5,961 matches
-
desfășurat acest masacru a fost stabilit de către instanța Tribunalului Poporului din Cluj la 13 martie 1946. Sub pretextul răzbunării celor doi militari unguri morți într-o explozie în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthystă părăsește în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nușfalău unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui
Masacrul din Ip () [Corola-website/Science/302824_a_304153]
-
localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniției, dovadă fiind faptul că cei patru români arestați au fost eliberați după aproximativ o lună. În noaptea de 13 spre 14 septembrie, în jurul orei 11 noaptea, locotenentul Vasvári Zoltán ajunge în Ip. Imediat acesta împreună cu membrii gărzii naționale din comună s-au dus pe la casele mai multor locuitori trezindu-i din somn și împușcându-i. Au fost uciși în acest mod 18 români. Crimele au fost comise
Masacrul din Ip () [Corola-website/Science/302824_a_304153]
-
acest mod 18 români. Crimele au fost comise înainte de miezul nopții. Întors la sediul gărzii naționale din Ip, Vasvári Zoltán dă indicații membrilor să pregătească 10 căruțe și mai mulți oameni pentru dimineață în scopul îngropării victimelor ucise până atunci. Locotenentul părăsește apoi postul. Imediat după se aude o rafală de mitralieră trasă din sat, iar Vasvári se întoarce la sediul gărzii naționale pretextând că sătenii români i-au atacat compania. Furios se adresează oamenilor din corpul de strajă local, spunând
Masacrul din Ip () [Corola-website/Science/302824_a_304153]
-
care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte și paturi de armă. Mai mulți copii au fost sfârtecați cu baionetele. Tortura a fost urmată de uciderea oamenilor, jefuirea cadavrelor, a caselor și a bisericii. L A doua zi dimineața, din ordinul locotenentului Vasvári, mai mulți localnici au fost puși să sape o groapă în cimitiriul satului, iar alți săteni au fost scoși cu căruțele și au mers din casă în casă pentru a ridica și transporta cadavrele la groapa comună. La 68
Masacrul din Ip () [Corola-website/Science/302824_a_304153]
-
capăt ostilităților și au devenit aliați galactici, în timp ce inamici mult mai siniștri, precum romulanii sau rasa Borg, capătă un rol mai însemnat. Nava "Enterprise" se află sub comanda căpitanului Jean-Luc Picard, iar ofițerii principali sunt: secundul, comandor William Riker, androidul locotenent comandor Data, șeful securității, locotenent Tasha Yar, consilierul Deanna Troi, ofițerul tactic klingonian, locotenent Worf, doctorul Beverly Crusher și ofițerul navigator, locotenent Geordi La Forge. Moartea lt. Yar în primul sezon al serialului rezultă într-o restructurare a personalului. Astfel
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
aliați galactici, în timp ce inamici mult mai siniștri, precum romulanii sau rasa Borg, capătă un rol mai însemnat. Nava "Enterprise" se află sub comanda căpitanului Jean-Luc Picard, iar ofițerii principali sunt: secundul, comandor William Riker, androidul locotenent comandor Data, șeful securității, locotenent Tasha Yar, consilierul Deanna Troi, ofițerul tactic klingonian, locotenent Worf, doctorul Beverly Crusher și ofițerul navigator, locotenent Geordi La Forge. Moartea lt. Yar în primul sezon al serialului rezultă într-o restructurare a personalului. Astfel, Worf devine șeful securității, iar
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
sau rasa Borg, capătă un rol mai însemnat. Nava "Enterprise" se află sub comanda căpitanului Jean-Luc Picard, iar ofițerii principali sunt: secundul, comandor William Riker, androidul locotenent comandor Data, șeful securității, locotenent Tasha Yar, consilierul Deanna Troi, ofițerul tactic klingonian, locotenent Worf, doctorul Beverly Crusher și ofițerul navigator, locotenent Geordi La Forge. Moartea lt. Yar în primul sezon al serialului rezultă într-o restructurare a personalului. Astfel, Worf devine șeful securității, iar Geordi La Forge este promovat în funcția de inginer
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
Nava "Enterprise" se află sub comanda căpitanului Jean-Luc Picard, iar ofițerii principali sunt: secundul, comandor William Riker, androidul locotenent comandor Data, șeful securității, locotenent Tasha Yar, consilierul Deanna Troi, ofițerul tactic klingonian, locotenent Worf, doctorul Beverly Crusher și ofițerul navigator, locotenent Geordi La Forge. Moartea lt. Yar în primul sezon al serialului rezultă într-o restructurare a personalului. Astfel, Worf devine șeful securității, iar Geordi La Forge este promovat în funcția de inginer șef la începutul sezonului 2. Serialul a debutat
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
(în latină: - "„Marcus Antonius”") (n. 82 î.Hr., Roma, Republica Romană — d. 1 august 30 î.Hr., Alexandria, Egipt) a fost un general și politician roman, locotenent al lui Cezar, membru, alături de Octavian și Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat (43 î.Hr.). Victorios la Filippi (42 î.Hr.) asupra forțelor lui Brutus și Cassius, ucigașii lui Cezar, devine figura dominantă a triumviratului. Primește guvernarea provinciilor din
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
Reconstituirile militare au fost lăsate în grija cadrelor militare, unele scene din film purtând o pronunțată amprentă a exercițiului de manevră. „Gazeta Ilustrată” îi prezintă chiar și pe ofițerii care au realizat aceste întreprinderi: "„locotenent-colonelul Scărlătescu, căpitan Tomița Dumitrescu și locotenent Aslan”". La reconstituirea scenelor de asalt au participat și consultanți, oameni care cu 35 de ani în urmă luptaseră pe front împotriva otomanilor. Neveridicitatea anumitor scene — mai ales a celor în care nu a avut controlul acțiunii — l-au nemulțumit
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
un deal de piatră, domina suburbia, flacat pe fiecare parte de „redanul (reduta) mare” și de „redanul mic”. Orașul a fost înconjurat de o linie de fortificații, care, din loc în loc, avea construite bastioane, separată de „redan” de portul interior. Locotenentul colonel rus inginer Eduard Totleben, începuse foarte din vreme construirea fortificațiilor, înbunătățindu-le cu fiecare zi care trecea, până când a creat o rețea continuă, complexă de forturi și tranșee interconectate. La începutul lui octombrie 1854, Sevastopolul nu era însă fortăreață cu
Bătălia de la Malahov () [Corola-website/Science/303322_a_304651]
-
Polonia pentru înăbușirea revoltei din noiembrie și a fost rănit în bătălia de Grochow, (25 februarie 1831). S-a remarcat în bătălia de la Ostrolenka și în luptele pentru cucerirea Varșoviei. Pentru aceste fapte a fost avansat la gradul de general locotenent. În 1846 a fost numit guvernator-general al Varșoviei. În 1848 a fost comandantul artileriei ruse în războiul împotriva Ungariei. În 1852 a participat la Londra ca reprezentant al armatei ruse, șef al Marelui Stat Major și aghiotant al țarului, la
Gorceakov () [Corola-website/Science/303324_a_304653]
-
în secret tabelul cu litere. Truman s-a reînrolat în Garda Națională după ce Statele Unite au intrat în Primul Război Mondial, deși, fiind singurul bărbat din familie, el era exceptat de la serviciul militar. Truman a fost ales ofițer, cu gradul de locotenent într-o baterie de artilerie. Înainte de a merge pe teatrul de război din Franța, Truman a fost trimis la , , lângă , pentru instrucție. El a administrat al unității împreună cu Edward Jacobson, un funcționar al unui magazin de îmbrăcăminte pe care îl
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
împreună cu Edward Jacobson, un funcționar al unui magazin de îmbrăcăminte pe care îl cunoștea din Kansas City; sub administrarea celor doi, magazinul a produs dividende de 10.000 de dolari în șase luni. La Fort Sill, Truman l-a cunoscut pe locotenentul James M. Pendergast, nepotul lui , un din Kansas City, relație care avea să aibă o importantă influență în viața lui Truman. Ajuns în iulie 1918 la gradul de căpitan de armată, Truman a fost numit comandant de baterie într-un regiment
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
avioanelor de marfă. Pentru acest serviciu, el a primit pentru „îndeplinire merituoasă și eficientă a datoriei ca ofițer responsabil pentru comandamentul transportului aerian al combatanților în Pacificul de Sud”. La 1 octombrie 1943, Nixon a fost avansat în gradul de locotenent. Nixon a mai primit două stele de serviciu și o citare de laudă, deși nu a participat la nicio luptă. După revenirea în SUA, Nixon a fost numit ofițer administrativ la din California. În ianuarie 1945, a fost transferat la
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
la gradul de sublocotenent (mai 1949) și a îndeplinit funcțiile de ofițer cu navigația pe Escortorul Zmeul (mai 1949 - decembrie 1950) și comandant de șalupă la Forța Navală Maritimă (decembrie 1950 - iunie 1951). În decembrie 1949 a primit gradul de locotenent. A urmat apoi cursurile de comandanți de navă (1949, 1951), fiind numit comandant secund la Dragorul de Bază 11 (iulie 1951 - decembrie 1952) și apoi comandant al submarinului „Delfinul” S - 1 (decembrie 1952 - ianuarie 1955). În această perioadă a fost
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
de comandanți de navă (1949, 1951), fiind numit comandant secund la Dragorul de Bază 11 (iulie 1951 - decembrie 1952) și apoi comandant al submarinului „Delfinul” S - 1 (decembrie 1952 - ianuarie 1955). În această perioadă a fost înaintat la gradele de locotenent major (aprilie 1952), căpitan locotenent (decembrie 1952) și căpitan de rangul 3 (iulie 1954). După absolvirea cursului academic superior de pe lângă Academia Militară Generală (1956), a fost numit șef de stat major al Brigăzii 214 Apărarea Raionului Maritim (august - octombrie 1956
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
1951), fiind numit comandant secund la Dragorul de Bază 11 (iulie 1951 - decembrie 1952) și apoi comandant al submarinului „Delfinul” S - 1 (decembrie 1952 - ianuarie 1955). În această perioadă a fost înaintat la gradele de locotenent major (aprilie 1952), căpitan locotenent (decembrie 1952) și căpitan de rangul 3 (iulie 1954). După absolvirea cursului academic superior de pe lângă Academia Militară Generală (1956), a fost numit șef de stat major al Brigăzii 214 Apărarea Raionului Maritim (august - octombrie 1956), comandant al Divizionului 319 Vedete
Ilie Ștefan () [Corola-website/Science/302888_a_304217]
-
ani, a murit unchiul său Ducele Francisc al V-lea de Modena, care l-a numit moștenitor, cu condiția ca Franz Ferdinand să își adauge " Este" la nume. În 1877 Franz Ferdinand a intrat în armata austro-ungară cu gradul de locotenent. A fost un pasionat vânător. În 1883 a vizitat pentru prima dată Italia, în 1885 a vizitat Egiptul, Palestina, Siria, și Turcia. În 1889 a vizitat Germania. În 1889 viața lui Franz s-a schimbat în mod dramatic după sinuciderea
Franz Ferdinand al Austriei () [Corola-website/Science/302926_a_304255]
-
Yimithirr, referindu-se la canguri gri. Numele a fost înregistrat mai întâi că "KANGURU" la 12 iulie 1770 într-o intrare în jurnal de Șir Joseph Banks.; la locul Cooktown-ului modern, pe malurile râului Endeavour, unde HMS Endeavour, sub comanda locotenentului James Cook a fost pe plajă de aproape șapte săptămâni pentru a repara daunele suferite pe Marea Barieră de Corali. Cook a menționat mai întâi la canguri în jurnalul sau din 4 august. Guugu Yimithirr este limba oamenilor din zonă
Cangur () [Corola-website/Science/302974_a_304303]
-
din America, război care a divizat nordul aboliționist de sudul care dorea menținerea sclaviei. El a cerut să se înroleze ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase. Este acceptat în anul 1861 ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, compus din peste 1.000 soldați și 37 ofițeri, sub comanda colonelului Reid. Pomuț a fost promovat ca locotenent major și apoi adjutant. Era apreciat în mod particular datorită calmului și curajului său
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase. Este acceptat în anul 1861 ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, compus din peste 1.000 soldați și 37 ofițeri, sub comanda colonelului Reid. Pomuț a fost promovat ca locotenent major și apoi adjutant. Era apreciat în mod particular datorită calmului și curajului său. A devenit erou încă din viață prin faptele sale de arme din luptele de la Shilloh, Corinth, Vicksburg, Atlanta, Savannah. În vara anului 1863 este promovat la
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
pentru asasinarea lui Cezar în scopul salvării republicii. Și-au îndeplinit faptă în Idele lui martie, la 15 martie, 44 î.Hr., cu trei zile înainte de plecarea lui Cezar în est pentru a apăra parthianii. După asasinarea lui Cezar, prietenul și locotenentul său șef, Marcus Antonius, s-a folosit de ultimul testament al lui Cezar într-un strălucit discurs împotriva asasinilor, incitând mulțimea. Asasinii au fugit către Grecia. În testament, nepotul său Octavianus, totodată fiul adoptiv al lui Cezar, a fost numit
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Berlin (1857), a participat la cursuri de literatură franceză la Universitatea din Bonn (1863), iar în 1864 s-a distins ca ofițer în războiul împotriva Danemarcei. Când i s-a propus tronul României, în 1866 avea 27 ani și era locotenent în Regimentul al doilea de Dragoni ai Gărzii Prusace. Dupa ce a acceptat, însoțit de Ion Brătianu (sub un nume fals, Karl Hettingen) prințul a luat drumul României pe traseul Augsburg-München-Salzburg-Viena-Budapesta-Timișoara-Baziaș. Se profila războiul dintre Austria și Prusia, iar Carol
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
ceea ce o privește pe regina Maria ea a trăit 11 ani după moartea soțului ei. Temperamentală, Maria, dupa ce nascuse doi copii și după ce Nando (apelativul cu care ea își alinta soțul) se îmbolnăvi de febră tifoidă, se îndrăgosti de locotenentul Zizi Cantacuzino din suita princiară. Aventura i-a fost cunoscută și lui Ferdinand, care de altfel îi va tolera reginei toate idilele extraconjugale. Apoi a venit pasiunea pentru «prințul alb» Barbu Stirbey, Administratorul general al Domeniilor Coroanei. Se presupune că
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]