au toate

by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]