6,470 matches
-
acestei clase n-ar ținti clar întărirea și îmbunătățirea situației clasei muncitoare, ași socoti că viața mea e lipsită de sens." (pp. 526) Poetul Din furtună Și mânie Tu detună Apă vie La izvoare Argintii Din ponoare Spre câmpii * Visuri line Fulgi alene Să-nsenine A noastre gene; Dă-ne nouă Versuri vii Ca o rouă Inimii. * Libertatea Și dreptatea Sprintene Alinte-ne Zilele Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor. [JURNAL DE CĂLĂTORIE]*1 15 Mai 1954 Plecare 9,20 dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
hrănește calul cu iarba locului. Gestul are valoare apotropaică, de neutralizare a forțelor malefice, fiind similar strănutului provocat în colinde bidiviului, cu care leul de sub axis mundi este trezit. Ghid psihopomp cu atribute sepulcrale, calul face trecerea dintre niveluri mai lină. Păscând pe celălalt tărâm, el dă brusc o utilitate unui spațiu amorf și de aici îngrijorarea duhurilor rele. Puterile de dincolo de mormânt ale calului nu sunt întâmplător folosite, dat fiind faptul că Sâla-Samodiva este, în gândirea arhaică, echivalentă cu „ciuma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să dusară,/ Arcu-și încordară,/ După cerb plecar',/ Tot din deal în deal-u/ Și din vale-n val/ Și din vad în vad./ Pe cerb mi-l zăriră,/ Înapoi se-ntoarsă/ Ionel voinicu/ Ochii-ș ațintiră,/ Pe cerb mi-l zăriră/ Sub un lin mălin/ Aronind, dornind,/ Amiaza făcând” (Berzeni - Vaslui). Gestul drumului frânt și reluat este frecvent întâlnit în colinde, existența unei interdicții de a privi înapoi în timpul unor ceremonii asociate ritualurilor de limită conturând proporțiile magice ale acestui fapt. „Întoarcerea privirii în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului cosmogonic și are aceleași semnale meteorologice: nori și ceață. Abia acum flăcăul regăsește urma animalului sacru, traseul lui condu- cându-l prin locuri inaccesibile, până la apa vie: „La râu, la pârâu,/ De-unde-i apa lină,/ Pietrele răsună”. Muzica lumii provocată de curgerea hidrică o echivalează pe cea a sferelor din înalt, prin armonia proprie principiului creator, pe cale să fie revigorată. Trecerea pe la apa dintre lumi provoacă hierofania zoomorfă și abia acum flăcăul primește șansa de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în schimbul cunoașterii absolute. O inițiere feminină ce respectă tiparul înghițirii de către un pește (regăsit și în legenda biblică a lui Iona) și al scufundării în apele genezei întâlnim în Jăman - crai I(25). Sub pretextul invidiei soacrei pe nora sa, Lina este aruncată în lac, moment în care Domnul trimite un pește pentru a o salva prin înghițire. Spațiul corespunde întru totul decorului primordial: „Pe Lina am dus/ La măru-nflorit,/ La lacu rotund,/ Cela fără fund”. Moartea simbolică a nevestei tinere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apele genezei întâlnim în Jăman - crai I(25). Sub pretextul invidiei soacrei pe nora sa, Lina este aruncată în lac, moment în care Domnul trimite un pește pentru a o salva prin înghițire. Spațiul corespunde întru totul decorului primordial: „Pe Lina am dus/ La măru-nflorit,/ La lacu rotund,/ Cela fără fund”. Moartea simbolică a nevestei tinere se încheie după un pescuit magic cu plasă din mătase, identică celei cu care în colinde fata prinde dulful agresor al grădinii ei: „Nevodarii nevoade
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
rotund,/ Cela fără fund”. Moartea simbolică a nevestei tinere se încheie după un pescuit magic cu plasă din mătase, identică celei cu care în colinde fata prinde dulful agresor al grădinii ei: „Nevodarii nevoade făcea,/ Nevoade mari de mătasă,/ Pe Lina s-o găsească./ Jăman - crai ce făcea?/ La lac că mergea,/ Nevoade arunca,/ Un somn că-mi prindea/ Și mi-l despica,/ Pe Lina găsea”. Deși meșterii sunt cei care confecționează năvoadele în aur plătite de Jămancrai, soțul însuși trebuie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colinde fata prinde dulful agresor al grădinii ei: „Nevodarii nevoade făcea,/ Nevoade mari de mătasă,/ Pe Lina s-o găsească./ Jăman - crai ce făcea?/ La lac că mergea,/ Nevoade arunca,/ Un somn că-mi prindea/ Și mi-l despica,/ Pe Lina găsea”. Deși meșterii sunt cei care confecționează năvoadele în aur plătite de Jămancrai, soțul însuși trebuie să pescuiască în adâncurile apei fără de sfârșit. Inițierea sa este una de natură dinamică, în timp ce Lina trece printr-un proces static, departe de lumină
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că-mi prindea/ Și mi-l despica,/ Pe Lina găsea”. Deși meșterii sunt cei care confecționează năvoadele în aur plătite de Jămancrai, soțul însuși trebuie să pescuiască în adâncurile apei fără de sfârșit. Inițierea sa este una de natură dinamică, în timp ce Lina trece printr-un proces static, departe de lumină și sub dominantă acvatică. Toate aceste trăsături au o continuitate neîntreruptă în colindele de fecior și de fată mare, datorită faptului că respectă datele universale sub care inițierea poate avea loc. De
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și o comparație frecventă în imaginarul folcloric: „Ochi-și negri ca și mura”; dincolo de conotația telurică, imaginea câștigă și o sugestie a vegetalului și a rodului. Cea de-a doua notă cromatică, mai puțin răspândită, exprimă statutul de neofit: „Numai Lina, fată dalbă” (Mada - Hunedoara), „Ea ședea și chindisea/ Cu mâini dalbe zugrăvea” (Porumbacude-Sus - Făgăraș). Așa cum s-a remarcat, epitetul „dalb”, atât de frecvent în colinde, se aplică și mortului (dalbul călător, dalbul de pribeag) și tărâmului de dincolo (lumea dalbă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
germinatoare sunt, creația trebuie regăsită și reiterată. Ipostaza autohtonă a lui axis mundi nu lipsește din nici un tablou apocaliptic: „Vine marea cât de mare,/ Malin, malin verde!/ Da de mare țărmuri n-are./ Dar în undă ce mi-aduce?/ Duce lini și malini” (Ilteu - Banat), „Cetinele, cetioară dragă!/ Pruntu-i mic, marea-i venită,/ Dar plavie ce mi-aduce?/ Tot brazi mari, molifți verzi” (Coconi - Ilfov), „Marea de mare,/ Lerului,/ Marjine n’are,/ Marea de mare ce a venit,/ Dar în ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
condus de fecioară are implicații marine într-o colindă în care i se cere bourului să asigure condițiile atmosferice pentru navigarea unui vas de tonaj mic: „- Bour negru, ’noată lin,/ Nu bea apă și bea vin/ Și mergi cu caicul lin/ Și-nțeleje din cuvinte/ Și ține cârma-nainte;/ Și-nțeleje din cuvânt/ Și ține caicu-n vânt,/ Că apele mi-ai tulburat/ Și vadurile mi-ai stricat” (Tudora - Suvorov). Porunca adresată indică și o ofrandă prin închinarea vinului. Puterea „genezico-taurină” (Mircea Eliade) trebuie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ciutalina, ciuta fără splină, descriu o inițiere feminină și nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare,/ Cu nouă răzoare,/ Cu aracii-n dungi,/ Cu strugurii dulci,/ Cu aracii obli,/ Cu strugurii negri,/ Jur-prejur de vie/ Gutui și lămâie,/ Iară la prilaz/ Doispre’ce năranz,/ Fi-v-ar de miraz;/ La mijloc de vie/ De-o lină fântână/ Cu apă sălcie”. Lumea arhetipală conține esența vieții și, o dată cufundat în ea, eroul va putea provoca oriunde și oricând fertilitatea. „Iscusința de a stăpâni natura”, care se cere dovedită aici, frecventă mai ales în basme, a fost pusă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bine de două ore. Este frumos, un drum de pădure bun cu piatră flancat mai mult de pini. De la altitudinea de aproape 800 metri cât era la Villafranca aici cred că sunt la 1000 de metri. Urmează apoi o coborâre lină, lungă spre San Juan de Ortega, un sătuc unde există o mănăstire în care este înmormântat acest mare sfânt al Spaniei. Spre bucuria mea și a altor doi italieni întâlniți pe cale biserica este deschisă. O clădire impunătoare, din piatră, cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Cu ce se îmbată Augustin Doman? Ce este alcoolul? Are vreun rol beția ("cu vin, cu poezie sau cu virtute") în configurarea universurilor paralele în care pătrunde scriitorul? Cu toate cele trei mă îmbăt nu chiar arareori. Iubesc însă bețiile line, fără căderi bruște, fără scufundări în tenebre, fără agresivitate, bețiile în care să plutești nu deplin lucid, dar nici dus cu totul pe alte tărâmuri, bețiile până la nivelul la care inspirația ajunge la apogeu, nu însă mai departe, când inspirația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Încerc pe cât se poate să mă îndepărtez de aceste antimodele și cel mai ușor de urmărit sunt temele pe care le abordez eu și pe care le abordează antimodelele, construcția versului meu și cel al antimodelelor mele. Îmi place versul lin, care curge și se topește pe limbă, îmi plac temele care au într-adevăr forță de convingere. Detest versul mai lung de o pagina de carte, versul care nu curge și nici nu se lasă intonat, detest originalitatea forțată. Acestea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în zor înalt un cortegiu impună tor: un vultur colosal cu drapelul francez în cioc, înconjurat de o mulțime de vulturi mai mici care îl escortau, fiecare cu steagul țării sale, prin tre ei și vulturul român. Zburau foarte încet, lin și falnic, până ce au pierit spre apus în razele soarelui, pe un cer stră lucitor. Am tresărit din somn, inima îmi bătea strașnic. De două ori am readormit și s-a repetat acel vis care mă scutura de admirație și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
the specific features of this school of history. Should we define it according to the objects and practices which it typically studies? The great risk here is that în doing șo, we would not be able to draw a clear line between cultural history and other styles of history; the history of ideas, the history of art, the history of education, media history, the history of science et c. This being the case, should we change our perspective and consider that all
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
care o consideră ca "o sinteză a imaginarului eminescian". Aici, notează Dan Mănucă, "privirea este grea și neguroasă, însoțită de o imensă oboseală. Nici moartea nu mai are superbie, ci a devenit un act discret, o stingere domoală, o suspendare lină a temporalității" (Sugestii tematologice). În Fețele unui epistolar, se oprește pe larg asupra problematicii volumului de scrisori editat de Christina Zarifopol-Ilias, în 2000 (Dulcea mea doamnă/ Eminul meu iubit), corespondență inedită dintre Eminescu și Veronica Micle, reținând "informațiile despre viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se-nfățișează Liniștite, fericite, într-o pulbere de raze. Nici de-un strop de sânge încă pajiștea nu e pătată, Nici de-un strigăt de durere pacea nu e tulburată; Numai cântec, armonie, dulce-a dragostei suflare Se revarsă-n line valuri peste a câmpului răcoare. Acum soarele apune pe a ceriurilor scară, El se duce să-ncălzească alte neamuri, altă țară; Însă ca un rege darnic, la momentul de plecare Ne desfășur' atunci uimitoarea lui splendoare. Și, încetul cu încetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
auzit pe unii susținând că aspectul mării ar fi monoton, fiind totdeauna același. Din contra, în uniformitatea ei aparentă, marea e infinit de variată. Necontenit își schimbă coloarele după oareel zilei, necontenit își schimbă fața după adierile vântului; acum e lină, drăgălașă, ademenitoare, dulce culcuș de sirene, care-ți deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
absolut minunat, o existență ce s-a consumat mult prea repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
repede. Tata n-a știut și n-a vrut să trăiască de sine și pentru sine, a ars pentru semeni, a vibrat și s-a scurs asemenea Dunării: „Dunăre, potecă lină, De dor inima mi-e plină. Dunăre pe valuri line, Mi-aș dori să fiu ca tine. Dunăre, un val și-un dor, Fă-mă pasăre să zbor.” V. Murgociștii brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de liceu vor rămâne referențiali în parcursul meu existențial și desigur
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
le ceri serviciile. Fiindcă toată lumea era pe acea vreme cuviincioasă și amabilă - vă mirați, nu este așa?... A intrat odată În biroul meu de la laborator Alexandru Marghiloman, bolnav, Încă de pe atunci, de rinichi, dar nearătând - și de o eleganță mascu lină unică, scos ca din cutie, cu hainele și gulerele lui călcate, zice-se, la Londra. Nu găsea desigur politicos să-și arate, prin vreo tristă alură, așa cum fac mai toți bolnavii de rinichi sau de ficat, suferințele fizice, care trebuiau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]