5,452 matches
-
inaugurarea ei, aflându-se sub patronajul imamului Sidi Yahya, moscheea a devenit una dintre cele trei moschei principale ale orașului, alături de Moscheea Djinguereber și Moscheea Sankore, ce alcătuiau marea Universitate din Timbuktu. Această eră cel mai mare centru de învătământ islamic, si nu numai, din această parte a Africii. Moscheea a fost restaurată între anii 1577-1578, sub conducerea cadiului Aqib ibn Mahmud ibn Umăr. În anul 1939 a avut loc un alt proiect de restaurare ce a schimbat aspectul de fortăreața
Moscheea Sidi Yahya () [Corola-website/Science/334197_a_335526]
-
Shu‘ubiyya (în arabă: "الشعوبية") reprezintă o mișcare de rezistență a musulmanilor nearabi în fața dominației arabe, care a avut loc în lumea islamică, îndeosebi în Iran și în Andaluzia, în perioada califatului abbasid. La baza acestei mișcări se află un verset din Coran (49:13) care face o departajare clară între două concepte, prin utilizarea cuvintelor: "popoare (shu‘ub)" și "triburi (qaba’îl
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
pe când cuvântul "popoare" face referire la populația compusă din nearabi. Această distincție stă la originea conceptului "Shu‘ubiyya", reprezentând mișcarea popoarelor, care sunt numite "‘ajami", împotriva dominației arabe. Această mișcare a luat o amploare deosebită în Iran în urmă cuceririlor islamice, manifestându-se sub forma unei împotriviri a iranienilor în fața tentativei de arabizare a culturii persane. Pe alocuri, acest curent a fost resimțit ca fiind antimusulman, sau chiar un pericol la adresa islamizării. Termenul "shu‘ubiyya" face referire la reacția persanilor musulmani
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
a fost tradusă în arabă din persana medie), la fel si istoriografia arabă s-a format după modelul persan. La două secole după ce această mișcare s-a manifestat în est, o altă formă a sa a luat naștere în Spania islamică. Această mișcare a fost inițiată de berberi, iar apoi a fost reluată de populațiile locale: galicienii, vizigoții, francii și bascii. În secolul al XI-lea apare o nouă formă de expresie literară influențată de "Shu‘ubiyya", epistola ("Risala") a poetului
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
ca imamul (n. 780 - m. 855) s-a născut la Bagdad și a fost un important teolog și un savant musulman. El este considerat fondatorul uneia dintre cele patru școli sunnite, școala hanbalită. Este, de asemenea, fondatorul unei școli teologice islamice ("‘aqida"). Ibn Hanbal este unul dintre cei mai renumiți teologi sunniți, atribuindu-i-se titlul de Shaykh al-Islam, un titlu onorific ce este atribuit autorităților doctrinale în tradiția sunnită. Ibn Hanbal s-a născut într-o familie arabă originară din
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
Bagdad, până ce califul Al-Wathiq reîncepe persecuția. De atunci, imamul a încetat să își mai împărtășească ideile și se ascunde timp de cinci ani, până în 847, când califul Al-Mutawakkil desființează mutazilismul și îi expulzează pe adepții săi, susținând reîntoarcerea la tradiția islamică, la principiile islamului ortodox sunnit. După ce a studiat "fiqh"-ul (jurisprudența islamică) și știința "hadith"-ului sub îndrumarea mai multor profesori la Bagdad, în Siria și Yemen, Ibn Hanbal a acumulat suficiente cunoștințe și a hotărât să fondeze o școală
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
își mai împărtășească ideile și se ascunde timp de cinci ani, până în 847, când califul Al-Mutawakkil desființează mutazilismul și îi expulzează pe adepții săi, susținând reîntoarcerea la tradiția islamică, la principiile islamului ortodox sunnit. După ce a studiat "fiqh"-ul (jurisprudența islamică) și știința "hadith"-ului sub îndrumarea mai multor profesori la Bagdad, în Siria și Yemen, Ibn Hanbal a acumulat suficiente cunoștințe și a hotărât să fondeze o școală de gândire riguroasă care părea cea mai apropiată de învățăturile Coranului și
Ahmad ibn Hanbal () [Corola-website/Science/334286_a_335615]
-
Walī (Arabă: ولي, plural ʾawliyăʾ أولياء), este un cuvânt arab cu semnificația de "custode", "protector", "ajutător", ”gardian”, ”oblăduitor”, etc. """" este cineva care posedă ""walaya"" (autoritate sau protectorat) asupra altcuiva (persoană, comunitate, teritoriu, etc.). De exemplu, în (jurisprudența islamică), un tată este "wali" pentru copiii săi. Cuvântul "wali" deține o importanță specială în viața spirituală islamică și este folosit cu diferite înțelesuri, care sunt relaționate cu funcțiile sale diferite, ce includ: ”rudă apropiată, prieten, ajutor, protector, gardian, patron, sfânt
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
protector", "ajutător", ”gardian”, ”oblăduitor”, etc. """" este cineva care posedă ""walaya"" (autoritate sau protectorat) asupra altcuiva (persoană, comunitate, teritoriu, etc.). De exemplu, în (jurisprudența islamică), un tată este "wali" pentru copiii săi. Cuvântul "wali" deține o importanță specială în viața spirituală islamică și este folosit cu diferite înțelesuri, care sunt relaționate cu funcțiile sale diferite, ce includ: ”rudă apropiată, prieten, ajutor, protector, gardian, patron, sfânt”. În islam, fraza ولي الله "walīyu l-Lăh" poate fi folosită pentru a desemna pe cineva investit cu
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
welli" etc. in limba engleză și "oualy" în limba franceză. Nu trebuie confundat cu "wăli" (والي) care este un titlu administrativ, ce înseamnă magistrat sau guvernator și este folosit și în zilele noastre în țările musulmane. În concordanță cu legea islamică, ("shari'a") o femeie are nevoie de un "wali", un tutore, pentru a se căsători, de vreme ce contractul matrimonial (عقد القران "ʻaqd al-qirăn") este semnat de către tutorele său ("wali") și mire. În mod normal tatăl sau bunicul său paternal este al
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
În mod normal tatăl sau bunicul său paternal este al său wali. Pe cale de consecință, tatăl sau bunicul paternal joacă rolul de "wali mujbir" (ولي مجبر) și ar putea hotărî ca femeia să se căsătorească în pofida voinței sale (școlile juridice islamice arată că această situație poate fi revocată în momentul în care femeia ajunge la vârsta potrvită pentru căsătorie, pubertatea). În toate cazurile, tăcerea femeii se consideră consimțământ. Dacă tatăl și bunicul sunt decedați, o altă rudă, musulman, de sex masculin
Wali () [Corola-website/Science/334283_a_335612]
-
clanul Mastoi, jigniți că un țăran din clanul Gujjar (care era mai prejos decât ei) a îndrăznit să depună mărturie, au schimbat învinuirea și le-au spus polițiștilor că Shakkur a violat-o pe Salma. În Pakistan, în conformitate cu Sharia (legislația islamică), pentru aceste fapte, Shakkur risca pedeapsa cu moartea. Mukhataran Bibi, în vârstă de 28 de ani, a fost aleasă de către familia ei să ceară iertare clanului Mastoi. Scuzele nu au fost acceptate, iar membrii sfatului dau sentința de „condamnare la
Mukhtaran Bibi () [Corola-website/Science/334289_a_335618]
-
luna iulie, într-o zi de vineri, fiind 14 inculpați, „nouă dintre ei urmând să dea socoteală pentru delictul de a-l fi imobilizat pe tatăl lui Mukhataran sub amenințarea armelor, iar Faiz și încă patru, pentru viol.” În legislația islamică există două modalități de a dovedi un viol: „fie prin mărturisirea completă a vinovatului sau a vinovaților - ceea ce nu se întâmplă niciodată, fie prin aducerea a patru martori adulți, musulmani, a căror religiozitate este recunoscută de toți și pe care
Mukhtaran Bibi () [Corola-website/Science/334289_a_335618]
-
relatări transmise de tradiția sufistă, cuprind povestiri legate de fapte miraculoase realizate de Dhūl-Nūn al-Misrī. Viața lui Dhūl-Nūn al-Misrī Informații biografice cu privire la Dhūl-Nūn al-Misrī sunt prezentate în articolul scris de Michael Ebstein, articolul este intitulat ” Dū l-Nūn al-Misrī and Early Islamic Mysticism”. Conform lui Michael Ebstein, numele sfântului egiptean nu este sigur, iar autorii musulmani medievali s-au referit, în ceea ce privește numele lui, la Tawbăn, al-Fayd sau Fayyăd. Dū l-Nūn era o poreclă. Tatăl (numele lui a fost Ibrahim sau Ahmad) sfântului
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
-lea, prin mișcarea wahhabită, inițiată de Muhammad Ibn Abd al-Wahhab, pe numele său complet Muhammad ibn Abd Al-Wahhab ibn Sulaiman ibn Ali At-Tamimi(Arabă: محمد بن عبد الوهاب بن سليمان آل التميمي ; n. 1703 - d. 22 June 1792), cunoscut teolog islamic salafit, care a pornit de la gândirea marelui teolog hanbalit, Ibn Taymiyya. Islamul wahhabit este recunoscut ca religie oficială a Arabiei Saudite și are o influență importantă in lumea islamică din cauza controlului saudit al orașelor sfinte, Mecca și Medina, precum și din cauza
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
سليمان آل التميمي ; n. 1703 - d. 22 June 1792), cunoscut teolog islamic salafit, care a pornit de la gândirea marelui teolog hanbalit, Ibn Taymiyya. Islamul wahhabit este recunoscut ca religie oficială a Arabiei Saudite și are o influență importantă in lumea islamică din cauza controlului saudit al orașelor sfinte, Mecca și Medina, precum și din cauza finanțării saudite a unor școli și moschei din alte țări. Ahmad ibn Hanbal,fondatorul școlii hanbalite, a fost un discipol al lui Al-Shafi‘i. După ce a studiat fiqh-ul (dreptul
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
controlului saudit al orașelor sfinte, Mecca și Medina, precum și din cauza finanțării saudite a unor școli și moschei din alte țări. Ahmad ibn Hanbal,fondatorul școlii hanbalite, a fost un discipol al lui Al-Shafi‘i. După ce a studiat fiqh-ul (dreptul canonic islamic) și știința hadith-ului, sub îndrumarea mai multor profesori la Bagdad, în Siria și Yemen, Ibn Hanbal a acumulat suficiente cunoștințe și a hotărât să fondeze o școală de gândire riguroasă care părea cea mai apropiată de învățăturile Coranului și ale
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
Abd al-Wahhab, iar mai apoi pe emirul Muhammad Ibn Sa‘ud, motiv pentru care Regatul Arabiei Saudite se conformează și astăzi principiilor emise de școala hanbalită. Precum celelalte școli de drept sunnite, și școala hanbalită păstrează două surse ale legii islamice: Coranul și hadith-uri (spusele și faptele Profetului). Aceste texte nu conțin îndrumări, așa că imamul Ibn Hanbal recomandă să se țină seama de consensul tovarășilor profetului Muhammad, de opinia însoțitorilor lui, apoi de hadith-urile vulnerabile și în cazuri foarte rare, de
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
așa că imamul Ibn Hanbal recomandă să se țină seama de consensul tovarășilor profetului Muhammad, de opinia însoțitorilor lui, apoi de hadith-urile vulnerabile și în cazuri foarte rare, de analogie. , spre deosebire de cea hanefită și cea malekită, respinge ca sursă a legii islamice, opinia personală a juriștilor, considerând că acest lucru duce la abuz. Ibn Hanbal a respins posibilitatea unui consens religios obligatoriu (ijma). Totuși, a acceptat posibilitatea unui consens, acela al primelor generații de musulmani. Ulterior, adepții școlii hanbalite au dezvoltat sensul
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
Laylat al-Qadr (în arabă: "لیلة القدر"; persana: "Shab-e-Qadr"; turcă: "Kadir Gecesi") este o noapte binecuvântata în religia islamică și semnifică noaptea în care Allah a început revelarea Coranului cel Sfânt, profetului Muhammad, prin intermediul îngerului Gabriel. Această noapte importantă din luna Ramadan este cunoscută că Noaptea hotărârii divine, Noaptea Destinului, Noaptea Gloriei. În această noapte a început misiunea lui
Laylat al-Qadr (Noaptea Destinului) () [Corola-website/Science/334297_a_335626]
-
Hadith-ul nr.1196 din Riyad as-Salihin.) ' A'ișa a relatat că Trimisul lui a zis: Căutați după Noaptea Binecuvântata (Noaptea Judecaților) în nopțile fără soț din ultimele zece zile de Ramadan. (Bukhari) (Hadith-ul nr.1197 din Riyad as-Salihin). Conform credinței islamice prima revelație, trimisă de către Allah, profetului Muhammad, prin intermediul arhanghelului Gabriel, a avut loc în noapte al-Qadr, în peștera Hira din muntele Noor. Înainte de începerea primelor revelații, profetului Muhammad începuse să-i placă singurătatea, căutând locuri retrase unde putea contemplă și
Laylat al-Qadr (Noaptea Destinului) () [Corola-website/Science/334297_a_335626]
-
(în arabă: "Laylat al Baraat"; "ليلة البراءة", turcă: "Berat Kandili") este una dintre nopțile considerate sfinte în religia islamică. Se sărbătorește în noaptea de 14 spre 15 a lunii , lună premergătoare lunii sfinte Ramadan, mai ales de către musulmanii sunniți. În această noapte musulmanii citesc din Coran, se căiesc pentru păcatele săvârșite, îndeplinesc rugăciuni, dua și dhikr. Shab-E-Barat înseamnă noaptea
Noaptea Barat () [Corola-website/Science/334307_a_335636]
-
celor două mari rituri, sunnismul și șiismul . După cum sugerează și numele, coranism (în arabă: قُرْآنِيّة, de la القُرْآن, Coranul), adepții acestei orientări religioase consideră Coranul singura sursă a credinței islamice autentice. Conform coraniștilor, legea islamică (sharia, شريعة), așa cum este înțeleasă de către majoritatea musulmanilor și - implicit - școlile teologice (madhhadb - مَذْهَب) sunt privite cu suspiciune, deoarece se bazează într-o mare măsură pe zicerile profetului Muhammad
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
și șiismul . După cum sugerează și numele, coranism (în arabă: قُرْآنِيّة, de la القُرْآن, Coranul), adepții acestei orientări religioase consideră Coranul singura sursă a credinței islamice autentice. Conform coraniștilor, legea islamică (sharia, شريعة), așa cum este înțeleasă de către majoritatea musulmanilor și - implicit - școlile teologice (madhhadb - مَذْهَب) sunt privite cu suspiciune, deoarece se bazează într-o mare măsură pe zicerile profetului Muhammad; într-adevăr, unele zone de
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
القرآن” („Poporul Coranului”), deși mulți refuză să adopte acest apelativ, considerându-se pur și simplu musulmanii adevărați, care urmează porunca sfântă de a asculta de Coran . În ceea ce privește asemănările dintre majoritatea musulmanilor (indiferent de rit) și coraniști, caracteristicile generale ale credinței islamice sunt prezente: monoteismul , stâlpii islamului (أركان الإمان) , articolele credinței (aqidah, عقيدة) , revelația divină (wahy, وَحْي) . Diferențele apar atunci când se iau în considerare detaliile unora dintre aceste elemente fundamentale, mai precis acolo unde acestea sunt influențate de
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]