5,875 matches
-
ia în mîini și "bucuria" îl cuprinde și pe el. N-am mai văzut un trup așa frumos ca al tău. Mi l-a dat Dumnezeu așa. Cît o mai ține... Bostan o trage spre el și încearcă decis să imite mucosul. Ca un arc, Lara se îndepărtează și strigă: Ce faci, tătuță? Păi... sînt și eu om, nu? Dar pe mata te iubesc, tătuță. Te iubesc ca un copil al matale. Și dacă m-ai bucura și pe mine?... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
își pune bagajul de mînă și uneori haina, se așează comod și se pregătește de decolare. Deja o elice începe să se învîrtă, la început mai timid, apoi într-un iureș zgomotos. Cînd a prins destulă forță începe s-o imite și cealaltă elice, care devine și ea nervoasă rău. Privesc pasagerii din avion și, surprinzător, îl văd pe Mitică Vasilescu, total absorbit de conversația cu o duducă roșcată și frumușică foc. Îmi caut altă țintă pentru ochi dar, ca naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
e spre bine. — Păi, domnule, față de somnul matale suveran, claustrarea mea e... — Hai s-o lăsăm baltă. Fiecare pasăre pe limba ei piere. Am obosit, n-ai vrea să schimbăm discuția? Mai bine Îți recit ceva din Pessoa: „Să-i imităm pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme, să visăm Noi, partenerul, șahul, Sub umbra tolerantă să visăm A lui indiferență“ Același culoar lung care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avut grijă de tine alaltăieri, când ai luat-o razna. — Asta înseamnă că eu nu trebuie să-mi iau hamacul? am zis. Apoi: N-am luat-o razna. — Ba da: Clio, Clio, ajută-mă, sunt nebun de legat, zise ea, imitându-mi vocea. — Hei, ce să fac dacă-s sensibil și creativ? Cum zici tu, zâmbi ea. Deci, pot să-mi cumpăr aparatul? — Da, am zis. — Bine. Așa că Clio are acum un aparat foto subacvatic. N-a folosit încă toată rola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trăda îmi rupse inima. Ea întoarse privirea, înghiți în sec, se uită în jos. — O, rahat, zise. Și-n clipa aceea am crezut în sfârșit cele spuse de Fidorous. Aveam impresia că înghițisem cioburi de sticlă. — O, rahat, am spus, imitând-o. Totul a fost o minciună, nu? Toate ceasurile se opriră. Timpul rămase suspendat. O șuviță rebelă de păr negru, buclat cădea pe fața lui Scout, terminându-se sub bărbie. Ea nu făcu nici o încercare de a o îndepărta. Continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mișcarea, mișcarea, mișcarea. O să prindem rechinul isteț al lui Eric. Am alergat pe scări spre puntea superioară în vreme ce Scout gonea pe scări în jos. — În față, zise ea, mimând o manetă trasă în jos, și dintr-o parte în cealaltă, imită mișcările unei cârme cu cealaltă mână. Ai priceput? — Priceput. Cheia e în contact. Mă sărută în grabă și dispăru și dispăru. Am urcat scările cât de repede am putut, simțind durerea împungându-mă în genunchiul umflat. Am găsit cheia, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pătimise; În afara cadrului auster al biroului unde-o zărise prima oară, nu mai avea acel aer competent pe care i-l dădeau rochia neagră, telefonul și celelalte accesorii proprii unei existențe de om adult, pe care se străduia s-o imite, ca Într-o joacă. Fără ele, arăta decorativă și fragilă, deși Rowe știa că viața nu putuse s-o Înfrîngă; doar cearcănele ușoare din jurul ochilor, plini de candoare ca a unui copil, Îi trădau trecutul. — Îți place și dumitale partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poată lăuda În fața Annei, ca un băiețaș: „Eu i-am prins!“ În zori, pe la patru și jumătate, li se alătură un tînăr, pe nume Brothers. Atît mustața cît și umbrela și pălăria lui neagră vădeau tendința acestuia de a-l imita pe domnul Prentice; În douăzeci de ani, poate că ar fi ajuns să semene leit cu modelul său, dar deocamdată Îi lipsea patina vîrstei - ridurile săpate de resemnare, de deziluzie și de amărăciunile vieții. Domnul Prentice Îi predă, obosit, obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În rețeaua de cupluri libertine, Bruno avea să-și dea seama că era o calitate extrem de rară. Majoritatea femeilor din acel mediu masturbau cu brutalitate, fără nuanță. Strângeau mult prea tare, o zguduiau cu o frenezie stupidă, Încercând probabil să imite actrițele din filmele porno. Poate că era spectaculos pe ecran, dar rezultatul tactil era oarecare, dacă nu chiar dureros. Christiane, dimpotrivă, proceda cu atingeri ușoare, Își umezea regulat degetele, explora cu blândețe zonele sensibile. O femeie În tunică indiană trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
poate lua inițiativa unor contacte sexuale publice; adesea, femeia Își masturbează sau Își suge partenerul, adesea, de asemeni, bărbatul Îi Întoarce mângâierile. Cuplurile vecine Îi observă cu multă atenție, se apropie să privească mai bine, apoi, puțin câte puțin, le imită exemplul. Astfel, pornind de la cuplul inițial, pe plajă se propagă rapid un val de mângâieri și de lubricitate extrem de excitant. Frenezia sexuală sporește, numeroase cupluri se apropie și practică relații În grup; dar, este important de notat, fiecare apropiere face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o sănătate fără de cusur, cât o nepăsare plină de forță În fața vieții. A stat câteva zile În salonul celor aflați În recuperare, până s-a observat că prezența lui acolo Îi deprima pe pacienți, care aveau tendința de a-i imita stilul vegetal. A fost mutat la psihiatrie, Însă nici acolo n-a făcut mulți purici, deoarece la ședințele de grup evita să-și exteriorizeze sentimentele, tăcând mâlc. Ca urmare, au decis că locul său era printre ființele care, asemenea lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
susținea Popescu că e autentic, bunul meu simț țipa că este fals. Mă obstinam să cred că opera nu-l poate sacrifica pe autor. Ar fi trebuit, dimpotrivă, să-l exprime. Fără sinceritate, obținem un zero artistic. Dacă, om fiind, imiți pe zei, ajungi ridicol. Ideile care interzic personalitatea aruncă opera în convenționalism. Cu Popescu am avut o discuție care m-a zdrobit. I-am spus că mă îndoiesc de realitatea confecționată. Ce sentimente și ce adeziune poți obține de la niște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a mai fost bătrînul ci un flăcău. Cu toate că, pe mal, domnișoara dădea semne că l-ar fi primit și pe acela, cu nepăsare, tînărul introduse peștele în propria traistă. Deși privirile elocvente ale celorlalți îl îndemnau pe flăcău să-l imite pe bătrîn, dînsul rămase neclintit. Mi-am imaginat că, într-o conferință mai tîrzie cu domnișoara, cu ton și gesturi exagerate, bătrînii aveau să condamne noua generație. Acasă lelea Ghența mă anunță că avea nevoie de odaia mea pentru o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de bătaie și-o izgoni din casă. Orice s-ar spune, cu cataloagele sub braț, profesorii arborau un aer profesional. Scoteau din rubrici, în cancelarie, extrase misterioase care, în ora următoare, trebuiau să hotărască soarta elevilor. Ținut lunar, consiliul profesoral imita ședințele de partid. Directoarea citea darea de seamă, după care urmau discuții. Pentru că lectura era adormitoare, asistența se trezea doar cînd începeau să fie pomenite nume. Niciodată nu lipsea intervenția lui Fărocoastă. Excela prin vehemență căci, la adăpostul funcției, critica
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
decît să plîngă pe ruine nu-i trecea prin cap. Mă obișnuisem și cu duhoarea sălilor de clasă. Din cînd în cînd un copil se apuca cu două degete de nas și icnea în rîs. Îndată cei din jur îl imitau iar vinovatul, care totdeauna era cel ce sesizase primul, îl pîra pe distratul care își vedea inocent de treabă. A nu te ține cu degetul de nas constituia unica și indubitabila probă a vinovăției. Fapta era denunțată pe șleau iar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și ducă fiica sau fiul cu mașina; totuși mașina există, există, există, le aparține lor, tinerilor care vorbesc despre schi și despre excursii organizate ca despre cel mai firesc lucru din lume. Pe aceștia trebuie să te străduiești să‑i imiți, ceea ce poate că nu‑ți va fi niciodată posibil cu un asemenea tată și o asemenea mamă; să‑i imiți de îndată ce vei avea vârsta potrivită, însă până atunci mai e. Ce aerodinamic arată, ca oamenii viitorului, și ce entuziasm au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și despre excursii organizate ca despre cel mai firesc lucru din lume. Pe aceștia trebuie să te străduiești să‑i imiți, ceea ce poate că nu‑ți va fi niciodată posibil cu un asemenea tată și o asemenea mamă; să‑i imiți de îndată ce vei avea vârsta potrivită, însă până atunci mai e. Ce aerodinamic arată, ca oamenii viitorului, și ce entuziasm au în ei! Și pantalonii ăștia pană așa de moderni! Nimeni nu‑i ține din scurt pe ăștia doi, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ceva. Hans nu vrea să obțină nimic deosebit, doar să i‑o pună acum Annei. Anna are o senzație de nemărginire, care‑i vine din cap; e un sentiment care a fost descris adesea, iar Anna se străduiește să‑l imite, ca să‑l simtă exact așa cum a fost descris. Fără cap, Anna n‑ar avea de unde să știe acum că e doar trup și nimic altceva. Anna îl descheie pe Hans la cămașă, cu mișcări tremurânde, pentru că așa se spune mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arate Înspăimîntător, din pricina acelei ciudate irealități reale care ascunde o cumplită ironie, căci, pe măsură ce le privești, fața și trupul mortului par că-și pierd consistența de carne omenească, asemeni figurilor de ceară dintr-un muzeu, și zîmbesc, privesc, batjocoresc și imită viața, Într-un fel groaznic și ireal, Întocmai ca acele figuri de ceară. Barele de lemn se Învîrteau neîncetat cu tocănitul lor specific, oamenii treceau neîncetat grăbiți, pășind pe pardoseala cenușie de ciment, trenurile vuiau neîncetat În stația de dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
bătuți de soartă să nu poată învăța decât în condiții teribile. Cine voia o atmosferă perfect firească putea cere loc în sala 2. În sala 1, însă, unul îndrepta pumnul către tabloul lui Hegel, altul parcurgea un tratat de antropologie imitându-l pe Jimmi Hendrix chircit asupra chitării și tot așa. În jur de prânz, moroșanii ieșeau la jogging în Cișmigiu, Șerban pleca să dea telefoane la plăcintărese, să spună de care vrea pentru deseară, cu varză sau cu cireșe. Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Și betu nea Costică parcă-l văz, ieșea după ei, noapte, Întuneric și ăia buf, buf!, Își cărau cu pumnu sau cu picioarili.“ Bătrânul care povestește Își subțiază dintr-o dată vocea Într-un mod foarte caraghios, probabil pentru a-l imita pe proprietarul de atunci al cazanului. Unii dintre ceilalți râd, semn că au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă jucați de-a perghelu?“ Aproape imediat unul dintre puștii care mai devreme ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pumnu sau cu picioarili.“ Bătrânul care povestește Își subțiază dintr-o dată vocea Într-un mod foarte caraghios, probabil pentru a-l imita pe proprietarul de atunci al cazanului. Unii dintre ceilalți râd, semn că au recunoscut a cui voce era imitată. „Ce e, mă, aici, ce-i aici? Vă jucați de-a perghelu?“ Aproape imediat unul dintre puștii care mai devreme ieșiseră cu boștina caldă, s-o ducă la groapa cu bălegare fumegânde de lângă gardul metalic, Întreabă ce-i ăla perghelu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cuvinte, unii dintre cei de față solicită repetare. „Cum, bre?“ „«Răsu’ lumii, Râsu’ lumii.» Și ieșea la ei cu o jordie d’asta și mi ți-i altoia. «Ai, bre, tată, tot În mine dai?»“ Vocea a devenit plângăreață și imită și un defect de pronunție. Pare tocmai defectul de pronunție al supraviețuitorului dintre cei doi frați despre care tocmai se povestește. „Ești om Însurat și tu, mă, fi-r-ar al dracu, ptiu, râsu’ lumii.““ 17 aprilie 1939. Ministerul de Externe al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de bucurie... de la început s-au împărțit perechi fără să se vorbească înainte ca și cum ar fi fost de la sine înțeles. Și-au lăsat instrumentele medicale trântite acolo, Laur i-a întins mâna politicos să o ajute; ceilalți, obligați, i-au imitat parcă imaginea lor se reflecta într-o oglindă uriașă cu marea ca fundal. N-au simțit nevoia să se mai despartă conștienți de clipele acelea inegalabile. Au alergat voioși, ținându-se strânși de mâini pe plaja întinsă dar pustie, scăldați
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
însă orbită de stropi îl aștepta dând moale, haotic din mâini, parcă fără voință, ezitând și încercând totuși să îl țină departe... până distanța dintre ei a ajuns la microni depărtare! Ceilalți priveau încântați zbenguiala lor și încercau să îi imite.. exista în acele mișcări un erotism camuflat ca dansul preludiu al păsărilor pentru ce va urma. Laur a intrat cu capul sub apă ținându-și respirația și a apucat-o de mâini ajutând-o să i se urce cu picioarele
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]