6,525 matches
-
în domeniul sifilisului sunt consacrate pe plan mondial. Leon Ballif, în colaborare directă cu prof. Wagner von Jaureg, laureat Nobel, a înființat la Socola primul Centru de impaludare terapeutică din lume. În perioada dintre cele două războaie mondiale, Școala chirurgicală ieșeană, în cadrul căreia și-a continuat activitatea ilustrul chirurg Ion Tănăsescu, a beneficiat de aportul profesorului Nicolae Hortolomei, reprezentant de seamă al chirurgiei moderne, consacrat atât la Iași, cât și în capitală (unde s-a transferat ulterior), și de cel al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și în capitală (unde s-a transferat ulterior), și de cel al profesorului Paul Anghel, promotor al unei serii de noi procedee operatorii. Al. Cosăcescu, profesor la Iași între 1932 și 1942, a contribuit, și el, la creșterea prestigiului chirurgiei ieșene în perioada interbelică, alături de alte personalități, ca docentul dr. Trosc și dr. V. Buțureanu. În 1923, după pensionarea lui Vasile Bejan, unul dintre cei mai vechi profesori, Clinica obstetricală și ginecologică a revenit profesorului Nicolaie Zaharescu Caraman, care a contribuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Zaharescu Caraman, care a contribuit, efectiv, la consolidarea bazei materiale a catedrei. Dintre succesorii săi, s-a remarcat, în mod deosebit, profesorul Eugen Aburel, unul dintre cei mai autorizați reprezentanți ai specialității, prețuit pe plan internaționali, care a onorat școala ieșeană atât prin activitatea sa practică exemplară, cât și prin contribuții științifice importante, privind, în special, problema durerii în naștere. Între 1942 și 1946, una dintre clinicile de obstetrică a fost condusă de profesorul Gh. Plăcințeanu, distins practician și reputat chirurg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1930 și 1933, Catedra de medicină legală a fost condusă de profesorul Nicolaie Bălan, anatomopatolog, reputat diagnostician și specialist erudit. * Agitațiile politice care au intervenit în viața socială a României în perioada interbelică au creat mari perturbări și în universitatea ieșeană, orientărilor extremiste de dreapta opunându-li-se replica viguroasă a majorității cadrelor didactice și a studenților, animați de un exemplar spirit critic. În Facultatea de Medicină, în acești ani, s-a resimțit din plin modelul de conduită politică și patriotică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și pe planul activității practice și de cercetare. Toate sectoarele de activitate s-au extins deosebit de mult. Vechile tradiții universitare au cunoscut noi forme calitative și direcții noi de cercetare; școli aferente acestui institut au onorat în continuare spiritul universitar ieșean. Personalități remarcabile sunt legate de dezvoltarea disciplinelor fundamentale: J. Nițulescu, A. Țupa, I. Nubert, P. Condrea, L. Wasserman, I. Selmiciu, N. Zaharia, C. Ghimicescu, Maria Sibi, Elena Gaiginschi, Ioan Iancu, Ernest Ungureanu. Eminenți clinicieni au dezvoltat Școala de medicină internă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o catedră de farmacie chimică și galenică, toate celelalte cursuri le avem la cele două facultăți menționate mai sus și după cum am spus profesorii se însărcinează a face cursuri gratuite". Cererea s-a repetat și în 1911, când Consiliul profesoral ieșean a subliniat, în unanimitate, necesitatea creării învățământului de farmacie. Ideea a fost însușită de Ministerul învățământului care, destul de târziu, în 1913, face cunoscut că, începând cu ziua de 10 iunie, Ion Vintilescu a fost numit profesor titular la Catedra de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ȘCOALĂ Numărul mare al acestor personalități nu a permis includerea lor într-o lucrare de dimensiuni reduse, care nu este o enciclopedie sau dicționar. Am selectat doar câteva nume din cele înscrise într-o virtuală Carte de aur a medicinii ieșene și, implicit, românești. Firește, am fost subiectiv. Recunosc, mari prietenii, afinități psihologice, experiențe de viață au influențat formula în care prezint acest capitol. NICOLAE NEGURĂ (1832-1884) Doctorul Nicolae Negură (1832-1884), întemeietor de fapt al Facultății de Medicină din Iași, personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
numirea ca profesor la această școală, numire pentru care s-a întocmit un Înalt Decret în care Alexandru Ioan Cuza I menționează, în text, "domneasca sa mulțumire", N. Negură s-a lovit în realizarea școlii sale de opacitatea cercurilor medicale ieșene, foarte alarmate de posibilitatea concurenței care s-ai ivi odată cu apariția unor absolvenți medici, carte ar contraveni intereselor lor. Erau peste patruzeci de medici la Iași care găseau în puternica Epitropie un aliat solid care organizează contra școlii un sabotaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de visare necesară marilor înfăptuiri și cantitatea de tragism care, și ea, este necesară. GHEORGHE NĂSTASE Puțini profesori de medicină s-au bucurat de atâta dragoste și prețuire ca profesorul dr. Gheorghe Năstase, nume care se identifică cu istoria școlii ieșene de medicină și pare zidit pentru totdeauna în destinul dermatologiei contemporane. Năstase și-a desfășurat întreaga sa carieră la Iași, în aceeași clinică dermatologică, parcurgând în întregime ierarhiile medicală și didactică. Între 1930 și 1965 a fost titularul catedrei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
un unicat, un om irepetabil, mort bătrân, dar lovit, cumva, în plină tinerețe intelectuală. Personalitatea studentului medicinist* Spuneam în tableta anterioară că pentru a-l descrie pe medicinist, student care, datorită specificului studiului, se particularizează oarecum de masa studențimii universității ieșene, voi reproduce câteva din însemnările lui Gheorghe Năstase, unul dintre cei mai reprezentativi profesori ai medicinii universitare din România, el însuși trăind și formându-se la Iași, la Facultatea de Medicină de aici. Nu avem o sursă mai bună despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Familiile aristocrate își trimiteau copiii doritori să fie medici la Viena și la Paris. Așa a apărut o categorie specială care avea să se impună. În general însă, mediciniștii erau săraci. O duceau greu mai ales cei care nu erau ieșeni; pe mediciniști îi întâlneai ca pedagogi la Seminarul "Veniamin", unde găseai anual câte 7-8, ținând posturile nesfârșite, după religie, noaptea dormind la un loc cu elevii, iar ziua, când se înapoiau de la facultate, stăteau grămadă în cămăruța de sub scările de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
foarte serios pregătite, studenții nelimitându-se la o materie restrânsă, ci la studii aprofundate din tratate și monografii. Pierderea unui an școlar era o excepție rarissimă" și 2) ""Societatea studenților în medicină", a cărei conducere era reprezentată de elita mediciniștilor ieșeni, menținea viu spiritul serios, de învățământ sistematic, și menținea viu acest spirit dovedind multă maturitate în acțiunile întreprinse. Ea nu exista prin acțiuni "sporadice", cât prin conferințe frecventate de toți studenții, ședințe lunare la care era multă agitație și înghesuială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
între anii 1912 și 1933. Pentru perioada cît a lucrat la Iași, numele acestui ilustru savant este legat de Spitalul "Socola", baza clinică a catedrei. Alături de Gr. T. Popa, Em. Riegler, Elena Pușcariu, C. I. Parhon a înscris Școala medicală ieșeană în circuitul științei universale. Totodată, în perioada cât a activat la Iași, a contribuit, substanțial, la conturarea bazelor endocrinologiei, disciplină aflată, atunci, la începuturile sale. Profesorul C. I. Parhon s-a născut la Cîmpulung Muscel, dintr-o familie originară din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pe care l-a condus în calitate de director aproape trei decenii. Organizator al activității de cercetare neuro-psihiatrice pe plan național, întemeietor al unui renumit "Buletin" de reputație universală. JULES NIȚULESCU Studențimea medicinistă a deținut un rol important în conturarea profilului școlii ieșene de medicină, asigurând ulterior un important număr de medici de elită, absolvenți ai Facultății de Medicină din Iași. Încă de la înființare, au fost atrași către profesiunea medicală tineri de valoare, serioși, dedați studiului și conștienți de rolul social pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
la propriu, și la figurat, intitulat " Scopul" este un act personal care, cum am aflat, a fost afișat pe pereții camerei "de gază" și ai căminelor sărace prin care s-a perindat studentul prin anii 1879-1890, când învățau la facultatea ieșeană primele promoții de studenți. "Scopul meu este, cu ajutorul lui Dumnezeu, să obțin gradul de Doctor în Medicină și de Licențiat în Farmacie. Pentru realizarea acestui scop voi păzi ca sfânt următorul reglement format de mine însumi"... Și urmează "reglementul", pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Tănăsescu, șeful incontestabil al acestei școli, era considerat mai mult decât un maestru, era o "majestate". Urmașul său, Nicolae Hortolomei, se bucura și el de o notorietate care depășea medicina autohtonă. După transferarea la București a lui N. Hortolomei, chirurgia ieșeană s-a identificat timp de aproape cinci decenii cu două nume ilustre: Vladimir Buțureanu și Gheorghe Chipail. Aceste două personalități ocupă un loc central în istoria chirurgiei românești. O anume strălucire personală, specifică fiecăruia activitatea eminentă și îndelungată, școlile create
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
două personalități ocupă un loc central în istoria chirurgiei românești. O anume strălucire personală, specifică fiecăruia activitatea eminentă și îndelungată, școlile create îi situează pe Buțureanu și Chipail în patrimoniul național al medicinii românești. Cronologic, primul înscris în istoria chirurgiei ieșene în epoca la care mă refer, 1940-2000, a fost Vladimir Buțureanu. A trăit întreaga viață la Iași, oraș în care s-a născut și a învățat, la Liceul Național, ulterior, Facultatea de medicină. În 1923 susține teza de doctor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
El a persistat și prin activitatea unei pleiade de elevi deveniți profesori: Lazăr, Chifan, Dolinescu, Strat, Floareș, îndeplinindu-se soarta hărăzită marilor medici care, în accepțiune hipocratică, sunt "părintele familiei". GHEORGHE CHIPAIL Încă foarte prezent în memoria multor generații de ieșeni, profesorul Gheorghe Chipail reprezintă o adevărată emblemă a chirurgiei românești. El este inseparabil legat de destinul medicinii ieșene, pe care a onorat-o ca profesor de chirurgie timp de peste patruzeci de ani. Gheorghe Chipail s-a născut în 1903, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
-se soarta hărăzită marilor medici care, în accepțiune hipocratică, sunt "părintele familiei". GHEORGHE CHIPAIL Încă foarte prezent în memoria multor generații de ieșeni, profesorul Gheorghe Chipail reprezintă o adevărată emblemă a chirurgiei românești. El este inseparabil legat de destinul medicinii ieșene, pe care a onorat-o ca profesor de chirurgie timp de peste patruzeci de ani. Gheorghe Chipail s-a născut în 1903, la Trușești, Botoșani, a urmat cursul secundar și facultatea la Iași, distingându-se, din prima tinerețe, ca element de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
două decenii, argumentele cu care se depășeau aceste adversități începeau să fie de necombătut. (Decanatul a putut răspunde, în 1903, tentativei de desființare a facultății de către P. Carp, că un număr de 113 medici, care se formaseră în această facultate ieșeană, dintre care opt deveniseră profesori universitari, constituie o dovadă imbatabilă a necesității învățământului medical în capitala Moldovei. * O școală medicală universitară înseamnă însă mai mult decât o succesiune de cursuri, seminarii, lucrări practice și clinice, mai mult decât "dotările" (cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
se realizase în anii 1900. Printre ele, desigur, impozantul și cunoscutul Institut de Anatomie, construit începând cu 1890, din inițiativa profesorului Aristide Peride. La acest institut și la catedra de anatomie s-au format mulți dintre cei mai iluștri medici ieșeni; mare parte dintre dânșii au devenit personalități de frunte ale medicinii românești și nume cu rezonanță universală. Probabil că, în unul din episoadele următoare, se va găsi locul să-i evocăm pe cei mai importanți; lucru dificil, implicând o serie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
o probă de confirmare a calităților profesionale ale viitorilor medici. * Referindu-ne le perioada menționată, se impune să-l evoc pe Francisc Rainer, mare anatomist, cu vederi originale, cu o filozofie și cultură cu totul remarcabile, care a înnobilat anatomia ieșeană în perioada 1913-1920. Francisc Rainer (1874-1944), născut în Bucovina (Rehozna), a urmat cursurile secundare și Facultatea de Medicină din București. Încă din timpul studiilor se remarcă în laboratoarele profesorului Obregia și în cel al prof. Babeș. A lucrat un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cariera de profesor, fiind chemat ca titular al catedrei de anatomie descriptivă din Iași. Perioada cât a activat la Iași este importantă atât pentru Fr. Rainer, care, în acest timp, și-a cristalizat concepțiile științifice, cât și pentru evoluția școlii ieșene de anatomie. Personalitatea prof. Rainer, care a exercitat o mare influență asupra colaboratorilor și elevilor săi, este multilaterală; meritul cel mai mare al prof. Rainer este de a fi inovat concepția despre anatomie, ca disciplină, introducând printre primii în lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
se va identifica, de acum încolo, cu activitatea Catedrei de patologie. Moartea l-a surprins ca profesor activ, în 1924, la vârsta de 71 de ani. Activitatea lui C. Thiron evocă perioada grea, dar entuziastă, dusă de pionierii învățământului medical ieșean. Alături de L. Russ-senior, N. Leon, G. Socor, E. Riegler, profesorul C. Thiron a contribuit la profilarea unei școli de medicină care, în anii care au urmat, și-a demonstrat valoarea și viabilitatea. Ca profesor, C. Thiron a contribuit la educarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
unii din parametrii radioterapiei tumorilor maligne cutanate; totodată, abordează problema radiopatologiei, care nu era încă elucidată. Profesorul C. Thiron s-a distins și prin activitatea depusă în cadrul Societății de Medici și Naturaliști. În decursul anilor, reprezentând facultatea sau prestigioasa societate ieșeană, C. Thiron a participat ca delegat la multe congrese internaționale, obținând distincții și premii. A luat parte activă la congresele de la Madrid (1898) și Paris (1899). În anul 1899, tot la Paris, a reprezentat țara la congresele internaționale de medicină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]