5,627 matches
-
Dilema conflictului între drepturi individuale ale omului și interesul public este prezentă și aici, unde se încearcă a se fixa limite, fie ele și negative. Astfel, conform Art. 4, aliniatul (1), "Nu orice interes sau curiozitate a publicului trebuie satisfăcută; invocarea dreptului la informare nu poate servi la acoperirea preocupărilor preponderent financiare ale radiodifuzorilor", iar alineatul (2) statuează "Dreptul la propria imagine nu trebuie să împiedice aflarea adevărului în probleme de interes public justificat". Statuarea principiilor este relativ ușor de făcut
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
este o proiecție pămîntească a Sfintei Fecioare: „Și-o să-mi răsai ca o icoană / A pururi Verginei Marii, / Pe fruntea ta purtând coroană - / Unde te duci, când o să vii?” (Atât de fragedă...). Aceste versuri, poate și altele, par să prefigureze invocarea Preacuratei, într-o tonalitate tipic creștină, în Colinde, colinde, dar mai ales în Rugăciune și în sonetul Răsai asupra mea... Aflat într-o acută criză spirituală, poetul înalță rugăciuni nu lui Dumnezeu-Tatăl (precum Hyperion în Luceafărul), nu lui Isus Mântuitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
este o proiecție pămîntească a Sfintei Fecioare: „Și-o să-mi răsai ca o icoană / A pururi Verginei Marii, / Pe fruntea ta purtând coroană - / Unde te duci, când o să vii?” (Atât de fragedă...). Aceste versuri, poate și altele, par să prefigureze invocarea Preacuratei, într-o tonalitate tipic creștină, în Colinde, colinde, dar mai ales în Rugăciune și în sonetul Răsai asupra mea... Aflat într-o acută criză spirituală, poetul înalță rugăciuni nu lui Dumnezeu-Tatăl (precum Hyperion în Luceafărul), nu lui Isus Mântuitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pot apară. Oricare dintre cele două părŃi poate refuza să iși execite obligaŃia proprie atâta timp cât cealaltă parte nu și-a executat-o pe a ei, deoarece avem de-a face cu un contract signalagmatic se aplică „excepțio non adimplenti contractio”. Invocarea execepŃiei de neexecutare de către vânzător se poate face când cumpărătorul nu plătește preŃul convenit iar în contract nu este stipulat un termen de plată. În acest caz vânzătorul nu este obligat să predea cumpărătorului lucrul vândut. Art. 1322 Cod Civil
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
fi dat un termen pentru plata, dacă de la vânzare încoace, cumpărătorul a căzut în faliment sau în nesolvabilitate, încât vânzătorul se află în pericol de a pierde preŃul, afară numai dacă cumpărătorul va da cauŃiune că va plăti la termen”. Invocarea excepŃiei de neexecutare de către cumpărător are că principala sursă preŃul. Dacă vânzătorul nu a predat lucrul vândut așa cum s a obligat în contract atunci cumpărătorul chiar dacă vânzătorul o solicită poate să refuze plata preŃului invocând excepŃia de neexecutare. IV.2
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
lumi, al stingerii definitive a unei civilizații. În Troienele aceluiași Euripide, Andromaca îl va invoca în van pe Hector, iar Hecuba pe Priam. Morții de demult nu mai pot decât să-i primească în tăcere pe morții de acum. Ultima invocare adresată morților de către Hecuba, la sfârșitul piesei, o Hecuba prăvălită la pământ și lovindu-l cu pumnii - gesturi rituale, menite să cheme duhurile celor morți din adâncurile unde zac -, această ultimă invocare, așadar, nu mai este decât un ritual zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
primească în tăcere pe morții de acum. Ultima invocare adresată morților de către Hecuba, la sfârșitul piesei, o Hecuba prăvălită la pământ și lovindu-l cu pumnii - gesturi rituale, menite să cheme duhurile celor morți din adâncurile unde zac -, această ultimă invocare, așadar, nu mai este decât un ritual zadarnic. Din răposatul Priam a mai rămas doar amintirea zăbranicului așternut peste chipul lui. Pentru femeile din Troia, marii dispăruți nu se vor mai întoarce niciodată, așa cum nu se va mai întoarce Hector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fantome? Iată de ce s-ar cuveni poate să abordăm problema prezenței și a întoarcerii morților printre pământeni, în tragedia greacă, fără a ne limita la apariția efectivă a eidolon-ului lor pe scenă, apariție venită să dialogheze nemijlocit cu cei vii. Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilortc "Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilor" În procesul de invocare/evocare, răspunsul dat de cel dispărut nu este doar apariția efectivă a eidolon-ului său deasupra mormântului. Fără îndoială, fantomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
problema prezenței și a întoarcerii morților printre pământeni, în tragedia greacă, fără a ne limita la apariția efectivă a eidolon-ului lor pe scenă, apariție venită să dialogheze nemijlocit cu cei vii. Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilortc "Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilor" În procesul de invocare/evocare, răspunsul dat de cel dispărut nu este doar apariția efectivă a eidolon-ului său deasupra mormântului. Fără îndoială, fantomele cele mai impunătoare ale tragediei grecești nu sunt acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
a ne limita la apariția efectivă a eidolon-ului lor pe scenă, apariție venită să dialogheze nemijlocit cu cei vii. Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilortc "Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilor" În procesul de invocare/evocare, răspunsul dat de cel dispărut nu este doar apariția efectivă a eidolon-ului său deasupra mormântului. Fără îndoială, fantomele cele mai impunătoare ale tragediei grecești nu sunt acelea care se lasă văzute. Dar oare fantoma lui Agamemnon, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
jalnicelor tânguieli, evocatoare ale celor morți”, tânguieli atât de sfâșietoare, încât au izbutit să facă pământul să crape și să-l lase pe răposatul rege „să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării reușește să-l aducă printre cei vii prin apelurile sale („anakakleisthe: aduceți-l aici prin jelaniile voastre”, îi spune regina corului). În desfășurarea ritualului, ofrandele de lapte, miere, apă, vin, ulei și flori (vezi Oedip la Colonos și Ifigenia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sugerează tăcerea, imobilitatea, neclintirea, statuia oarbă se poate preschimba în statuie care vorbește, se mișcă, privește, atunci când o animă puterile nevăzute ale zeilor ori ale morților. Prin săvârșirea ritualului magic, îi pot fi atribuite o privire, o voce, un gest. Invocarea sau evocarea o pot face să capete glas, după cum o pot face și să se înalțe deasupra mormântului, gorgan ori stelă funerară. Psyche-ul defunctului, insesizabil, se materializează prin statuie într-un trup și într-o voce, și tot prin statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
crudă, nemiloasă. În acest carusel înspăimântător al unei istorii necruțătoare răsar, ici și colo, câteva personaje ce speră zadarnic să pună capăt lanțului de răzbunări. Henric al V-lea, bunăoară, erou al unei piese plasate de la bun început sub semnul invocării bravilor strămoși și al continuării tradițiilor de curaj și îndrăzneală lăsate moștenire urmașilor. Apelul la sufletul războinic al defunctului strămoș, asociat cu încrederea în forța protectoare a glorioaselor fantome, se sprijină pe amintirea morții eroice („remembrance of valiant dead”), pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
eidolon-ul și de la colossos-ul Greciei Antice la zeul-obiect african 12 Cadavrul ca dublu și statuile 17 Teatrul ca dialog cu cei morți 20 I Tragedia greacă sau prezența morților și forța amăgirilor Fantoma, apariția supranaturală și imaginea din vis 25 Invocarea morților sau scena tragediei ca loc al aparițiilor 29 Cel mort trăiește în cel viu 33 Cadavrul tragic naște fantome 38 Eroul tragic, un mort viu 41 Teritoriile alterității sălbatice: moartea și nebunia 43 Delirul tragic: rătăcire și cunoaștere 48
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
suspendând astfel normele Cosmosului (1, p. 62). În textul fragmentar al mitului nu apare numele zeului care, învingându-l pe Zu, reinstaurează ordinea, dar se pare că în perioada akkadiană această victorie a fost atribuită zeului Bel-Marduk, pentru că într-o Invocare către Marduk acesta este slăvit ca fiind „cel care sparge țeasta capului lui Zu” (1, p. 245). Într-un mit hitit, balaurul Illuyanka îi răpește zeului furtunii Teshub ochii (și inima, într-o altă versiune), provocând astfel seceta. Printr-un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a trimite „puzderia de stropi fecunzi” (Imn, XXI) ; 2. mării, pentru a se arăta „binevoitoare” și pentru a trimite „un vânt prielnic” (Imn, XXII) ; 3. daimonului Nereus, pentru a cruța de furtună (Imn, XXIII) ; și 4. lui Zeus, a cărui invocare magică este dublată de libații, pentru ca acesta să-și descarce mânia („Potop, vântoasă vijelie și tunete asurzitoare”) pe meleaguri pustii, nelocuite (așa cum se spune că procedează și solomonarii în mitologia populară românească). Prea fericite zeu, descarcă-ți mânia-n valuri
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întâmpină „craiul nou” cu pâine (sau mămăligă), din care o parte este mâncată, iar cealaltă parte este aruncată în direcția Lunii, pentru sănătate și prosperitate (14, p. 126). O împărțire asemănătoare a ofrandei în bucăți rezultă din versurile copiilor de invocare a Soarelui de primăvară sau a Lunii noi : Una mie, Una ție [planetei invocate], Una popii Irimie (33, p. 36 ; 11, p. 123). Acest tip de practică religioasă este extrem de vechi, datând din preistorie, deci dinainte de invazia triburilor indo-europene pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
d. (11, p. 144 ; 13, p. 98 ; 40, p. 90). îndată ce procesul de coacere a chirpicilor era încheiat, ploaia putea fi „dezlegată” : Cărămidă nouă, Dă, Doamne, să plouă. Numărul disproporționat de mare al recitativelor de oprire a ploii și de invocare a Soarelui, față de cele de „dezlegare a ploii”, este simptomatic : scopul principal al practicilor rituale efectuate de cărămidari era, evident, acela de a „lega ploile”, și nu invers. Ecouri ale unui alt gest ritual, practicat mai cu seamă de cărămidărese
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
obișnuință, iar apoi lege. Asemenea definiție ajuta construcțiile sale, în sensul în care în paragrafele ce urmau, Șerboianu arată explicit, pe baza Noului Testament, cum că Iisus Hristos s-ar fi ridicat împotriva tradițiilor greșite (exemplifica prin Evanghelia după Matei). Invocarea tradiției drept argument îi părea un non-sens atâta timp când aceasta se opunea bunului simț, legilor Divinității și ale Progresului. Or, din nou, Șerboianu își expunea limpede, în economia discursului său, opțiunea cremaționistă, ca nefiind anti religioasă, ci una anti
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
când voiesc să atace pe cineva și dându-le la o parte, când interesele lor personale sunt în joc"167. Cât privește cremațiunea, el reamintea că în cazul ortodocșilor nu exista vreun canon care să condamne o asemenea practică, iar invocarea tradiției era insuficientă în acest caz. Ca o ultimă dovadă a lipsei de temei a întregii retorici anticremaționiste a clericilor ortodocși ai vremii, el apela din nou la o demonstrație logică, invocând tradiția "înhumării" lui Iisus Hristos: îmbălsămarea și depunerea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Aceasta instituție funerară, Crematoriul ab initio a fost obiectul celei mai violente campanii de presă, întrebuințându-se termenii cei mai triviali atât la adresa ei, cât și a decedaților aduși aici, ba nu au lipsit nici gesturile de mână forte"177. Invocarea focului, drept pedeapsă pentru cei proscriși, de către adversarii incinerării îi părea un non sens în condițiile în care inclusiv martirii creștini au fost arși. Crematoriul nu devenea în aceste condiții decât o instituție de interes public: "La noi, crematoriul nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
unde ar fi trebuit să se traducă prin „îngerii lui Dumnezeu”, s-a tradus prin „fiii lui Dumnezeu”. Am lăsat deoparte divergențele dintre TM și LXX la nivel lexical și teologic. Ele sunt cât de cât cunoscute în cercul specialiștilor. Invocarea lor n-ar fi adus decât un supliment de informație și un element în plus pentru încercarea noastră de a demonstra că TM și LXX nu sunt două simple variante ale unei tradiții anume, ci două expresii autonome a două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Mărturisitorul, aproape omniprezent, revine și în capitolul despre participarea omului la atributele lui Dumnezeu; pentru cristologie ne sunt oferite învățăturile lui Chiril al Alexandriei, Leonțiu al Bizanțului și Nicolae Cabasila; semnificația Cincizecimii, ca episod al întemeierii Bisericii, este explicată prin invocarea unui fragment din Ioan Hrisostom; pentru eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim, Evagrie, Ioan Damaschin, Ioan Hrisostom, Simeon Noul Teolog etc. Regăsim un scenariu teologico-patristic identic, parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
unui adevăr poate dăuna. Și aici putem cădea de acord că pregătirea e necesară. Dar falsificarea în prealabil a adevărului unei opere sau a unei vieți (deci a unei conștiințe) nu este justificată cu nimic, precum nu este justificată nici; invocarea absenței momentului prielnic pentru revelarea unor fapte de mare interes, în cazul nostru cultural, când analiza acelui moment ne arată dimpotrivă că nimic nu ne împiedică să discutăm despre scriitori așa; cum sânt ei și nu așa cum vor ei sau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet. . . Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. . .. Ici-colo o invocare debilă se urca de la tenor sau soprană și printre toți începu a trece panglica wneîntreruptă a unei melodii ce părea desfășurată dintr-un ghem fără capăt, ce-și întorcea volutele de mătase asupra lor înseși în sute de unduiri. Așa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]