9,030 matches
-
INTRODUCERE Tumorile căilor biliare sau colangiocarcinoamele reprezintă aproximativ 3% din totalul cancerelor digestive și se dezvoltă de la nivelul epiteliului biliar. Sunt localizate la nivelul căilor biliare intrahepatice (20-30%) sau extrahepatice (70-80% din cazuri). Colangiocarcinoamele extrahepatice pot fi proximale, medii sau distale și se diferențiază de tumorile ampulare localizate distal de peretele duodenal. Afectările difuze, infiltrative, apar la 2% din cazuri [1,2
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi, Oreste Straciuc () [Corola-publishinghouse/Science/92159_a_92654]
-
crize regionale, dar și în alte zone de conflict, precum: Afganistan, Congo, Timorul de Est, Kașmir, Peninsula Coreeană sau Orientul Mijlociu. În ceea ce privește evoluția conflictelor internaționale, în perioada 1990- 2000 au avut loc la nivel mondial un numar de 56 de conflicte armate majore localizate în 44 de zone diferite; cele mai multe din aceste conflicte s-au produs în perioada 1990-1994, numărul anual al conflictelor armate situându-se între 30 și 33; cel mai redus număr de conflicte s-a înregistrat în anii 1996 și 1997
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
distal de bronșiolele terminale. Pentru apariția pneumotoraxului spontan primar se consideră a fi necesare două condiții: existența unui loc de minimă rezistență la nivelul pleurei viscerale și a unui element declanșator. Locurile de minimă rezistență sunt reprezentate de blebsurile subpleurale localizate la nivelul vârfurilor pulmonare. Aceste bule subpleurale se formează între lamina elastică internă și cea externă a pleurei viscerale, prin ruperea unor alveole și a limitantei elastice interne, urmată de pătrunderea aerului în interstițiul pleural. Au fost avansate mai multe
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
istorie naturală, comportament clinic și răspuns terapeutic [2]. Colangiocarcinoamele intrahepatice își au originea fie din canalele biliare mici intrahepatice (colangiocarcinoame periferice), fie din ductele biliare intrahepatice localizate proximal de bifurcația canalelor hepatice drept și stâng. Colangiocarcinoamele extrahepatice sau ductale sunt localizate distal de ramificațiile de ordin secundar ale canalelor hepatice drept și stâng și pot afecta segmentele perihilare (tumorile Klatskin) sau pe cele distale (cu excepția ampulei lui Vater) [3]. Colangiocarcinoamele reprezintă aproximativ 3% din totalul cancerelor digestive și a doua cauză
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
deoarece spre deosebire de acesta (icterul este un semn precoce care determină spitalizarea), simptomele sunt nespecifice, cu dureri abdominale nesistematizate și pacienții sunt tratați frecvent ambulator cu antispastice și antialgice. Forma clinică tipică este cea de masă tumorală hepatică și durere abdominală localizată în hipocondrul drept. Durerea poate să fie singurul simptom, sau poate să fie însoțită de simptome sistemice - scădere ponderală, oboseală, grețuri, transpirații nocturne. Durerea abdominală asociată cu icter este mai sugestivă pentru colangiocarcinomul extrahepatic, iar durerea ca simptom izolat este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
21]. La examenul obiectiv se poate constata icterul în 10-15% din cazuri. Cauzele de apariție ale acestuia sunt: protruzia materialului tumoral în lumenul ductelor biliare, compresia căii biliare principale de către adenopatiile metastatice hilare hepatice, compresia confluenței ductelor biliare de către tumorile localizate în segmentele 4 sau 1 sau infiltrarea carcinomatoasă a ductelor biliare segmentare. Intensitatea icterului este mai pronunțată în colangiocarcinoamele extrahepatice, dar semnificația prognostică a icterului în colangiocarcinoamele intrahepatice este mai rezervată [22]. Uneori, o palpare atentă depistează „complexul atrofie-hipertrofie”, cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
sau ca infarct acut cerebral. Mecanismele care generează aceste fenomene tromboembolice sunt: starea de hipercoagulabilitate asociată neoplaziei, coagulopatia cronică intravasculară diseminată și embolismul tumoral [29, 30]. Acanthosis nigricans paraneoplazic se caracterizează prin apariția unor plăci tegumentare rugoase, hiperpigmentate, uneori pruriginoase, localizate în zonele pliurilorgât, șanț submamar, axile, inghinal. În patogeneză sunt implicați factorii de creștere insulin-like. Se întâlnesc mai frecvent în prezența adenocarcinoamelor, mai ales gastrice; asocierea cu colangiocarcinomul este foarte rară. Apare uneori împreună cu semnul Leser-Trélat - cheratoza seboreică multiplă. Și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
de o membrană fină, realizând frecvent o compresiune localizată corticală sau colecția poate fi extinsă pe suprafața corticală a unuia sau mai multor lobi cerebrali realizând o hidromă subarahnoidiană. HIGROMA SUBARAHNOIDIANĂ Higroma subdurală este o colecție subarahnoidiană de lichid cerebro-spinal localizată la nivelul convexității cerebrale. Are o grosime în general sub 10 mm, cu un aspect concav-convex, fără o delimitare periferică netă, adesea cu efect compresiv local asupra cortexului cerebral, dar în general fără un efect de masă emisferic de ansamblu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ion Poeată () [Corola-publishinghouse/Science/92118_a_92613]
-
Măriuca, Analiză statistică multivariată aplicată în studiul sărăciei, Ed. Universității Alexandru Ioan Cuza, 2008 clasificării descriptive sunt complementare metodelor analizei factoriale. De regulă atunci când se utilizează împreună, analiza factorială este efectuată mai întâi, clasele evidențiate de aceasta fiind precizate, ierarhizate, localizate de clasificarea descriptivă. Analiza cluster se referă la metodele utilizate pentru a identifica într-o mulțime de obiecte grupurile de obiecte similare, astfel „analiza cluster este arta de a găsi grupuri în interiorul datelor” (Kaufman L., Rousseeuw , P.J., Finding groupsin data
Modelarea statistică a performanţei elevilor la teste le PISA by Eman ue la - Alisa N i c a () [Corola-publishinghouse/Science/91882_a_92403]
-
diferențiale al hepatocarcinomului. Din punct de vedere ultrasonografic se prezintă sub trei forme: nodulară, infiltrativă și cu creștere intraductală [9]. Forma nodulară este cea mai frecventă și se prezintă ca o masă tumorală intra-hepatică de dimensiuni în general mari, localizată cel mai adesea în lobul drept, inomogenă (fig. 131 A). În 20% din cazuri pot fi prezente formațiuni multiple [10]. Leziunile pot fi hiper, izo sau hipoecogene. În general, leziunile sub 3 cm sunt hipoecogene, cele peste 3 cm fiind
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
publicate până în prezent sunt contradictorii. Într-un studii publicat în 2008 s-a arătat că acuratețea ecografiei este superioară celei a TC (80 % față de 67,5%) în caracterizarea CCI [14]. COLANGIOCARCINOMUL HILAR (CCH) Colangiocarcinomul este o tumoră care se poate localiza oriunde pe tractul biliar, dar cel mai frecvent, are o localizare hilară, la confluența dintre canalul hepatic drept și cel stâng (în acest caz purtând numele de tumoră Klatskin). Din cauza localizării hilare aceste tumori determină apariția icterului la dimensiuni mici
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
tractul biliar, dar cel mai frecvent, are o localizare hilară, la confluența dintre canalul hepatic drept și cel stâng (în acest caz purtând numele de tumoră Klatskin). Din cauza localizării hilare aceste tumori determină apariția icterului la dimensiuni mici. Dacă se localizează însă, numai la nivelul unui canal hepatic, icterul apare în stadiile avansate. Semnele ecografice diagnostice sunt: dilatarea simetrică a CBIH, aspectul normal al CBP și imposibilitatea de a vizualiza unirea canalului hepatic drept (CHD) cu cel stâng (CHS) [1,8
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
glandei [21]. Conform lui Xu și colab, utilizarea CEUS permite delimitarea netă a tumorii în 93,8% din cazuri, comparativ cu examinarea CT cu contrast, la care delimitarea este posibilă în 78,1% din cazuri [21]. COLANGIOCARCINOAMELE MEDIO-COLEDOCIENE Colangiocarcinoamele se localizează în 15% din cazuri la nivelul căii biliare principale (CBP) medii. Aspectul US al acestor tumori nu diferă de cel al CCH, decât prin distribuția celor trei tipuri. Astfel, formele infiltrative reprezintă aici 84% din totalul tumorilor întâlnite și se
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
COLANGIOCARCINOAMELE CBP DISTALE (CCD) Ocupă locul doi ca frecvență (30%) între colangiocarcinoamele tractului biliar. Tumorile coledociene inferioare sunt de obicei de dimensiuni mici, cea ce face ca ele să fie rareori vizibile ecografic. Au un prognostic mai bun decât cele localizate pe calea biliară proximală. Aspectul ecografic este, de obicei, cel al unei stricturi scurte sau mai rar al unei mase polipoide în lumen (fig. 137). Cel mai adesea însă, este foarte dificilă diferențierea acestui aspect de o tumoră pancreatică cefalică
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
con de umbră, neregulate in interior, sunt elemente ce conduc spre un diagnostic corect. Alteori, chiar dacă tumora este vizibilă, este aproape imposibil să se stabilească ecografic dacă aceasta aparține ampulei sau capului pancreatic [1,22,25]. Alte proliferări care se localizează la nivel paraduodenal, cum sunt tumorile neuroendocrine sau tumorile stromale gastrointestinale pot produce obstrucție biliară distală, în aceste cazuri putând fi condundate cu CCD sau ampuloamele. Întrucât aceste formațiuni sunt hipervasculare, ele pot fi ușor diferențiate de colangiocarcinoamele de coledoc
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92155_a_92650]
-
trebuie să aibă un caracter nodular și să fie bine vizibil ecografic. În prezent se tratează prin ARF pacienții care au mai puțin de trei tumori, fiecare sub 4-5 cm [2]. Leziunea ideală de tratat este cea sub 3 cm, localizată în afara zonelor considerate riscante sau nepotrivite pentru ARF. Se consideră a fi riscantă tratarea unei tumori situată lângă diafragm, capsula hepatică, colecist sau hilul hepatic, din cauza posibilității lezării termice a acestor structuri. Principalul risc îl constituie lezarea colonului în cazul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
ablației complete. Rezultatele slabe ale CEUS (și ale CT) la 24-48 ore post ablație pot fi explicate astfel:prezența unor modificări vasculare în jurul leziunii tratate - hiperemie periferică, fistule arterio-venoase;prezența gazului în interiorul nodulului;leziuni dificil de examinat (prea profunde sau localizate în ficat steatozic);pacient necooperant (în cazul examinărilor imediat post ablației) [16,18]. După ARF, atât la CEUS cât și la CT, în jurul nodului tratat rămâne o zonă hipercaptantă de hiperemie care poate persista 1-2 săptămâni și care poate fi
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92141_a_92636]
-
sau stenozat, dar fără prezența unei mase tumorale. Pe secțiunile CT se constată o îngroșare difuză și neregulată a peretelui ductal, cu captare mai intensă a produsului de contrast. Căile biliare în amonte sunt dilatate. Acest tip de tumoră se localizează foarte rar intrahepatic periferic, dar tipul de creștere infiltrativ periductal reprezintă majoritatea colangiocarcinoamelor perihilare [19,20]. În cazul colangiocarcinomului infiltrativ periductal diagnosticul diferențial trebuie făcut cu stenozele benigne, care afectează de obicei un segment scurt, cu margini regulate, stenoza este
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92156_a_92651]
-
Colangiocarcinomul (CCA) este o tumoră care ia naștere prin transformarea malignă a colangiocitelor, celulele epiteliale care tapetează ductele biliare sau, conform ultimelor cercetări, din celule progenitoare hepatice/celule stem localizate în glandele peribiliare și/sau la nivelul canalelor Hering. Datorită simptomatologiei nespecifice CCA este diagnosticat tardiv, când posibilitățile terapeutice sunt limitate, iar rata de supraviețuire este redusă, decesul survenind la 3-4 luni de la diagnostic prin insuficiență hepatică sau complicații infecțioase
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]
-
26]. O frecvență scăzută a fost raportată în cazul mutațiilor genelor BRAF, N-RAS sau PI3K (phosphatidylinositol 3-kinase), fiind considerate evenimente rare în carcinogeneza biliară [5, 25, 27]. În cazul izoformei B-RAF a genei RAF, cea mai frecventă mutație este localizată în exonul 15 (tranziția T/A)[28]. Membrii familiei kinazelor receptoare EGFR sunt mediatori potenți ai colangiocarcinogenezei. Dintre aceștia EGFR (ErbB1) prin legarea liganzilor solubili precum TGF-α, amfiregulina și EGF este indusă activarea p42/44 MAPK care are ca efect
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]
-
ales în procesele de creștere tumorală și metastazare. Cercetări recente au arătat că în tumorile maligne MMP sunt secretate în special de către celulele fibroblastice stromale și mai puțin de către celulele tumorale. Fibroblastele care înconjoară celulele tumorale secretă MMP-2 care se localizează la nivelul frontului de invazie al tumorii. În CCA a fost detectat un nivel crescut al MMP care produc o degradare excesivă a MEC favorizând invazia tumorală. Astfel, a fost descrisă o imunoreactivitate crescută a MMP-7 (76%), MT1-MMP (54%), MMP-9
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]
-
care sunt expresia genetică a genelor de histocompatibilitate. Aceste antigene sunt clasificate în: antigenele majore de histocompatibilitate (HMC); antigenele minore de histocompatibilitate; antigenele de grup sanguin OAB. 1. Antigenele majore de histocompatibilitate (HMC) sunt sub controlul genetic al unor gene localizate pe brațul scurt al cromozomului 6; mai sunt denumite și antigene leucocitare umane (HLA), deoarece studiul lor inițial a fost efectuat pe leucocite. Sunt împărțite în două mari clase: clasa I-a antigene alcătuite dintr-un lanț proteic cu structură
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
este cel mai important dispus de-a lungul unei linii verticale retromaleolare (linia Linton); • grupul solear (perforantele Boyd) situat în 1⁄3 internă a feței interne a gambei, imediat sub articulația genunchiului; • grupul popliteu (perforantele Linton); • grupul hunterian (perforantele Dodd) localizat la coapsă. Grupul perforantelor Cockett este format din 4 vene perforante (Balzer, 2007, Mozes, Gloviczki, 2007, Greenberg et al., 2008, Arshard et al., 2009): perforant Cockett I situată la 6-7 cm de planul plantar; perforanta Cockett II care se găsește
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
vene nedenumite anterior au primit denumiri revelatoare privind anatomia și semnificația clinică. Prezentăm în continuare corespondențele propuse și aprobate pentru uniformizarea limbajului științific medical. Venele membrelor inferioare sunt împărțite în trei sisteme: superficial, profund și sistemul venelor perforante. Acestea sunt localizate în două compartimente principale: compartimentul superficial și compartimentul profund. Compartimentul profund este acoperit de fascia musculară și conține venele profunde. Compartimentul superficial este delimitat între fascia musculară și derm și conține țesut celular subcutanat, venele safene, tributarele lor, venele accesorii
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
dorsal). Stratul membranos al țesutului subcutanat a avut, în timp, numeroase denumiri inadecvate care trebuie abandonate: fascia superficială, fascia Colles, fascia Scarpa, pseudofascia subcutanată. Compartimentul safenian conține venele safene, arteriole și nervi. Tributarele safenei, venele accesorii, colaterale și comunicante sunt localizate în afara acestui compartiment (Eklof et al., 2004). Venele safene accesorii sunt segmentele venoase care urcă paralel cu venele safene, fie anterior, fie posterior sau mai superficial cu respectarea trunchiului principal. Acest termen poate include toate așa numitele vene colaterale care
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]