7,158 matches
-
Armată rus în subordinea Armatei 1 române sau preluarea efectivă a conducerii la nivel strategic a frontului românesc, în august 1917). Generalul Prezan a fost un adept al apărării energice, determinând comandamentele și trupele să adopte o atitudine agresivă față de inamic, să riposteze la fiecare atac general sau atacuri de front și flanc, să dispute terenul cu înverșunare, epuizând forța de șoc a germano-austro-ungarilor. Evoluțiile complexe de pe frontul românesc din toamna anului 1917 și primăvara lui 1918, datorate izbucnirii revoluției ruse
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
al dreptății. Cuvintele sale, "„Adevărul este în marș și nimic nu-l va opri”", au rămas emblematice. Zola a murit la Paris pe 29 septembrie 1902 din cauza unei intoxicații cu monoxid de carbon cauzat de un coș de fum blocat. Inamicii săi au fost acuzați de omor, dar nu s-au găsit dovezi concrete în acest sens. A fost înmormântat inițial la Cimitirul Montmartre din Paris, dar la 4 iunie 1908, la aproape șase ani de la moartea sa, rămășițele sale au
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Dar această implicare îl costă foarte mult. În primul rând, pe plan financiar, justiția îi confiscă bunuri și le revinde la licitație. Din momentul în care nedreptățile din procesul lui Dreyfus sunt demascate, Zola se transformă într-un fel de inamic public pentru naționaliștii anti-dreyfusarzi. Aceștia își vor concentra toate atacurile împotriva lui și vor găsi în el întruchiparea trădării patriei și a armatei. Din 1898, scriitorul este ținta unui torent de articole satirice, de caricaturi, de cântece zeflemitoare și de
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
medicilor nu mai rămâne nimic de făcut. Émile Zola decedează oficial la ora 10 dimineața, cauza fiind intoxicația cu monoxid de carbon. Cu toate acestea, soția lui supraviețuiește. Moartea scriitorului este cel mai probabil accidentală, dar ținând cont de numărul inamicilor lui Zola (în special anti-dreyfusarzii), teza asasinatului sau a „festei răutăcioase care a scăpat de sub control” nu a fost niciodată abandonată. După moartea lui, poliția desfășoară o anchetă, dar nu se ajunge la nicio probă. Impactul morții lui Émile Zola
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
asemenea martorul dramei sociale, remarcă « desfrâul fetelor care nu se mărită decât la al doilea sau al treilea copil » și dominația unor vicii ca prostituția, jocurile de noroc, alcoolul. Cartea este de un succes atât de răsunător încât chiar și inamicii scriitorului, din ce în ce mai puțin numeroși, sunt forțați să recunoască imensul lui talentul. Publică în 1890 ultima sa capodoperă, "Bestia umană" (""La Bête Humaine"), și termină ciclul "Les Rougon-Macquart" într-o notă optimistă, prin "Doctorul Pascal" în 1893. Spre finalul seriei "Les
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
diviziile 50, 170, și 198 germane, diviziile 8, 13 și 14 infanterie române. „La flancul drept, pe înălțimile situate la nord și sud de Florești, a fost dispusă Divizia 13 infanterie română. Întrucât în fața flancului drept al Corpului 30 armată inamicul rezista pe pozițiile dinapoia râurilor Camenca și Răut, având posibilitatea de a executa contraatacuri în flancul drept al trupelor germane, comandantul Corpului 30 armată a ordonat Diviziei 14 infanterie română să înainteze spre est, în lungul Răutului, în cooperare, la
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
apărare de pe valea Răutului, duse de diviziile 8, 13 și 14 infanterie române (din compunerea Corpului 30 armată german) în perioada 13-19 iulie 1941 în zona localităților Florești, Movila Turcului, Dubna, Stoicani, au fost consecința unor puternice reacții ofensive ale inamicului, care vizau flancul și spatele trupelor române și germane care ajunseseră pe Nistru. Trupele sovietice luptau cu mare îndârjire, unele puncet, mai ales cota 210, trecând de câteva ori de la unii la alții. Însuși comandantul Corpului 30 armată germană, generalul
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Franței era presat de regina exilată Margaret de Anjou să o ajute la invadarea Anglia pentru a recupera tronul soțului ei captiv. Regele Louis a avut ideea unei alianțe între Warwick și Margaret, o soluție la care nici unul dintre vechii inamici nu s-au gândit, dar care, în cele din urmă, a apărut ca o afacere profitabilă. De fapt, fiecare dintre cei doi se aștepta la alte beneficii: Warwick dorea un rege marionetă (ori Henry, ori fiul său), iar Margaret dorea
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
aflat în preajma liniilor germane și pentru că apăra drumul principal către Paris. În concordanță cu scopurile hotărâte ale lui Falkenhayn, operațiunea a primit numele de cod "Gericht - Loc de execuție". Pentru a duce la îndeplinire obiectivul uciderii a cât mai mulți inamici cu putință, el a limitat lărgimea frontului la 9 - 12 kilometri, ceea ce limita posibilitățile unei străpungeri. El a păstrat atent controlul asupra rezervelor, trimițând pe front doar atâtea trupe cât era necesar pentru menținerea neîntreruptă a atacului. Pe 21 februarie
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
infarct în timpul campaniei din 1919 pentru adoptarea tratatului, nu poate evita în 1920 refuzul Senatului de a ratifica Tratatul de la Versailles și, implicit, intrarea SUA în Societatea Națiunilor. Succesorul său, Warren G. Harding, încheie acorduri de pace separate cu foștii inamici de război în 1921. Până la sfârșitul anilor 1920, politica externă a SUA este definită de principiul de neintervenție în conflictele europene. Pe plan intern, modernizarea industrială rapidă contribuie la dezvoltarea economică și la creșterea bunăstării populației. Industriile de construcții și
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
dictator sinistru care încearcă să dezvolte arme de distrugere în masă pe care le va utiliza în invazia Kuweitului trei ani mai târziu. Ironic, cei doi "pioni" folosiți de americani în lupta împotriva sovieticilor în anii '80 le vor deveni inamicii principali spre sfârșitul secolului XX/începutul secolului XXI. După realegerea sa în 1984, Ronald Reagan a profitat de șansa pe care i-o ofereau noile reforme politice sovietice introduse de noul secretar general Mihail Gorbaciov. După mai multe summituri americano-sovietice
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
al II-lea i.en., dacii sunt consemnați de Frontinius, care în Stratagemele, arată că generalul Minucius Rufus, proconsulul Macedoniei, copleșit de scordisci și de daci, a recurs la o stratagema pentru a-i înfrânge. Având o armată mică, iar inamicii fiind superiori numeric, i-a pus pe trâmbitași să sune din trâmbițe. Lupta s-a dat într-o zonă muntoasă și ecoul a amplificat sunetul, motiv pentru care inamicii au fugit, crezând că armata română era mult mai numeroasă. Lupta
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
o stratagema pentru a-i înfrânge. Având o armată mică, iar inamicii fiind superiori numeric, i-a pus pe trâmbitași să sune din trâmbițe. Lupta s-a dat într-o zonă muntoasă și ecoul a amplificat sunetul, motiv pentru care inamicii au fugit, crezând că armata română era mult mai numeroasă. Lupta s-a desfășurat prin 109-106 i.en., iar victoria a fost serbata printr-un triumf organizat la Romă. O altă expediție a avut loc în 75-73 i.en. spre
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
cărora forțele sovietice erau concentrate pentru a ataca Germania. El respinge însă afirmațiile conform cărora invazia germană a fost de fapt un atac preventiv. Meltiuhov crede că ambele părți se pregăteau de atac, dar nici unul dintre beligeranți nu credea că inamicul este gata de atac. Propaganda sovietică din perioada antebelică afirma, desigur, invariabil, că Armata Roșie era foarte puternică și era capabilă să învingă orice adversar. Fiind înconjurat numai de ofițeri care îi spuneau doar ce voia dictatorul să audă, având
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
2 octombrie 1941, Grupul de Armate Centru (Fedor von Bock), a lansat ofensiva finală spre Moscova, așa-numita "Operațiune Taifun". Hitler declara la scurtă vreme după lansare atacului: "După trei luni de pregătiri, avem în sfârșit posibilitatea să ne zdrobim inamicul mai înainte de venirea iernii. Toate pregătirile posibile au fost făcute... azi începe ultima bătălie a anului... " Pentru Hitler, Moscova era cea mai importantă țintă militară și politică, el considerând că, odată capitala cucerită, colapsul Uniunii Sovietice ar fi fost iminent
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
nord pe poziții mai la sud. Atacul inițial german a rupt frontul sovietic în două, separând două armate sovietice (a 16-a de a 30-a). Au urmat câteva zile de lupte crâncene. Jukov avea să scrie în memoriile sale: "Inamicul, ignorând pierderile, da atacuri frontale, dorind să cucerească Moscova prin orice mijloace posibile." În ciuda eforturilor germanilor, defensiva pe mai multe linii în adâncime a redus pierderile sovietice în timpul retragerii prin luptă a Armatei a 16-a către fortificațiile pregătite mai
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de artilerie înainte de executarea focului, iar vehiculele trebuiau să fie încălzite mai multe ore înainte de a putea fi folosite. Ofensiva Axei împotriva Moscovei a fost oprită. După cum scria Guderian în jurnalul său: "... ofensiva împotriva Moscovei a eșuat... Am subestimat puterea inamicului, ca și mărimea și clima lui. Din fericire, mi-am oprit trupele pe 5 decembrie, altfel catastrofa ar fi fost de neevitat. Deși ofensiva Wehrmachtului a fost oprită, spionajul german estima că forțele sovietice nu mai dispun de rezerve, care
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
usturătoare pentru Axă, deși nu una catastrofală, și a pus capăt speranțelor Germaniei pentru o victorie rapidă și decisivă împotriva Uniunii Sovietice. Pentru prima oară din iunie 1941, forțele sovietice au oprit înaintarea germană și au respins cu succes atacurile inamicului. Această victorie l-a făcut pe Stalin mult prea încrezător în puterea Armatei Roșii, liderul sovietic luând hotărârea organizării unor noi ofensive. Pe 5 ianuarie 1942, în timpul unei întâlniri la Kremlin, Stalin a anunțat că plănuia o contraofensivă generală de
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
țării de către vecinii mai puternici: Imperiul Rus, Prusia și Imperiul Habsburgic. S-a încercat și formarea unei noi țări, Federația Międzymorze, pe ruinele fostelor imperii. Bolșevicii reușiseră să obțină victorii importante în 1919 în războiul civil rus, dând lovituri mortale inamicilor din Armata Albă. Lenin a considerat că Polonia este un pod pe care ideile comuniste trebuie să-l traverseze pentru a ajunge în Europa Centrală și mai departe, în Europa Occidentală. Războiul polono-sovietic părea mijlocul cel mai potrivit să fie
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
erau în focul luptei încă din prima zi a operațiunilor. Ca urmare, îndeplinind planul lui Piłsudski, armatele poloneze au găsit o uriașa spărtură între fronturile rusești pe care au exploatat-o, continuând ofensiva către nord cu două armate, lovind neîncetat inamicul surprins și zăpăcit. Pe 18 august, Mihail Tuhacevski, din cartierul lui general din Minsk la apoximativ 450 de kilometri depărtare de Varșovia, a devenit conștient de amploarea înfrângerii sale și a ordonat rămășițelor armatelor lui să se retragă și să
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
să avanseze spre Pomerania, dar liniile lui au fost puse în primejdie de Armata a V-a poloneză, care în cele din urmă au reușit să pună pe fugă unitățile bolșevice. Divizia I poloneză a Legiunii, pentru a tăia retragerea inamicului, a executat un marș remarcabil din Lubartów spre Białystok - 260 de kilometri în numai 6 zile. Soldații au luptat în două bătălii, au dormit numai câteva ore și au mărșăluit 21 de ore pe zi. Sacrificiile și răbdarea lor a
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
să-l întâlnească pe câmpul de luptă pe Henric, astfel, acesta și-a petrecut doi ani asediind și cucerind nestingherit orașe din Normandia. În timp ce figura lui Henric se impunea, Ducele de Burgundia a renunțat la neutralitate, formând o alianță cu inamicul; aliații au început în curând să-și exercite controlul asupra regelui Franței și asupra întregii regiuni din nordul Loarei iar prin Tratatul de la Troyes (1420) s-a hotărât căsătoria lui Henric al V-lea cu fiica lui Carol al VI
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
sosirea ajutoarelor. În următoarele 20 de ore, Forța Zvika, așa cum ajunsese să fie cunoscut echipajul în transmisiunile radio, a lupta neîntrerupt cu tancurile siriene singur, sau în cadrul unor subunități, schimbând 6 tancuri după ce acestea fuseseră scoase din luptă de focul inamicilor. Locotenentul a fost rănit și a suferit arsuri, dar a rămas în luptă, intervenind în luptă în momentele critice din direcții neașteptate pentru a schimba cursul luptelor de hărțuială. Pentru faptele sale de arme, Zvika a devenit erou național în
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
cât și datorită faptului ca Israelul a reușit să ocupe un teritoriu mai mare decât avusese mai înainte pe Platoul Golan și reușise să cucerească o zonă pe continentul african, se pare ca liderii arabi au ajuns la concluzia că inamicul comun nu poate fi învins pe cale militară și de aceea opțiunea negocierilor a părut tot mai demnă de luat în seamă. Războiul a avut un efect neașteptat în Israel. După victoria din războiul de șase zile, armata israeliană devenise mulțumită
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
luptă extrem de dinamică, lipsită de inițiativă tactică și strategică, țara s-a aflat în pragul colapsului. Deși, în câteva zile țara și-a recăpătat echilibrul, iar în mai puțin de două săptămâni armata israeliană ajunsese să amenințe capitalele celor doi inamici principali, pierderile în oameni și materiale de război fuseseră imense. Ca răspuns al sprijinului american pentru israelieni, națiunile OAPEC - membrii arabi ai OPEC - în frunte cu Arabia Saudită, au decis pe 17 octombrie să reducă producția de petrol cu 5% pe
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]