9,375 matches
-
de Noailles, de Augustin Baasave”. La rubrica „Note-cărți-reviste” a nr. 75, alături de un comentariu despre poetul renascentist Maurice Scéve (considerat „precursor” al noilor curente moderne și „al treilea mare poet după Ronsard”, din sec. al XVI-lea), o notă salută gloria transatlantică a modernismului și a „compatriotului” Panait Istrati: „Amauta, revistă lunară de cultură peruviană, apare la Lima sub direcțiunea d-lui Jose Carlos Mariategui. Sumar extrem de variat, cu o accentuată notă de polemică politică și umanitaristă. (...) Revista (36 pagini mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cultură peruviană, apare la Lima sub direcțiunea d-lui Jose Carlos Mariategui. Sumar extrem de variat, cu o accentuată notă de polemică politică și umanitaristă. (...) Revista (36 pagini mari) denotă un ferm curent modernist în America Latină. Dintr’un placard aflăm de gloria compatriotului nostru Panait Istrati pe malurile Rimacului: Kyra Kyralina a fost tradusă de d. Eugenio Garro”. Din nr. 67 aflăm că „Salonul de artă al Sturm-ului din Berlin (...) a deschis o sală de lectură cu 50 de reviste străine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
neputînd trăi în atmosfera ostilă, emigrează. Vai, soarta de totdeauna a artistului polonez este de a găsi desvoltarea și succesul departe de patrie. În Polonia nu e loc pentru dînșii. Se întîmplă azi același lucru cu acei cari au găsit glorie și răsunet în toată Europa K. Malevicz (Ministerul Cultelor n’a consimțit întoarcerii lui în Polonia), Marcussis, Halicka, Lypschitz, Kissling etc. Ceilalți se confundă în mulțimea adepților clasicismului, cezanismului, impresionismului moderat în grupul Rhytm. După 1922 tablourile și sculpturile formiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contestatar” mai moderat este Gelu Ionescu, în textul deja citat din volumul Romanul lecturii. Asumîndu-și „prejudecățile” monumentalist-clasicizante („Mărturisesc că am prejudecata operei, a respirației vaste, neamăgitoare”), criticul se vede nevoit să constate că „Timpul pare a fi lucrat stăruitor pentru gloria urmuziană: jocul grefierului (grav ca orice joc) a căpătat o neașteptată validitate datorită mersului literaturii lumii — aducînd în apoteoză cununa de «clasic» unei fantome”. El amendează gravitatea „lipsită de umor” a comentatorilor mai noi („nobilă amăgire”) și ignorarea „umorului voluntar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la nimic. ― Ea nu e de ajuns, totuși, pentru fericire, Galilei. ― Mie îmi ajunge. Acum, cel puțin. Parcă tot praful pe care l-am răscolit cu sandalele mele e plin de semințe. Risipindu-l, vântul nu face decât să extindă gloria verii Nimic nu e mai greșit într-o asemenea priveliște ca nepăsarea, nu crezi? Restul cuvintelor mi se par inutile. ― Ploile toamnei vor face din toate acestea o amintire. ― Până la urmă, toate devin amintiri. De ce n-aș alege ceea ce am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
e mai greu. Deodată, am înțeles că viața mea a fost falsă. ― Aș putea să spun eu asta. Și, când îți voi dezvălui de ce am ținut să te întîlnesc, vei vedea că nu glumesc. Dar tu ai avut parte de glorie, Galilei. Chiar Papa ți-a arătat considerație și, până la un punct, te-a apărat, cu toate că nu prea ai fost cavaler în raporturile cu el. Ai scris cărți, lumea te citește, discută despre tine, ai discipoli, dușmani. Ești invidiat, compătimit... ― ... hulit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ți-ai pierdut cu totul credința în oameni, Galilei. ― În unii oameni, da. Am băut până la fund paharul. Chiar dacă-mi vei spune din nou că am fost prudent cu viața mea... ― Știai, Galilei, că Ignațiu de Loyola a râvnit întîi gloria militară? A fost rănit la picior de o schijă de tun. Și, în loc să fie cavaler castilian, a devenit cavaler al lui Christos. Era unica armată în care se putea înrola chiar și șchiop. ― Și ce demonstrează asta? ― Că pentru unii
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vadă lumina soarelui decât într-un loc anume. E Iliada, pe care o purta el în lădița de aur." Și imediat s-a șters totul!... XXXIII ― Pe urmă te-am întîlnit și ți-am spus că există oameni a căror glorie a ieșit din suferință, însă aceasta nu justifică suferința. ― Am auzit păreri că adevărata operă a lui Giordano Bruno nu sunt scrierile sale în latină, ci orgoliul cu care a sfidat Inchiziția. ― Cine spune asta? ― Lumea. Și tot ea spune
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
vorbe mari despre eroismul de a muri fără să-mi fie milă de cei care le proferă . Înseamnă că n-au ajuns să afle ce mister minunat e să exiști, să te bucuri că e soare, că e vară. Vreți gloria obținută pe rug? N-aveți decât să jinduiți după ea. Pentru mine, gloria e ca ziua aceasta. ― Care va apune în curând. ― Lumea ar fi plâns, probabil, un Galilei prefăcut în cenușă . În schimb, unul viu o irită. De ce dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cei care le proferă . Înseamnă că n-au ajuns să afle ce mister minunat e să exiști, să te bucuri că e soare, că e vară. Vreți gloria obținută pe rug? N-aveți decât să jinduiți după ea. Pentru mine, gloria e ca ziua aceasta. ― Care va apune în curând. ― Lumea ar fi plâns, probabil, un Galilei prefăcut în cenușă . În schimb, unul viu o irită. De ce dacă a fost atât de aproape de rug nu s-a urcat pe el? De ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lipsea decât să-și scoată din minte tot ce l-ar fi putut împinge să regrete că moare. Puțină indiferență și ar fi ajuns în mijlocul flăcărilor care l-ar fi făcut nemuritor. De ce trebuia tocmai atunci să dea înapoi? Avea gloria la îndemînă și a risipit-o în schimbul unor ani, câți mai are de trăit. Obișnuit cu mirosurile ierbii în floare, s-a speriat, firește, de mirosul de carne arsă. Dar, datorită acestui fapt, lumea a pierdut un sfânt... ―... și a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ochii, am observat că stelele se loveau de vârfurile chiparoșilor, dar plouase, într-adevăr... ― Vara e pe sfârșite. Zilele acestea te voi părăsi, Galilei. ― Cum stam întins în pat, m-am gândit că, într-o privință, ai dreptate. Nu există glorie decât printre oameni Chiparoșilor nu le pasă de descoperirile mele... Și, în clipa aceea, am înțeles, uimit, că, în loc să mă coboare, abjurarea m-a înălțat, poate... ― Cum așa? ― Înainte, eram convins că totul mi se cuvine și nu vedeam nici o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
uitat la mine și a surâs, căci a citit în ochii mei admirația față de un rege devenit atât de înțelept, încât prefera să renunțe la o victorie sigură dacă aceasta putea să aducă cu ea un rău mai mare decât gloria pe care o presupunea. Odată întorși la Pavia în noaptea următoare, Rotari m-a chemat la el. L-am găsit stând în pat, scăldat de o sudoare rece și cu răsuflarea îngreunată. Părea că și judecata îi era confuză. Medicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea a fost ușa dintre cer și pământ. Mergi la ușa aceea, iar nu la altele, cu smerenie și credință, căci n-a fost nicicând închisă. Și asta nu pentru a face să iasă și să intre moartea crucii, ci gloria învierii. Leapădă-te de mândria ta și nu mai spune: știu, fiindcă am călătorit mult prin lume; a călători în inima unui singur om e ca și cum ai vedea întreaga lume. Abia a mai putut să-mi dea binecuvântarea, făcându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să fie așezat În primul rând. Și cânta mai bine, gândindu-se că o făcea pentru el. — Valentina crede că nu merit efortul de a fi ascultată. — Și meritați? Întrebă Sasha. — Ei, nu știu, nu sunt nici Annie Lennox, nici Gloria Gaynor, dar mă străduiesc. Și, oricum, este gratuit. — Poate joia viitoare, Încercă Sasha - oricum știa că nu va merge. Joi veneau ai lui: veneau o dată pe lună - căci, spuneau ei, el nu se arăta niciodată, dar ei, acum când ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
hotărât să tragă un timp aici, la spital, cât să-și facă experiență și să-l mulțumească pe bătrânul lui, apoi să intre în cercetare și să găsească leacul cancerului. Avea mai multe idei în privința aceasta și era sigur de gloria lui viitoare. Zogru era mulțumit. Voia să vină spre seară, când ieșea de la muncă, și să-l ducă în Buftea, când Giulia ieșea de la cursuri. Dar între timp Bobo dăduse cu mâna peste cele două orificii de pe gâtul lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce găseau pe Internet și gata. Dar între timp primiseră vestea trăsnet că în groapa cu osemintele presupusului Dracula se găsise un sigiliu domnesc, folosit în cancelariile lui Vlad Țepeș. Această descoperire îl impulsionase, îl făcuse să se gândească la gloria științifică: Andrei Ionescu, descoperitorul mormântului lui Dracula. Apoi, văzuse un anunț că la Universitatea din Poitiers urma să aibă loc un simpozion despre descoperiri medievale. Avea nevoie de un mic film și de o prezentare de două-trei pagini. Ancuța era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se confrunte cu bogăția, În care să pui În scenă antagonisme Între o celebritate pentru gloată și una mai discretă, pentru happy few; ar fi fost Însă lipsit de orice interes. Celebritatea culturală e doar un erzaț derizoriu al adevăratei glorii, gloria mediatică; iar aceasta, legată de industria divertismentului, aducea mai mulți bani decât orice altă activitate umană. Ce este un bancher, un ministru, un șef de Întreprindere pe lângă un actor de cinema sau un rock star? Un zero - financiar, sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
confrunte cu bogăția, În care să pui În scenă antagonisme Între o celebritate pentru gloată și una mai discretă, pentru happy few; ar fi fost Însă lipsit de orice interes. Celebritatea culturală e doar un erzaț derizoriu al adevăratei glorii, gloria mediatică; iar aceasta, legată de industria divertismentului, aducea mai mulți bani decât orice altă activitate umană. Ce este un bancher, un ministru, un șef de Întreprindere pe lângă un actor de cinema sau un rock star? Un zero - financiar, sexual, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
alte reviste lucioase la modă și, de obicei, sunt purtate de modele cu fețe bărboase, cu mutre de băieți duri sau chiar de violatori care n‑au nimic de făcut - dar absolut nimic - decât să se lase văzuți În toată gloria narcisismului lor Împuțit. Nici nu te poți gândi cum ar arăta asemenea sacou pe un om inteligent și lipsit de grație. Cu pieptul bulbucat sau cu rulouri de grăsime În talie. L‑am sfătuit pe Ravelstein să cumpere sacoul Lanvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sine; personalități plate, calculate („personalități” e un termen mai bun decât „suflete” - cu personalitățile te mai descurci, dar a contempla sufletele unor astfel de indivizi e o oroare pe care dorești s‑o eviți). Nici o concepție de viață decât stupizenia, gloria deșartă - nici un dram de loialitate față de comunitate, nici un pic de dragoste pentru polis, goliți de gratitudine, văduviți de orice rațiune căreia ar merita să‑ți dedici viața. Pentru că, țineți minte, marile pasiuni sunt antinomice. Și marile figuri ale eroismului uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
comuniștilor, Îl văd În stare să le ciuruiască creierii. - Asta‑i mai plauzibil. Sunt de acord cu tine. Dar făcând abstracție de toate, e un perfect maâtre d'hôtel. - Cine să‑l contrazică dacă pretinde că În zilele lui de glorie a făcut parte din gherilă și a luptat Împotriva germanilor? - De asta are o mutră atât de tristă și de distantă. Așa că ce ne‑a mai rămas? Chestiunea evreiască, a stăruit Ravelstein. - În vremurile acelea era de dorit să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o foarte modestă altitudine În amintirea lui „Chick” (sau În ceea ce aflăm noi de la el), dar au două efecte secundare importante. Mai Întâi, „Chick” Îi propune lui „Abe” să scrie o carte, iar filozoful politic se execută, ajungând instantaneu la glorie și avere, după ce volumul se vinde torențial și provoacă un mare scandal public; astfel, relativ obscurul profesor devine (cum am spune azi În România) V.I.P. și Își poate În fine plăti cele mai extravagante plăceri de consumator amoral, de la fermecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de ușă cu partea din spate, parcă se cutremură toată casa. Lui Iliuță îi crește inima. Cu asemenea prieten, nu-i mai e teamă de nimic. Și începe să scrie. Ce-ț doresc eu ție dulce Românie Țara mea de glorii țara mea de dor Fiarbă vinun cupe spumege pocalul Fără să vrea limba îi iese din gură, urmărind buclele celor doi de l. Uf! Greu mai e. Deodată Mureș latră, chiar sub fereastră. Cin’ să fie? Mama nu e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
la radio pe evrei. Le-aș fi bășicat pielea în orice colț de lume s-ar fi aflat ei! Dumneata îți făceai deja datoria cu plutonul SS, i-am spus eu. Arpad radia de satisfacție, amintindu-și zilele lui de glorie la SS. — Ce bine am făcut-o pe arianul! a exclamat el. — Nimeni nu te-a suspectat vreodată? l-am întrebat. — Cum să-ndrăznească? mi-a spus el. Eram un arian atât de pur și de crâncen, încât m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]