5,788 matches
-
cu toate urmările nefaste inevitabile, respectiv formarea apoptosomilor și activarea ulterioară a caspazelor efectoare (distructive) 3, 6 și 7. 4.3.4. Echilibre și dezechilibre între procesele de supraviețuire și cele care duc la moartea celulară prin apoptoză O balanță invizibilă dar prezentă în toate manifestările vieții, de la zigot la organismul aflat în pragul morții, se află inclusă în orice părticică a viului. În cazul nostru, homeostazia este rezultatul unei continue interreacții între factorii antiapoptotici (păstrători ai vieții) și cei apoptotici
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ca pe o înțeleaptă... (III, p. 649). Chiar după moartea ei, el simte prezența femeii cu privire ascuțită căreia nu-i scapă nimic : Și dacă ești departe, tu tot m-ai zărit... Am știut c-aveai al șaselea simț, vedeai invizibilul... (V, p. 684). Romanița confirmă insolita capacitate de orientare a mamei : de-o lăsai în miezul pădurii, la miezul nopții, venea acasă cu ochii închiși... Parcă avea o busolă în cap (IV, p. 653). Cu calități senzoriale deosebite, Marghioala înregistrează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acestor drepturi, dar și pentru menținerea ordinii sociale. Contractul social se menține atât timp cât guvernarea nu-l încalcă. Comunitatea este spațiul în cadrul căruia interesele și voința oamenilor se întâlnesc, fără a fi neapărat contradictorii, aici ele armonizându-se datorită unei "mâini invizibile" (Adam Smith). În opinia sa, un guvernământ minimal (stat minimal) reglează relațiile dintre indivizi într-o societate care constituie mediul natural de conviețuire al cetățenilor. Ulterior, el va promova și ideea unui "stat asistențial". 4. John Adams 10 (1735-1826) a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
constituționalism se bazează tocmai pe "spontaneitatea" proprie jocului social (și fix în asta constă limita sa). Consider că alegerea tipului de regim politic trebuie să țină cont de context, desigur. Pe de altă parte, cred că încrederea liberală în "mâna invizibilă" a "spontaneității" este, în acest punct, exagerată. Mizez, deci, pe o situare între limitele implicate de "vechiul" și de "noul" constituționalism, coroborată cu accentuarea importanței relației dintre tipul de regim politic și procesul democratizării. 2. Regimul politic și democratizarea Dacă
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
că existau lucruri mai rele decât plictiseala. Să batem în lemn. Părăsi drumul și se întoarse pe plajă. Ochiul zgâit al lunii apăru la orizont și liniștea se adânci. O cărare argintată legă curând țărmul neted al Bugazului de acela, invizibil, din față, pe care începuse istoria, în vecinătatea unei cetăți ruinate de iubire și de război. Din iubirea de război... preschimbată în război al iubirii. Cu toate acestea, ... îi bănuia deja pe rapsozi că inventaseră povestea frumoasei Elena cuvânt cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca pe o coapsă de femeie. Melodia se ridică blând, ducând cu ea clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri păstori urmăriți de fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la stelele încă invizibile, și revenea pe pământ pentru desfătările dansului și iubirii. "Balada lui Ciprian", murmură locotenentul, cucerit sincer de interpretarea învățătorului, când a tăcut vioara. "Ești un artist, Nicolae, nu un simplu amator." Învățătorul roși de plăcere, dar își ascunse emoția culcându
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
răspunse Nastia, cu un zâmbet poznaș. Locotenentul crezu că percepe în el un început de complicitate. De altminteri, faptul că ea continua să se culce acasă, în ciuda prezenței lui liniștitoare, nu era un semn? Trebuise să-l studieze mai întâi, invizibilă, ca să știe cum să-și conducă barca și mai ales dacă merită efortul. Se pare că trecuse examenul. Când, la sfârșitul după-amiezii, s-a întors, Motea, nerăbdătoare, veni să-i anunțe marea noutate. Se informase: poșta era închisă în ziua
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în mare, era încă zi, dar farul se și aprinsese, iar lumina lui mătura la intervale regulate hula marină, de-acum acoperită de întuneric. De jur împrejur, nici țipenie de om. Niciun zgomot, afară de amenințarea surdă a mării. Omenirea era invizibilă, ca înainte sau după o catastrofă. Dintr-odată se făcu foarte întuneric. Noaptea, ieșită din trunchiurile jilave ale salcâmilor, îl adună sub aripa ei înghețată. Un fior îi trecu pe șira spinării. Se întoarse bâjbâind pe propriile-i urme, în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
linia în cele două sensuri și în avantajul lor exclusiv. Gara era banală și posomorâtă. Constantin, care nu se atinsese niciodată de o țigară, începu să fumeze câteva pachete pe zi: Nel și Hector lâncezeau laolaltă, ghemuiți într-un colț, invizibili și tăcuți. Doar Caterina ținea piept, străduindu-se curajoasă să restabilească echilibrul în mica ei lume, grav lovită de dezastrul național. Toți trei se trezeau noapte de noapte tresărind, aproape la aceeași oră, în urechi cu ecoul bătăilor în ușa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că învie, dar încă nu îndrăznea să dea drumul bucuriei. Știu unde e și e tocmai ora potrivită!" Ajunseră gâfâind și cu obrajii congestionați. Silvia sună și așteptară cu inima bătându-le tare, schimbând surâsuri complice. Într-un târziu, cineva invizibil deschise vizeta și le privi lung prin grilă. Silvia care, stând în plină lumină, nu-l distingea pe interlocutorul ei, explică precipitat ce le aducea acolo. Tăcere. Vizeta se închise. Se uitară una la alta perplexe: trebuiau să facă stânga
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Mitul Iașului și spiritul Moldovei. Colinele, sublime periferii spațiale ale orașului, mănăstirile, sacre respirații către divinitate, străzile, fiecare în parte reprezentând o emblemă și o istorie, monumentele de artă și cultură, oamenii înșiși, destine legate prin toate firele vizibile și invizibile. Ochii orașului ne privesc parcă din somnul trecutului îndepărtat, ceva misterios se degajă din piatra, ulița, liliacul, teiul, iasomia sau din construcția pe care o privim. Există totdeauna o distanță între ce a fost și ce este, între istorie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spre sublimul spirit. Dacă grandoarea mării e de nuanță spațială, grandoarea pădurii și a muntelui e de nuanță temporală, cu tendință de reintegrare în timpul mitic. Copacul și omul au corespondențe tainice. De la vizual și auditiv sufletul transgresează în imaterial și invizibil, dar căile luminate se arată numai celor care surprind metamorfoze și miraje precum în sadoveniana "feerie a codrului, sub luna albă de iarnă". Omul și natura se întrepătrund, au clipe când "își spun ceva neînțeles, ceva foarte vechi și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de finețea rozelor mătăsoase, bucurându-ne cu toții de vrajă și fascinație. Ce frumusețe! Întruchiparea proiecțiilor pictate ale naturii în expansiune, întreaga atmosferă a zidirilor vegetale declanșează în noi euforia de neoprit, cu senzația de umbre mișcătoare ale zeițelor olimpiene. Mâini invizibile ne dezbracă de orice tristețe, însuflețiri necuprinse plutesc cu aripi de înger, pierderea de sine e moleșitoare sub noianul ramurilor de tei. Zile magice de mai și plimbări romantice prin Iași. Dintre oglinzile norilor albaștri ne surâd radios chipuri luminoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
adesea semnul întrebării chiar în titlul textului sau repetat la sfârșitul frazei, sintagmei, versului... Uneori acest semn (cu puțină imaginație se aseamănă cu o pasăre în zborul văzduhului) te neliniștește, te face să-ți pui chiar tu alte întrebări, inaparente, invizibile, virtuale, dovedindu-se în anumite cazuri chiar decisive. De ce? Eliminăm de la bun început răspunsul care ar arunca întrebarea în ceva de prost gust, trivial. Un semn de întrebare te poate pune în starea de a citi în altfel de cheie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
este numai ceva anticipat și de neînțeles? Se trezește totuși din lentoarea clătinată și respirația capătă normalitatea ritmică a seminței de viață. Nu e prea târziu? Încă o piruetă în miezul indiferenței vegetalelor din jur. Dantelele frunzelor, măcelărite de sârma invizibilă a nopții, se volatilizează în așteptarea răsăritului de mâine. Apar și fluturii multicolori, greierii și-au pregătit elitrele de cântec, albinele s-au refugiat în casa șlefuită cu aur, pasărea magică a absorbit demult picăturile animate din palmă și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-lea). Unde ne sunt denigratorii (chiar și dintre istoricii români!), unde-s răuvoitorii, trădătorii, mercenarii, ignoranții care se dezic de țară și istoria sa, de vechea cultură românească? Am fost binecuvântați de Dumnezeu, azi suntem blestemați de dușmani vizibili și invizibili și chiar de noi înșine. Recitesc uluitoarele descoperiri (ale străinilor, nu ale noastre!) și trebuie să recunosc că sunt mândru de ceea ce sunt. Să fie de "vină" înaintașii noștri milenari? 49 "Misiunea poeziei" (cum susține cineva) nu ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
război o opoziție mult mai mare decît lăsau să se vadă sondajele și mijloacele media. Înainte ca războiul să înceapă, sondajele de opinii și discursurile din mass-media ofereau imaginea unei națiuni divizate, dar o dată războiul început aceste divizări au devenit invizibile. Astfel, mass-media se poate să fi produs o imagine falsă despre nivelul de susținere a politicii de război dusă de administrația Bush. Un studiu efectuat în Anglia a arătat că acordul pentru Războiul din Golf era mult mai slab și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Poate că și ei merg departe și pe același ,,calapod’’ cu gândurile: își fac speranțe de însănătoșire căci de aceea au venit, își concep certitudini deja sunt vindecați și pot reveni la casele lor. Sunt și oameni abătuți, absenți, aproape invizibili nu numai pentru ceilalți dar și pentru ei înșiși... Nici unul nu comentează ordinele unora dintre infirmiere ori asistente cu aere de binefăcători; se conformează regulilor o parte dintre ei cred cu tărie în victorie alții se gândesc deja la eșec
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
către casă. Simpatic puștiul, deși uneori era de nesuportat! Tare fițos puștiul! Poate că niciodată nu ne vom mai întâlni, poate... Dar viața ne oferă mai mereu surprize... Dumnezeu ne încearcă dar ne și răsplătește. Eu rămân în acest loc ,,invizibil’’ dar extrem de plin de durere... Încă nu m-am vindecat pe deplin! Am revenit de la masă și am rămas fiecare pe unde am crezut de cuviință. Mă gândesc că trebuie, că e foarte important să consemnez externarea de azi. * * * Meniul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Gura uriașului de omăt e definitiv mută, nici măcar o silabă nu poate glăsui. Dacă ar putea vorbi ar povești multe...din lumea poveștilor ori din lumea de aici! Unul dintre constructori caută pietricele de culoare închisă pentru a-i încheia invizibila haină de iarnă. Le ridică de pe lângă soclul clădirii vechi, cu mâinile tremurând de frig ori din alte motive, și le încastrează cu mare atenție în zăpada deja înghețată. Cinci oameni dau viață din viața lor și speranță din speranța lor
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
încheiat am hotărât să merg cu ceilalți la cantină pentru masa de seară. Am ajuns... M-am așezat, la masa etichetată cu numele meu... M-am așezat lent... (De parcă nu doream să deranjez pe cineva ori vroiam să devin complet invizibil.) Mirosuri de mirodenii amestecate de zeamă de varză și borș. Mirosuri amestecate cu aerul închis, încărcat la maximum de răsuflarea sufletelor amărâte adunate aici și de zdrăngănitul vorbelor amestecate cu sunetele sâcâitoare de vase metalice în ciocnirea lor inevitabilă. Bucătăresele
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vieții interioare, ci și vieții de reculegere profund înțelese. Dacă Biserica este o societate dumnezeiască și nu doar omenească, dacă privirea sa este totdeauna îndreptată spre Cer, dacă ea deține secretul veșniciei și are ochii ațintiți asupra Celui care este invizibil, dacă într-adevăr poate să-l privească pe Sfântul sfinților împreună cu îngerii și arhanghelii, viața interioară a membrilor săi este condiția vitală a existenței sale. Vai nouă, dacă într-o lume ca a noastră în care satana a organizat disiparea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Bisericii o tăgăduire a propriei credințe divine, chiar și sub amenințarea cu moartea, atunci Biserica acceptă sau chiar cere martiriul pentru a afirma aceasta și chiar mai mult. Învățătura și exemplul martiriului devin, astfel, cel mai frumos semn al personalității invizibile a Bisericii” (Clerissac). 64. Din păcate, atitudinile noastre nu corespund totdeauna personalității Bisericii Însă, personalității Bisericii trebuie să-i corespundă și cea a noastră. «Ce ați ieșit să vedeți în pustiu? O trestie legănată de vânt?» (Mt 11,7), întreba
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
când se ridica, pe scaunul său era plasată o riglă subțire în care fusese înfiptă o pioneză. Pe fața opusă a riglei, cu greu se putea vedea vârful unei pioneze, cu lungimea de 1-2 mm. Așezându-se brusc, vârful aproape invizibil îl înțepa în partea dorsală și cel înțepat se ridica la fel de brusc. Imediat rigla era retrasă și cel înțepat căuta zadarnic obiectul înțepător pe scaunul său. Faza se putea repeta cu aceiași actori. Zâmbetele erau pe măsură, iar râsetele din
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
trimite o adresă Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, felicitând România, țara care a produs și posedă asemenea talente. În 1976, cu prilejul împlinirii a 125 de ani de la nașterea lui Spiru Haret, un crater de pe harta lunii, în partea ei invizibilă, a primit numele de românului Haret. În urma traseului științific excepțional, Spiru Haret avea toate ușile deschise pentru a rămâne profesor universitar în Franța. Preferă, însă, o carieră didactică, încă din 1878, la Facultatea de Științe din București. Din 1882, devine
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]