6,831 matches
-
Thomaso D’Acquino, și dacă spuneți alt număr vă ard pe rug. Opt, zîmbi Papa. Nici unul, se enervă părintele Vivaldi agitîndu-și vioara și Întrerupîndu-și concertul pe care Încerca să-l dea În paradis alături de Carpentier și Louis Amstrong. Un număr infinit, mîrÎi John Travolta. Se Întoarseră toți spre el și-l priviră cu teamă. Văzuseră filmul Norei Ephron, și țineau minte bătaia din discotecă, din 1997. Sau formidabila lovitură de cap pe care i-o aplicase Johnny taurului de pe pășune. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nu puteți eficientiza serviciul național de sănătate adaptându-l costurilor. Dacă faceți asta, îl privați efectiv de resurse, pentru că serviciul național de sănătate funcționează pe bază de bunăvoință, pe bunăvoința personalului și în condiții normale această bunăvoință este practic infinită. Dar dacă veți continua s-o erodați, cum faceți acum și s-o înlocuiți cu o gamă limitată de stimulente financiare, veți avea până la urmă un serviciul național de sănătate mai scump, mai puțin eficient, care va fi întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ecusoane pe genți sau chiar scăpau imediat de ele - numai neinițiații și ratații le purtau pe haineă și m-am Îndreptat spre lift. Apoi... m-am Îmbarcat. Sus, sus, tot mai sus a urcat liftul prin spațiu și timp și infinită senzualitate, În drum spre... departamentul resurse umane. Mi-am permis câteva momente de relaxare În timpul scurtei și silențioasei călătorii. Miresme pătrunzătoare de parfum scump se amestecau cu mirosul de haine de piele noi și transformau liftul dintru-un vehicul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mod clar scrisă pentru adulți. Cel puțin teoretic, am gândit. Chiar nu ai văzut niciodată Runway? E oare posibil să nu o fi văzut niciodată? m-am minunat eu. În fine, numele se scrie P-R-I-E-S-T-L-E-Y. Da, Miranda, am zis cu infinită răbdare. Și m-am Întrebat cum ar reacționa Miranda dacă ar ști că vorbesc la telefon cu cineva care n-a auzit niciodată de ea. Nu prea bine, evident. — Ei bine, dacă m-ai putea suna cât de urgent posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mai jos, la capătul unui alt coridor de marmură. Viv vorbi cu fata de acolo, o tipă banală, cu ochelari, pe care nimeni n-o plăcea. Învîrtea mînerul uneia dintre mașini; se uită la șablonul domnișoarei Gibson și zise cu infinit dispreț: — Două sute? Aici fac o mie pentru domnul Brightman. Necazul cu voi este că sînteți convinși că aceste copii pot ieși așa, la comandă, prin magie. Mă tem că va trebui să le scoți singură. Ai mai lucrat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vă supărați. Un preț o lună și altul, următoarea. Ce contează pentru dumneavoastră, dacă chestia aia tot e acolo... dădu din cap spre stomacul lui Viv - ce contează două sau trei săptămîni? Domnul Imrie zîmbi de parcă ar fi avut resurse infinite de răbdare. — Contează enorm, mi-e teamă. — Așa spuneți dumneavoastră. I-ați spune la fel, bănuiesc, și unui tip care ar veni la dumneavoastră cu un caz de... dinte care crește spre interior? — S-ar putea și asta, foarte probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i mirajul Necunoscut, ascuns și abstract, Intenția-și caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În locuri ascunse de zei și de aștri Sau cele păzite cu har de sihaștri, Dar zilele-s tot mai cernite...
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
mi-a distrus capacitatea de a mă bucura de orice fel de droguri, mai puțin de dușca disperată de Calpol băută ocazional. Reușesc să merg destul de bine până În sala de ședințe, dar după ce intru, pereții se tot Îndepărtează formând reflexii infinite ca-ntr-un desen de Escher. De fiecare dată când mă ridic În picioare să schimb diapozitivul, trebuie să mă țin de marginea mesei și să-mi Înclin capul puțin Într-o parte pentru ca orizontul să devină stabil. Mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru că ea nu este ceva omenesc, ci este parțial divină. De exemplu, legea care statuează că "fiecare societate ia ființă, se perfecționează, apoi urmează declinul și piere" nu poate fi aplicată întru totul Bisericii, care este ajutată de o forță infinită neinfluențată de circumstanțele umane. Această forță transformă în bine pierderile sale și îi reînnoiește viața atunci cînd se află în declin. Biserica este o societate deosebită, unică, distinctă de celelalte societăți, pentru că ea poartă în sine ceva de dincolo de alcătuirea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și i-a luat locul noua fiică a Bisericii Omului-Dumnezeu al cărei caracter sacru îi stătea înscris pe frunte și era de neșters, pentru ca ea să fie asemenea mamei sale, nemuritoare, și împreună cu ea să se dezvolte într-un progres infinit într-o nouă și necunoscută civilizație. Dar slava, care printr-o astfel de lucrare trebuia să ajungă la elementul divin al Bisericii lui Cristos, trebuia să fie temperată și aproape contrabalansată de umilința pe care elementul uman al aceleiași Bisericii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
iscusință de pravilă și cu viers de descântec, nevăzuta legătură dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu altfel, ci potolit și cuviincios, protestă în tonurile aceluiași tors de felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la Tărâmul Săratelor Mări? Mie-mi pare această ispravă la fel de primejdioasă cu faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de un dangăt care purta în el întunericul. Toată succesiunea, toată această rapidă serie de sonuri, mintea lui o etală, înainte de a înțelege că insul acela, cu mușchi reliefați peste tot, ca la un manechin gonflabil de cauciuc, răsărind din infinitele ape ale cleștarului de Murano, lovise cu precizie. Dulce, pavăza Reginei Să fi fost orele două din după-amiaza toropită de soare când, în pajiștea greierilor, prin țârâitul, zumzăitul, zbârnâitul și alte vibrații atât de bogate în sensuri, fiecare vietate află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fac deliciul ochilor libidinoși cu străluciri concupiscente ale unui public adus la paroxism de izbucnirile țiuitoare ale instrumentelor. Prin aerul amestecat cu fum și marcat de efluviile agresive ale parfumurilor scumpe, vin adieri ușoare de emanații axilare. În timp ce străbat cu infinite atenții sala restaurantului, din mulțimea risipită pe la mese apar tot felul de chipuri. Ospătari care oficiază ceremonioși, profesioniste de lux, sorbind lasciv băutura din pahare înalte, samsari eleganți, cu ceva dur, periculos, în înfățișarea lor, alături de partenere puternic platinate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Un patefon răgușit dat la maximum deapănă o romanță melancolică prin vocea catifelată, dar viril convingătoare a lui Cristian Vasile. Undeva, zgomotul ritmic al arcurilor unui pat interferează cu gâfâitul excitat al unei femei: "Nu te opri! Așaaa! Daaaa!" Cu infinite precauții, Manfred apasă pe clanță. Îndepărtează câțiva milimetri ușa de canat. Se oprește o clipă, apoi împinge brusc. Năvălesc în cameră cu forța unei divizii blindate, dar se opresc având întipărite pe față stupoarea cea mai adâncă, complet nepregătiți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ale femeilor elegante ce se plimbau relaxate pe Calea Victoriei. Sau să intre cu o fată pentru un aperitiv la Capșa sau Corso, ori la cofetăria Zamfirescu pentru minunata ciocolată de acolo. În definitiv să renască din nou la viață, la infinitele ei promisiuni și delicii. Dacă ar striga: "Hei, Fritz, ducă-se dracului războiul! De ce să ne omorâm unul pe altul?" adversarul ce va face? Habar nu are și nici nu vrea să riște. Ca umile personaje ale acestei nebunii colective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În testamentul dactilografiat Îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se Înmîna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau În limbaj juridic), Încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvîrșindu-se În afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor În cauză. Prin intermediul acestor acte se Înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute Încă, ale atîtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, cînd lungi, cînd scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire din monotonie, altfel ar fi nesfîrșită plictiseală, Însă cum imaginația nu poate fabrica infinite modele, acestea se repetă, dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela Își trase mîna de sub omoplații mei, și, sprijinită În cotul drept, Își ridică Într-o rînă trupul, că, aplecată asupra mea, care mă simțeam acum prizonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
n-ar crede taina unei asemenea realități”. „Asta pentru că tainele acestei lumi, dacă le-am Închipui În cercuri concentrice, noi ne aflăm abia la primul sau al doilea cerc al cunoașterii, și nu le vom epuiza niciodată, pentru că cercurile sînt infinite”. Mă așezai În fotoliu, ea rămase În picioare În fața mea, camera se umplu de-o vibrare caldă, Îi mîngîiai mîinile, mi-adusei aminte de uniforma ei de elevă, de noi doi atunci, apoi de mine singur așteptînd-o zile În șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În spuza timpului, zeci, sute, mii de ani; vom fi odată iar Împreună În realitatea acestei vieți. Alte epoci, alți oameni, alte mentalități. Ne vom Învîrti printre ei și nici unul nu va bănui c-am fost cîndva Împreună, În trecutul infinit al timpului, poate nici noi; nu știu Însă cînd se Împlinesc și după care legi, ciclurile cărora suntem supuși. Vrui să vorbesc, dar graiul mi se opri În privirea ei nefirească pentru această lume. - Keti, Încercai, mi-e dor, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
neprețuit dar muzical, care a îngemănat măiestria artistică, rigoarea stilistică, și spiritualitatea într-un vibrant mesaj de solidaritate umană. Interpreții au reușit să convingă publicul că muzica lui Bach constituie o prezență expresivă, chintesențială, de o admirabilă vitalitate și o infinită longevitate. Evenimentul de la Ateneu a confirmat faptul că emoția estetică provenită de la o capodoperă se purifică și se intensifică o dată cu trecerea timpului. De aceea, interpreți de certă valoare, precum maeștrii care alcătuiesc cvartetul Voces, încearcă să-i descopere noi semnificații
Cvartetul Voces by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/83433_a_84758]
-
de care sunt legate multe milioane de români, ține de improbabilitatea matematică și de absurdul urmuzian ca un astfel de lucru să fie posibil. Organizații de tip criminal-mafiotic, așa cum a fost și Securitatea, nu dispar precum brontozaurii. Ele au o infinită capacitate de metamorfozare. Astăzi, Securitatea domină prin bani, așa cum ieri domina prin teroare. Ambele s-au dovedit a fi arme letale, în orice societate și în orice timp. Ca și în vremea comunismului, Securitatea își râde de noi. Faptul că
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
Leit-motivul iubirii la violoncel, sunet amplu, nostalgic și profund. Se aude „curajul” la alămuri și corzi grave. Mânecile albastre ale Sieglindei contrastează cu rochia gri metalic, dar rimează cu vocea sa tulburătoare chiar și in registrul acut. Brünnhilde preia melodia infinită ce debutează la clarinet, continuă la corzi, se reîntoarce la clarinet și se abandonează în vocea Petrei Lang. Un solo ca o rugăciune, ca un balsam pentru suflete. Frickae o apariție delicată, ce îndulcește furia gravă și senzuală adresată unui
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
cel care ar fi vrut să oprească timpul prin interpretarea sa contrastantă, și pasională și serenă în ultimul act, eliberează întreaga operă de tragism. În Idila lui Siegfried, care precede ultima scenă, Marek Janowski a subliniat magistral ideea de melodie infinită, cu sublime preluări între alămuri, clarinet bas, violoncelul cu leitmotivul cunoscut al iubirii și culminând cu unisonul viorilor în registrul acut. Iar atunci când crezi că nu se poate mai mult, urmează scena în care eroul Siegfried descoperă ce înseamnă frica
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
din anii 80 (definit de Mihail Epstein și exersat de Parșcikov, Mihail Aizenberg, Tatiana Șcerbina sau Nina Iskrenko). La aceștia, totul se reifică, totul se preschimbă în obiect palpabil și - în cele din urmă - totul poate fi reprezentat ca sumă infinită de perspective. Așa e construit întregul ciclu numit - cu maximă economie de caractere - 20 sec. Poemele întinse, printr-un artificiu aflat la îndemâna oricărui editor de texte - de la un capăt la celălalt al paginii profită avid de toate pauzele dintre cuvinte
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
fi siliți în fine să se retragă în caverne și să se nutrească cu pești. În orice caz însă ne rămâne mângâierea că materia nu va putea avea niciodată un sfârșit și că împrejurarea înghețului va începe intr-un timp infinit, adecă practic niciodată. [17 aprilie 1879] ["D. SIMEON MIHĂLESCU PUBLICĂ... "] D. Simeon Mihălescu publică, în calitatea sa de prim-ministru (căci d. Brătianu e numai cu numele), două adrese, una cătră Ministerul de Justiție, alta cătră cel de Externe, adrese
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]