24,388 matches
-
prin galaxii, / că-n țara unde s-au născut Carpații, / trăiește cineva pe nume / Eminescu. / E sfânt, zic unii, fiindcă pleacă-n pribegie!... Il cunosc munții; / pădurile îi pregătesc culcuș din ramuri și din flori / și-l învelesc cu freamăt; / izvoarele îl cheamă și-l alină cu susur blând, / să-i fie somnul dulce. / Cunoaște graiul florilor și-a tot ce mișcă pe pământ / și tuturor le cântă. / Iar cel mai bun prieten, cu care șade la povești, / este un tei
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Ciorchinii albi demult veniră, Pe frunte, sărutarea-i mir. Se miră drumul de curajul Acestui mândru cercetaș. Doar dragostea rămâne pajul Sublim și tandru, uriaș. Se miră cerul, soarele Și de o viață, eu mă mir Cum s-au păstrat izvoarele Cu dragoste, ca suvenir. Referință Bibliografică: MIRARE / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MIRARE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356419_a_357748]
-
drag îmi este chipul tău, Șuvița ce-ți cade pe frunte Și ochii tăi ce caută mereu, Alți ochi strălucitori de ciute! Gurița ta, nesățios privesc Și rodiile-i le-aș mușca! La pieptul tău m-aș încălzi Și lin izvor mi-ar susura! Dând tonul dragostei profunde, Pe valuri de amor plutind Ne-om preschimba voios în unde Și-apoi ne-om regăsi, iubind. Sunt un om crud Sunt un om crud și crudă-mi e trăirea și crudă-n
SECVENTE IN ALB SI NEGRU II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356427_a_357756]
-
spun că poate din această lipsă de alungare a câinilor se poate vedea bunătatea lui Lazăr. Era prietenos chiar și cu animalele. El nu avea de unde să se hrănească însă era bun cu animalele lăsându-le să se hrănească din izvorul hranei lor. Câinii puteau să mănânce resturile de la masa bogatului, câinii erau sprinteni, dar Lazăr, bolnav fiind, nu putea. El răbda de foame, nu înjura, nu țipa, nu osândea pe cei care chefuiau cu nepăsare sub ochii lui, nu judeca
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
altora. Cât de greu i-o fi fost lui Lazăr, să vadă pe toți chefuind și el să rabde, fiind parcă sortit să simtă nenorocirea în toată adâncimea ei! Era ca acela care se chinuiește de sete la marginea unui izvor. Lazăr nu mai vedea pe un al doilea care să sufere ca el, ci era absolut singur în suferința lui și nu era nimeni care să-l mângâie măcar cu un cuvânt. Spune un cuvânt în Biblie: „Nu este suferință
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
până la Parusie. Astfel, în celebrul „Apologeticum”, lucrare care a forțat dintru început Biserica să ierte greșeala autorului - montanismul - și să-l mențină între fiIi ei iubiți, respingând obiecțiile păgânilor împotriva eshatologiei creștine, numește locul de pedeapsă „gheenă”, „care este un izvor de foc ascuns sub pământ”[78], iar pe cel de răsplătire „paradis”, sau „locul desfătării divine, rânduit a primi sufletele neprihănite.”[79] Iar „mărturia sufletului” din lucrarea cu același nume, este în această privință următoarea: „ ... noi afirmăm că tu exiști
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
de fericire Cine îmi va oferi? Săptămâni și luni, trec în zbor, Lasă-le să treacă, plece Chiar înconjurat de dor Eu voi rămâne rece Timpul se va scurge monoton Sau poate în tempo rapid Îmi va seca al dragostei izvor Va dispare ce-i splendid. Va curge râul liniștit Șerpuind ferice Eu voi fi mai necăjit Nu știu ce voi zice! Îmi voi împrumuta timid Masca mulțumirii, Mă voi încorseta în zid, Zidul amintirii. Peste tot ceea ce scriu Se va lăsa uitarea
EVOLUŢIE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356460_a_357789]
-
14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cărări Mă cheamă dorul pe cărări știute Cu cetină bogată și poiene, În urmărirea cârdului de ciute, Prin ierbrile-naltele perene. Să ascultăm cum firele de iarbă Se-nalță din secundă cu secundă; În forfotă izvoarele să fiarbă În acalmia muntelui profundă. Să rătăcim așa la întâmplare, Călăuziți de semen iluzorii, Recunoscând în sine fiecare Că suntem niște visători notorii. Nu întâlnirăm nici un card de ciute - Or fi schimbat întâmplător cărarea; Dar pe cărări de nimenea
CĂRĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356467_a_357796]
-
cadă și eu te răsplătesc mereu doar c-un oftat. mă vei iubi trecând prin anotimpuri iubirea ta trecând prin timp va crește tristeți, dureri de-acuma sunt poveste legende amintind de alte timpuri. mă vei iubi, iubirea ta-i izvor, eu sunt doar necuprinsa mare ce te prinde, în mine vei găsi mereu fior de dor, iubirea nostră sori va tot aprinde. vor răsari mereu mereu din valuri iubirile trecutei tinereți s-or înaltă că tineri sori pe dealuri și
MĂ VEI IUBI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356469_a_357798]
-
sunt o masă întinsă ție/ ești o masă întinsă mie/ doar mâncându-ne unul pe altul/ întindem o masă soarelui”„ aici vreau să scriu/ unde nimic nu este adevărat”, „înăuntrul iubirii dinăuntrul brațelor mele/ e tot ce văd” , „tu ești izvorul sărutului meu”, „e o liniște nouă/ iar noi tocmai am adormit”, „ răspunsul nu mai e de mult în oglindă”, „piciorul de om face drumul de om”„mă întorc în trupul tău/ cum m-aș întoarce în camera mea”, „ răutatea celor
DOUĂ PORTRETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356450_a_357779]
-
al preocupărilor actuale de pe tărâmul adevărurilor creștine cu care se confruntă confesiunile de astăzi”. Judicios și temeinic elaborată, cartea Părintelui Mada se distinge și se reamrcă prin valoarea ei stilistică, prin acrivia și acuitatea unei vaste cercetări și obiectivitatea evaluării izvoarelor, la care se adaugă, desigur, aprofundarea teologică dar și interdișciplinară, însoțită de o implicare personală, inclusiv sacerdotală, foarte substanțială. În ultimul studiu al cărții, intitulat foarte elocvent „Omul în Hristos și omul în existențialismul de azi”, Părintele Teofan trasează practic
PĂRINTELE IEROMONAH TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356428_a_357757]
-
plâns niciodată, încercând să înțeleg legile acestei vieți și semnificația lor în timp și spațiu. Acesta este unul din momentele nefaste, imprevizibile - imprevizibilul „pândind” la orice colț al clipei ce nu cunoaște iertarea... Viață, însă, își urmează cursul ca un izvor ce-și caută matca... mereu neliniștit, zbuciumat. Amintirile legate de un loc niciodată uitat... nu pot fi decât cu : „munți împăduriți și codri falnici”... aceasta fiind imaginea rămasă nealterată în sufletul românului nea Mitică. Dorul de plaiurile natale, de obiceiuri
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
și a sfințeniei, o autoritate harismatică. El și-a întemeiat pedagogia pe libertatea omului - ca icoană a lui Dumnezeu. G. Florovski a observat că Sfântul Ioan Hrisostom a înțeles morala ca pe o temă a voinței, considerând mișcarea voinței ca izvor al păcatului sau al virtuții. Cartea de față remarcă faptul că „Sfântul Ioan a subliniat nevoia schimbării vieții și necesitatea trezviei conștiinței pentru o viață vrednică „în Hristos”. Râvna lui pentru Evanghelie determină înțelegerea sa morală și duhovnicească. Însă Ioan
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
a propovăduit Evanghelia Mântuirii, a veștii celei bune a noii vieți „în Hristos”. El nu a predicat o etică independentă și nici o etică a situației, ci a predicat o morală și o virtute desăvârșite, pentru o viață desăvârșită „în Hristos”. Izvorul și caracterul eshatologic al moralei creștine nu îl constituie nici persoana umană și nici comuniunea persoanelor (societatea). Morala creștină nu este nici autonomă și nici heteronomă, ea este o teonomie divino-umană, adică o autonomie teonomă. Credinciosul virtuos (Sfântul) cu alte
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
răpunsul grofului. Și i-a luat pe cei trei, la el acasă. Acolo a învățat Vasile Țâra foarte multe lucruri. Și-a îmbogățit cultura generală, pentru că groful avea o bibliotecă vastă, cu cărți în limba engleză, franceză, germană...un adevărat izvor, de unde te puteai înfrupta din tainele cunoașterii. De la meleaguri bistrițene, la universități occidentale Cei trei prieteni au fost nedespărțiți tot timpul, chiar și în exil: au ajuns în Iugoslavia, apoi în Italia, Franța și în final, la Montreal. Ion Baciu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE, de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356448_a_357777]
-
arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat principiul lui ontologic. De aceea, Biserica lui Hristos nu este un organism modelator-etic, ci „trupul mântuitor”, „comuniunea îndumnezeirii”. Fiind persoană eclezială, omul Ortodoxiei subzistă numai în relație cu Dumnezeu, Izvorul vieții.” Cartea aceasta ne ajută să cunoaștem adevărul că în decursul vieții Sale pământești, Fiul lui Dumnezeu curăță umanitatea de toate patimile egoiste, de toată umbra păcatului, întărind-o în săvârșirea binelui. Prin Domnul nostru Iisus Hristos se eliberează toate
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
dorința de dăruire, în mod liber, înaintea lui Dumnezeu. În aceeași lucrare, autorul mai face trimitere și referire la morala Evangheliei care, „nu are ca scop cunoașterea și promovarea principiilor sau a regulilor eticiste obiective, ci vizează comuniunea omului cu Izvorul binelui și al vieții, cu Dumnezeu, căci morala creștină este o morală a Harului sau a vieții înnoite în Iisus Hristos, care a schimbat condițiile ontologice ale existenței. De aceea nu se limitează, nici nu-și propune și, de altfel
RECENZIE LA CARTEA PĂRINTELUI TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356429_a_357758]
-
pe ofrandă Capul pe butuc! Sevele din oase Poartă handicapul Zidurile groase, Nu le spargi cu capul! Câtă osteneală Cheltuie un faur Să dea la iveală Doar un bob de aur! Fețele plecate Fiecărui zbor Drumurile toate Duc la un izvor Înfrunzește via Tainicul demers, Toată armonia Într-un singur vers! Referință Bibliografică: Toată armonia / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TOATĂ ARMONIA de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355760_a_357089]
-
înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce este bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor fapte și gânduri rele” - potrivit afirmațiilor făcute de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care amintește și de faptul că: „două sunt ispitele care îl opresc pe creștin de la spovedanie. Este vorba de rușinea și teama că păcatele și slăbiciunile
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
va închide capacul cu-n ultim cui, Renăscându-mă-ntr-o lume doar de mine cunoscută N-am să mai sculptez cuvântul, n-am să fac rău nimănui Nici măcar cu-o biată rimă între lacrimi concepută. Când destinul va decide secarea mea ca izvor, Și vor răsări Luceferi pe sub bolta mea de seară Îmbuibată de necazuri, reproșuri, dureri și dor, Cu a Lui milă enormă, să-mi deschidă porți spre vară. Când destinul va decide c-a sosit clipa supremă, Avidă de a-mi
DESTIN de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355795_a_357124]
-
haturile Dunării până la care nu sunt mai mult de șapte, opt chilometri. Se apleacă oamenii pe sapă, lucrând pământul la fel cum făceau părinții și strămoșii, de parcă timpul ar fi rămas pe loc. Porumb, legume, zarzavaturi peste care mută șuvița izvorului cu apa binefăcătoare, trimisă special de Domnul să le ușureze truda și să le sporească rodnicia. Pământul în care s-a scurs toată vlaga vieții lor și din care, mult sau puțin, și-au scos traiul. Același pământ care, la
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
ta de chiparos Să-mi însemne locul crucii Drumul lung și greu pe jos Prin livezi când saltă cucii Lasă doar să plângă luna Peste slovele de fier Zborul naște zbor întruna Și misterul, alt mister Muntele și-a-nchis izvorul Peste care nu se trece Doar căderilor fiorul Împrumută unda rece Că mă știu avar de umblet Și cu dorul în spinare Ceru-ntreg îl am în suflet Și mă-ncarcă de splendoare. Referință Bibliografică: Flori de mosc / Ion Untaru
FLORI DE MOSC de ION UNTARU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355838_a_357167]
-
umplându-și frunzele de sevă pentru animalele ei ce pier. Iarba își trimite culoarea în nori întorcându-se încărcată de rouă în zori, cântecul păsărilor o ia razna spre zare și se-ntoarce în aripi cu-o mare. Plouă dinspre izvoare de un an de s-a transformat cerul în ocean iar gândul meu -corabie plutește în larg alături de-o vrabie. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Fulgerul de pe umăr / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 264, Anul
FULGERUL DE PE UMĂR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355855_a_357184]
-
direct l-au făcut să renunțe la atitudinea rigidă pe care și-o impusese. A ieșit în tăcere, fără salutul regulamentar, imediat după ce și-au strâns mâinile... La aceeași oră, inginerul Dumitru își freca mâinile cu satisfacție totală. Venise de la izvoare încărcat cu sticluțe și bidonașe. Sorbea liniștit din cafea și privea mașinile ce se deplasau cu viteză redusă, bară la bară, pe șoseaua principală. Nu-i venea să creadă că la ora asta poate fi șoseaua atât de aglomerată. "Dacă
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]
-
ce părere ai de circulația asta nebună, draga mea? și-a întrebat el soția care tocmai îl iscodea atentă cu privirea. Ce zici, e sărăcie mare în țară sau nu? Doamna Nuți a băut liniștită din paharul cu apă de izvor, s-a uitat alene în lungul drumului și i-a răspuns plictisită: - Și ce-ți pasă ție, Mitică? Vezi-ți de ale tale. Cine naiba te-a pus să iei atâtea sticle și sticloanțe? Nu mergem zilnic la izvor? - Ba
ISPITA (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355810_a_357139]