7,075 matches
-
rondeluri, ca și cîteva prime încercări de teatru medieval (Jeu de Ia Feuillée, Jeu de Marion). Semn al timpurilor, relativul declin al literaturii curtenești este însoțit, în secolul al XVI-lea, de o dezvoltare foarte accentuată a literaturii burgheze. Epopeei imaginare, plină de înalte fapte de arme, de eroi pasionați și mistici, i se substituie o literatură de actualitate: ceea ce am numi astăzi "istoria timpului prezent", în sensul în care autorul narațiunii a fost martorul evenimentelor pe care le relatează. Acesta
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
comunității prin stabilirea unei relații ferme cu trecutul istoricul (proces ce poate fi numit prescurtat "construirea memoriei colective") a avut un rol decisiv în "imaginarea" națiunii române. Odată fixată această relație intimă dintre comunitatea actuală și trecutul ei, memoria istorică (imaginară sau reală) a devenit o axă centrală în definirea identității naționale și bază a revendicărilor de ordin politic. Ceea ce poate fi numită "arheologia istoriografică a trecutului", prin care românii și-au "excavat" memoriile colective ale originii, a fost procesul care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Nistru" (Georgescu, 1991, p. 117). Ideea unirii întregii românini a apărut și printre transilvăneni, care își imaginau politic realizarea unității naționale sub girul Casei de Habsburg, a națiunii române integrale sub sceptrul imperial. Nu doar românii își exersau facultățile de imaginare politică. Daniel Roth, scriitor sas sibian, opune planurilor maghiarilor de unire a Transilvaniei cu Ungaria proiectul unei monarhii daco-romane sub coroană imperială, care să cuprindă toate cele trei țări române. Profetic, acesta anunța în 1848 că "viitorul Daciei (Transilvania, Moldova
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
criminală uriașă a forțelor ideologice rezidente în naționalism - au revelat din plin valențele distructive ale naționalismului. Experiența traumatică a Holocaustului și a celor două războaie mondiale ce s-au originat ideologic din naționalism a semnalat imperiozitatea morală și politică de imaginare a unor soluții alternative exclusivismelor naționaliste. Sub umbra amenințătoare a trecutului belic naționalist s-a născut proiectul Uniunii Europene, conceput fiind tocmai pentru "a face războiul inconceptibil și material imposibil", după cum enunța R. Schuman (1950), unul dintre arhitecții politici ai
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pentru intrarea în partid. Se vorbește în documentul citat mai sus de pregătirea viitorilor membri. Cum decurgea această pregătire pentru intrarea în partid? Erau arondați unui membru de partid? D.T.: Nu, erau arondați viitoarelor organizații. S.B.: Vă propun să luăm imaginar un om despre care UASC-ul a spus că trebuie să intre în partid. Care era traseul unui candidat? D.T.: Prima etapă: trebuia să intre în rezerva de cadre a ASC-ului din facultatea unde era, într-o comisie unde
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a fost dispariția Imperiului timurid din istorie. Mormintele din stepe, cu comorile lor ascunse, au dovedit un gust caracteristic pentru stilizare, mai puțină grijă pentru reprezentarea realistă, specifică esteticii nomade. Temele în reprezentarea animalelor erau foarte diverse: animale reale sau imaginare, scene de luptă, alternând cu reprezentări mai simple. O mare diversitate se poate constata și în obiectele găsite: vase, bijuterii, tobe, teci de sabie, covoare, țesături. A existat totuși o cultură a mongolilor, în pofida unor epitete emise la adresa acestui popor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
că speranțele noastre s-au spulberat, copleșite de o dezamăgire totală. Intelectualii din Ramallah și Gaza au dovedit că erau incapabili să se desprindă, fie și numai temporar, de preocupările cotidiene aservite exclusiv condamnărilor obsesive ale calamităților ocupației, reale sau imaginare. În loc de a se asocia eforturilor comune în vederea elaborării unei formule a stabilizării viitoare, care să răspundă năzuințelor proclamate de programul întâlnirii, aceștia s-au angajat într-o campanie menită să atragă colegii israelieni să militeze împotriva ocupației. Însă cele trei
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
semestru, am reușit să mă fac admis în grupa restrânsă a studenților remarcabili din an și să stimulez în felul acesta "mândria tribală" a clujenilor. Viața de student la București se desfășura în perimetrul unui triunghi topografic format din liniile imaginare care legau între ele cele trei instituții vitale desfășurării vieții stereotip care erau facultatea, cantina și căminul. Distanțele dintre aceste instituții erau mari și numai o singură linie de tramvai ducea de la facultate la cantină. Căminul instalat într-un fost
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
alta, de două ori pe săptămână și de fiecare dată te întrebai cui îi venise rândul să fie victimizat și exclus de astă dată din organizație. Trebuia să vezi ca să crezi cum "execuția" celor excluși, copleșiți de avalanșa de păcate imaginare invocată împotriva lor, provoca schimbarea la față a majorității prezente în sala timorată de spectacolul de groază desfășurat în prezența lor. Și te întrebai când îți va veni rândul să fii ferecat la stâlpul infamiei... Niciodată nu am reușit să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în această zonă secetoasă de la marginea Bărăganului, în zilele mistuite de un soare nemilos în plină vară din luna iulie anul 1952. Dormeam în barăci, mărșăluiam zilnic kilometri de la cazarmă la câmpul de instrucție și înapoi, exersam luări de redute imaginare cu asalt și exerciții de tir pe viu împotriva unor panouri instalate la distanțe diferite. Colegii mei se minunau că un tânăr evreu ca mine, vândut cu trup și suflet unor preocupări intelectuale, poate să se distingă într-un domeniu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
tot eu. Bine și așa. Cunosc un bandit, turnător la secu și-l cheamă Eminescu. Atunci du-te tu după vin! Nu vreau! Stăm bosumflați și muți. Nicușor mai ridică din cînd în cînd paharul și stoarce cîte o picătură imaginară. La fel face cu sticla. Nu mai am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai acasă, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant și într-o formă nebună. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întâlni decât cu tine însuți, în forma ta cea mai proastă. Iei fiecare lucru drept altceva decât este, și anume drept ceea ce fac din el aprehensiunile, spaimele și reveriile tale. Bucuria reală, palpabilă, e adumbrită de o legiune de impurități imaginare. La fel, nefericirea reală e camuflată de nenumărate anestezii conjuncturale. Cu alte cuvinte, nu suntem capabili să recunoaștem, ca atare, nici fericirile, nici nefericirile curente. Luăm drept fericiri satisfacții de mâna a doua și drept nefericiri mici crize de indispoziție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exprimă bunele ei intenții față de tineret ; apostolul relei purtări e însărcinat să consfințească buna purtare. Adolescenților de o agresivitate nemascată față de părinți li se substituie părinții care se ascund sub o barbă falsă pentru a-i răsfăța pe copii. Mediatorul imaginar înlocuiește mediatorul real și, în timp ce își schimbă natura, începe să funcționeze în celălalt sens. Vom da neîntîrziat deoparte o categorie de considerații care nu sînt esențiale pentru dezbatere și care riscă să întrețină confuzia. În calitate de clasă de vîrstă, „tineretul” a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Mai mult decât atât, trecerea de la vers la proză n-a fost decât un pas, pe care și Lena Constante, ca și atâția alții, l-a făcut, reușind să trăiască pe alocuri o cu totul altă realitate, într-o lume imaginară a ideilor, a sentimentelor, a creației artistice sau a trăirii cu Dumnezeu și cu Sfinții Săi, un frumos și plăcut substitut al realității sumbre. Nu am întâlnit mărturii în cărțile sau interviurile de memorialistică concentraționară care să nu recunoască influența
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
bătut șeaua. „Radioalmanah“, 13 iulie 1996, ora 13,15 4. O binefacere neașteptată - nămolul Îi mulțumesc prietenului Aurel Brumă, un prieten ca o pisică, chiar dacă găzduiește un cățel, nu ca mine un motan, o pisică care știe să strecoare, printre imaginarele rânduri ale Radioalmanahului câte o incitare pentru prietenii săi. Ca și chestia de deunăzi cu nămolul. Hm! Să mă Încumet, nu În a tranșa problema, cât În a-i adăuga câteva aspecte inedite. Nu vă mirați de acel cuvânt, prieten
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și o așteaptă. Iar pentru asta, Îi mulțumesc Cristinei, buna mea prietenă - honni soit qui mal y pense - fără de care n’aș fi aflat niciodată asta. „Radioalmanah“, 22 noiembrie 1997, ora 18,21 20. O picătură de verde În țarcul imaginar În care tremură cu sufletul la gură ori la rădăcină cu gândul la sacrificiul ce-i va avea curând ca victime, odată cu Sărbătorile, ale noastre, nu ale lor, porcul și bradul nu sunt singuri. Le Împărtășește soarta și vâscul. Ei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin forme specifice. Se diversifică: barbarie e și a ucide un om - sensul inițial -, dar și a „corecta“ ceea ce există, un animal de companie sau Natura Însăși. Evoluează: după oameni arși pe rug, chiar și animale „vinovate“ de cine știe ce păcate, imaginare dar antropomorfice, s’au văzut cărți arse și apoi idei puse la index. Nu vom putea scăpa de barbarie, ci doar o vom putea Împinge - cum facem de când ne știm - din spațiul material, În care trăim cu toții, În acela al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
drept că prietenul meu biped nu mă prea gratulează cu carrr...ne; deh! e doar cercetător și, pe deasupra, francofon: chercheur... dar ca să fie În acord cu sonoritatea acestui cuvânt, cerșetor adică, i-ar mai trebui ceva: un beteșug, fie el imaginar... Dar mă descurc, ca vânător redutabil ce sunt. Mai și pescuiesc, dreptu-i În frigider, nu la copcă, precum ursul din poveste: țin prea mult la codița mea, grație căreia, aplicând un principiu de mecanică pentru care Cristi a picat un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Se vorbește îndeobște de seninătatea copilăriei, de lipsa ei de griji, de bucuriile ei. E de nuanțat însă; numai dacă această întâlnire provoacă în substanța copilului uimiri și neliniști, întrebări și probleme, răspunsuri de un anume fel mai toate eroice, imaginare în idealitatea lor și numai dacă ființa este deschisă trăirii misterului, uimirii, întrebărilor, numai atunci se întâmplă acel ceva al cărui mecanism nu l-a explicat nimeni până acum. Or, dacă a făcut-o, explicația a fost parțială și adesea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ceea ce se întâmplă cu cei doi în realitate, căci situația lui (a omului, în general) este aceeași în sfera teoretică și în cea practică spune Ernst Cassirer; și tot filozoful adaugă faptul că omul trăiește mai curând în mijlocul unor emoții imaginare, în speranțe și temeri, în iluzii și deziluzii, în fanteziile și în visurile sale58. Or, ce altceva este visul ? Cu atât mai mult cu cât avem a face nu cu un vis oarecare, ci cu unul poetic, mărturisit de poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Marea Nordului, trupul, încremenit în ghețurile polare, și-ar găsi un astfel de destin, cum se desprinde din fantazările poetice, apele obișnuite i-ar grăbi, cum se știe, descompunerea. Numai că pe Eminescu nu îl interesează realitatea în sine, ci emoțiile imaginare despre care vorbea Cassirer. O operă de artă în cazul acesta literară se dezvoltă din posibilitățile conținute în inconștient, care făuresc tot ce e realitate 61, așa încât Heidegger, când afirmă că mai presus decât realitatea stă posibilitatea 62, nu face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de acest fel93; existența omului care scrie mai înseamnă încă ceva, că omul nu trebuie lăsat la infinit în fața porților închise ale operei (ale propriei opere, n.n.). Din când în când acest mare exilat trebuie să fie acceptat în țara imaginară pe care a creat-o94, pentru că opera se lipește strâns de viață 95. Citându-l pe același autor, se poate spune că literatura poate anula o viață sau îi poate da o mare dimensiune 96. Așadar, viața lui Eminescu a căpătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aceea mamele își înțeleg mai bine copiii, nu numai pentru că sunt făptură din făptura lor, dar și pentru că sensibilitatea lor aduce adesea cu cea a micului imaginativ curat ca lacrima. Era în continuare vremea când făceau, în insula cea verde, imaginare bătălii cu broaștele: Și pe șură ne primblam/ Peste stuf și paie/ Și pe munți ne-nchipuiam/ Cu fiece bătaie/ Mărșileam alături.// Și pe cap mi se îmfla/ Casca de hârtie./ O batistă într-un băț,/ Steag de bătălie./ Cântam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
conture mai mai clare... era el153. De aici înainte, totul este o derulare lentă, care amintește de procedeul cinematografic al încetinirii. Brusc, copilul devine altfel implicat. Devine melancolic și meditativ; îi va dispărea acea naivitate eroică a băiatului pe câmpul imaginar de luptă din bătălia cu... broaștele. Deocamdată, iubita este prezentată firesc: Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă./ O ploaie de flori albe se scutură pe ea,/ Un flutur se înnalță, cu sete ea-l alungă,/ Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]