6,102 matches
-
până în suburbiile sudice ale comunei Rouffach. Cernay, acbandonat de germani, a fost ocupat de aliați în aceeași zi. A doua zi, Divizia marocană a făcut joncțiunea cu Divizia a 12-a blindată la Rouffach, iar Divizia a 9-a de infanterie colonială a atacat Ensisheim, obiectivul inițial al corpului. Localitatea Hirtzfelden a fost cucerită de Divizia a 2-a de infanterie marocană pe 6 februarie, iar Divizia a 9-a de infaterie colonială a terminat cucerirea orașului Ensisheim, după care a
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
zi, Divizia marocană a făcut joncțiunea cu Divizia a 12-a blindată la Rouffach, iar Divizia a 9-a de infanterie colonială a atacat Ensisheim, obiectivul inițial al corpului. Localitatea Hirtzfelden a fost cucerită de Divizia a 2-a de infanterie marocană pe 6 februarie, iar Divizia a 9-a de infaterie colonială a terminat cucerirea orașului Ensisheim, după care a continuat înaintarea în Pădurea Harth.Pe 7 februarie, Divizia a 9-a colonială și Divizia I blindată au ajuns pe
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
care a continuat înaintarea în Pădurea Harth.Pe 7 februarie, Divizia a 9-a colonială și Divizia I blindată au ajuns pe malurile Canalului Ron-Rin, la est de Ensisheim. Brigada de cavalerie ușoară colonială și Regimentul al 151-lea de infanterie au eliminat ultimele elemente germane din Pădurea Harth pe 8 februarie, iar Divizia I blindată a înaintat spre sud spre capul de pod german de la Chalampé. În aceeași zi, elemente avansate ale acestei divizii au făcut joncțiunea cu unitățile Diviziei
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
Operațiunii Undertone, împotriva Liniei Siegfried și invazia din Germania. Provincia Alsacia a revenit la francezi, după ce soarta sa se schimbase de patru ori în ultimii 75 de ani . După încheierea luptelor, guvernul francez a acordat Diviziei a 3-a de infanterie SUA decorația Croix de Guerre, iar președintele SUA a acordat aceleiași divizii „Distinguished Unit Citation”. Regimentul al 109-lea de infanterie SUA a fost la rândul ei decorată cu Croix de Guerre. În zilele noastre, diferite străzi ale localităților din
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
patru ori în ultimii 75 de ani . După încheierea luptelor, guvernul francez a acordat Diviziei a 3-a de infanterie SUA decorația Croix de Guerre, iar președintele SUA a acordat aceleiași divizii „Distinguished Unit Citation”. Regimentul al 109-lea de infanterie SUA a fost la rândul ei decorată cu Croix de Guerre. În zilele noastre, diferite străzi ale localităților din Alsacia poartă numele unor militari sau unități militare aliate care au luptat Punga Colmar. În zonă se află mai multe cimitire
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campaniile anilor 1916 1917, și 1918. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 13 Infanterie în Bătălia de la Mărășești. După război, generalul Ioan Popescu a fost ministru de finanțe în anul 1919 în guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Popescu a ocupat diferite poziții
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
Mărășești. După război, generalul Ioan Popescu a fost ministru de finanțe în anul 1919 în guvernul condus de generalul Arthur Văitoianu. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Ioan Popescu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de șef de stat major a Direcței 6 Sanitare din Ministerul de Război, de unde a provenit și numele de „Sanitarul”. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de șef de stat major a Direcței 6 Sanitare din Ministerul de Război, de unde a provenit și numele de „Sanitarul”. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 24 decembrie 1916 - 30 august 1917, distingându-se în mod special în cursul Bătăliei de la Mărășești din anul 1917, când a condus divizia în cea mai grea luptă de pe frontul românesc din campania anului 1917.
Ioan Popescu (Sanitarul) () [Corola-website/Science/334157_a_335486]
-
București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie
Gheorghe Dabija () [Corola-website/Science/334200_a_335529]
-
militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie, în perioada 4/17 februarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 3/16 august 1919
Gheorghe Dabija () [Corola-website/Science/334200_a_335529]
-
infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de șef de stat major al Corpului 3 Armată sau comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul”. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie, în perioada 4/17 februarie - 1/13 mai 1918 și comandant al Diviziei 2 Vânători în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 - 3/16 august 1919, distingându-se în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în campania de eliberare a Transilvaniei
Gheorghe Dabija () [Corola-website/Science/334200_a_335529]
-
de Independență s-a făcut aproape exclusiv prin achiziții din străinătate. Având în vedere aderarea Regatului României la Tripla Alianță, aceste achiziții s-au făcut cu precădere de la firmele germane - pentru armamentul de artilerie - și austriece, pentru armamentul ușor de infanterie. Pe de altă parte, înzestrarea aeronauticii și a marinei militare s-a făcut prin intermediul firmelor franceze, britanice și italiene. În acest sens, generalul Dumitru Iliescu remarca cu amărăciune că, „"arsenalul adevărat, pirotehnia și pulberăria noastră se aflau în Essen-Krupp (pentru
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
de mitraliere, 582 de pusti-mitralieră, 22 000 de carabine, 45 000 de pistoale; 85 000 de pumnale; 60 de baterii de câmp de 75 mm, 26 de baterii de tunuri grele de 155 mm, 100 de milioane de cartușe de infanterie, 4.000 de proiectile de obuziere de 150 mm. Izbucnirea războiului a oprit importurile, până în august 1914 ajungând în țară doar 24 de mitraliere, 102.806 puști și 29.535 carabine Mannlicher. La izbucnirea războiului, Armata României, din punct de
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
intrat în dotare puștil și carabinele „Henry-Martin”, model 1879, importate din Germania, precum și carabinele Steyr din Austria. Într-o etapă ulterioară, începând cu anul 1894 acestea au fost înlocuite cu pușca cu repetiție „Mannlicher”, model 1893, calibru 6,5 - pentru infanterie și carabinele similare pentru cavalerie. Pușca Mannlicher a fost livrată într-un model modificat conform cerințelor părții române (în special înlocuirea țevii standard de calibru 8 mm cu una de calibru 6,5 mm), cunoscut sub denumirea de „Mannlicher model
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
folosi aceeași muniție ca și puștile Mannlicher), din Germania, respectiv mitralierele "Schwarzlose", Md. 1907/1912, 6,5 mm, din Austro-Ungaria. Cantitățile livrate până la izbucnirea războiului au fost mici, asigurând doar înzestrarea unei companii cu patru piese pentru fiecare regiment de infanterie (160 de bucăți). Înaintea declanșării războiului mondial armamentul de infanterie din înzestrarea Armatei României cuprindea: 474 036 puști, 39.231 carabine, 413 mitraliere și 61.189 pistoale și revolvere, de o mare diversitate de tipuri și calibre, ceea ce avea să
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
mitralierele "Schwarzlose", Md. 1907/1912, 6,5 mm, din Austro-Ungaria. Cantitățile livrate până la izbucnirea războiului au fost mici, asigurând doar înzestrarea unei companii cu patru piese pentru fiecare regiment de infanterie (160 de bucăți). Înaintea declanșării războiului mondial armamentul de infanterie din înzestrarea Armatei României cuprindea: 474 036 puști, 39.231 carabine, 413 mitraliere și 61.189 pistoale și revolvere, de o mare diversitate de tipuri și calibre, ceea ce avea să influențeze negativ atât calitatea instruirii trupelor cât și aprovizionarea cu
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
și revolvere, de o mare diversitate de tipuri și calibre, ceea ce avea să influențeze negativ atât calitatea instruirii trupelor cât și aprovizionarea cu muniție pe timpul războiului. Trupele de cavalerie erau înzestrate cu același tip de armament ca și cel al infanteriei, cu specificația că era varianta carabină a armelor respective. Situația înzestrării trupelor de cavalerie la începutul războiului este prezentată în tabelul următor. La începutul războiului, artileria de câmp era înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
aceea a căpătat comanda asupra artileriei teritoriale (1875-1876), apoi al Școlii Militare de Ofițeri 114 din București (1876-1877). Ofițerul a participat în Războiul de Independență al României la luptele de la Plevna, Vidin și Smârdan ca comandant al artileriei Diviziei 4 Infanterie (1877) și în urmare al artileriei Corpului de Vest (1877). În timpul războiului pentru independență al României din 1877-1878, Marele cartier general al Armatei Române, apreciind importanța fluviului Dunărea, pentru apărare, a hotărât să-l folosească pentru acoperirea teritoriului țârii față de
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
După ce Dunca a fost, între anii 1883-1885 , comandant al Diviziilor 8 și 1, apoi din 1885 acel al Diviziei 9 Mărășești, a fost trecut, în anul 1891, la gradul de general de brigadă, comandant al diviziei active din Dobrogea 5 infanterie și prefect al județului Constanța. În această funcție s-a angajat pentru prosperitatea soldaților săi. În ziua de 26 septembrie 1891 de exemplu a dat ordin pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale militarilor din pichetele Companiei a 3-a de la
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
Friedrich Wilhelm IV."" În 1905 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel și transferat la statul major al "Regimentului 39 Pușcași", din Dusseldorf. La 21 martie 1908 a fost avansat la gradul de colonel și numit comandant al "Regimentului 15 Infanterie "Prințul Frederick de Olanda"". La 27 ianuarie 1912 este avansat general-maior și numit la comanda "Brigăzii 81 Infanterie" din Lübeck. În această calitate, a prezentat mesajul de bun venit adresat împăratului Wilhelm al II-lea, în timpul vizitei sale în "hanseaticul
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
Regimentului 39 Pușcași", din Dusseldorf. La 21 martie 1908 a fost avansat la gradul de colonel și numit comandant al "Regimentului 15 Infanterie "Prințul Frederick de Olanda"". La 27 ianuarie 1912 este avansat general-maior și numit la comanda "Brigăzii 81 Infanterie" din Lübeck. În această calitate, a prezentat mesajul de bun venit adresat împăratului Wilhelm al II-lea, în timpul vizitei sale în "hanseaticul oraș liber Lübeck" din 09 august 1913. La mobilizarea declanșată de izbucnirea Primului Război Mondial, Morgen a fost numit comandant
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
frontul de vest unde a preluat conducerea "Corpului XIV Rezervă". După război și-a prezentat demisia din armată, care i-a fost acceptată începând cu 9 ianuarie 1919. Pe 11 februarie 1920 a fost înaintat la gradul de general de infanterie, cu efect de la 9 ianuarie 1919. Intrat începând cu 1904 în rândul nobilimii din Prusia a rămas și după 1918 un convins susținător al monarhiei și Casei de Hohenzollern. Și-a manifestat dezacordul față de modul de abordare a relației cu
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
(n. 26 mai 1854, Stuttgart - d. 18 septembrie 1937, Stuttgart) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei (Regatul Württemberg), din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 26 Infanterie, Diviziei 54 Rezervă și Corpului XXIV Rezervă. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului XXIV Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. a fost fiul unei familii de funcționari din Stutgart. S-a înrolat în "Regimentul 119 Grenadieri
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
la gradul de sublocotenent. La 23 mai 1881 a fost transferat la "Regimentul 119 Grenadieri „Regele Carol”" ( Württemberg) odată cu înaintarea la gradul de locotenent. Până la 29 septembrie 1885 a servit ca adjutant al regimentului iar ulterior adjutant al "Brigăzii 54 Infanterie" din Ulm iar pe 18 august 1888 este avansat căpitan și numit comandant de companie în "Regimentul 124 Infanterie „Regele Wilhelm I”" Între 28 decembrie 1893 și 23 februarie 1897, a fost adjutant al "Corpului XIII Regal Württemberg". Este avansat
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]
-
înaintarea la gradul de locotenent. Până la 29 septembrie 1885 a servit ca adjutant al regimentului iar ulterior adjutant al "Brigăzii 54 Infanterie" din Ulm iar pe 18 august 1888 este avansat căpitan și numit comandant de companie în "Regimentul 124 Infanterie „Regele Wilhelm I”" Între 28 decembrie 1893 și 23 februarie 1897, a fost adjutant al "Corpului XIII Regal Württemberg". Este avansat maior la 18 iunie 1895 și numit comandant al Batalionului 3 din "Regimentul 125 Infanterie „Împăratul Friedrich, Regele Prusiei
Friedrich von Gerok () [Corola-website/Science/334241_a_335570]