6,058 matches
-
obicei. Nu are personaje. Are numai idei. E un moralist, un nobil cu vocația fantazării. Unele pagini sînt memorabile. Altele îmi par inabile, trădînd absența unei experiențe romanești adevărate. Un roman al mărturiilor, nu o poveste. A mai apărut în "Luceafărul" de pe 16 martie o recenzie. Costin Tuchilă! Ăstuia, evident, nu i-am dat cartea! Nu scrie rău, dar nu apreciez decît buna-i intenție. În rest... Viață cu... pungile pe față! Am mai scris. Cîteva seri demente, în transă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
că „zilele acestea”, Mihai a plecat, (probabil în Italia nn.) „pentru convenționala vacanță cu mamă-sa”. Miercuri, 10 august. Regele Carol al II-lea regretă că Mihai nu va fi cu el într-o proiectată vacanță pe mare cu iahtul „Luceafărul”. Duminică, 21 august. Seara. Mihai îi telefonează tatălui său din Brioni pentru a-l anunța că a câștigat prima cupă de polo. Marți, 30 august. După o lună de vacanță, petrecută cu mama sa, Mihai revine în țară din Italia
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
dimineața, se vor îmbarca pe iahtul regal și vor ieși în larg, unde erau așteptați de marinarii și invitații aflați pe navele așezate în careu. Pe motonava „Transilvania” se aflau membrii guvernului, iar pe nava-bază „Constanța”, ceilalți invitați. De pe iahtul „Luceafărul”, regele a trecut în revistă navele așezate în careu. Iahtul regal își ocupă locul în dispozitiv. Se ține un serviciu religios, pentru pomenirea marinarilor morți în război. În memoria lor, se aruncă în apă o ancoră de flori și se
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cu care Mihai a înfruntat furtuna pe mare în zilele de 4, 5 și 6 ianuarie 1938. Lui Mihai i se dăruiește o miniatură a distrugătorului „Regina Maria”, pe care se aflase în timpul furtunii. După cuvântarea ministrului Economiei Naționale, iahtul „Luceafărul” și celelalte nave revin în port. Regele se îmbarcă pe o șalupă de salvare și vizitează postul Salvamar și docul plutitor. Are loc apoi botezul motonavei „Transilvania” și a șalupelor de salvare „Pescărușul” și „Albatrosul”. Se oferă invitaților o gustare
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
asemenea, să pună capăt relației cu Mihai sub motiv că „trăia” cu Dim. Știrbei, tatăl ei adoptiv. Situația era delicată întrucât Mihai era îndrăgostit de ea și, în plus, se proiectase mai demult o croazieră în Mediterana, cu iahtul regal „Luceafărul” la care fusese invitată. Pentru a împiedica răspândirea „răutăților” difuzate de Yvonica, despre Mihai și relația lor, i s-a propus, probabil prin Duduia, să plece cu mama ei în America. La 16 iulie, Dim. Știrbei, care era ofițer de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
bietul băiat își făcea iluzii”. Seara, cinema. Miercuri, 19 iulie. Yvonica revine la Duduia. Răspunsul a fost „va pleca, dar că refuză să scrie lui Mihăiță o scrisoare de adio”, pentru a justifica „despărțirea” și neparticiparea ei la croaziera cu „Luceafărul”. Duduia a cerut să-i restituie scrisorile pe care îndrăgostitul Mihai i le trimisese în decursul relației lor. Seara, Carol discută cu Nicolae Malaxa să-l lase pe fiul său, Costache, „să meargă cu noi cu iahtul, căci, după decepția
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
decepția ce o va avea Mihăiță din cauza Yvonichii, e bine să aibă un camarad cu el”. Apoi, au vizionat filmul Nurse in prison. Vineri, 21 iulie. La ora 930, Carol, însoțit de Duduia și Mihai, s-a îmbarcat pe iahtul „Luceafărul”, la Constanța. Au făcut turul Insulei Șerpilor și au revenit la țărm. Seara, la ora 2230, s-au urcat în tren, revenind la București. A fost, probabil, o verificare a iahtului căruia, pentru proiectata croazieră din Mediterana, i se aduseseră
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
de adio. Se pare că problema a fost soluționată de Urdăreanu cu Știubei. Miercuri, 26 iulie. Ora 15. Carol se îmbarcă în trenul regal din gara Mogoșoaia și se deplasează spre Constanța. Era însoțit de invitații la croaziera cu iahtul „Luceafărul”. Mihai fusese lăsat să ajungă cu automobilul la Istanbul, trecând prin Bulgaria. Abia aici urma să se îmbarce pe iaht. La ora 20 (ora 21, în Comunicatul oficial), Carol și invitații săi se îmbarcă pe iaht, iar la ora 22
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Joi, 27 iulie. Dimineața. Iahtul intră în Bosfor. Carol își descrie astfel starea sufletească: „Sunt extrem de nervos din cauza lui Mihăiță. Va fi pentru el o groaznică lovitură când va vedea că Yvonica nu este cu noi”. La ora 12, iahtul „Luceafărul” aruncă ancora în fața Palatului Dolma Bahce (Istanbul), iar la ora 1230, se îmbarcă și Mihăiță. Disperarea lui a fost extremă - nota Carol -, mai ales când a citit scrisoarea ei, o scrisoare care conținea toate elementele voite, dar lipsită de cel
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
orașului Constanța. Se cântă Imnul regal. O Companie de Onoare și un detașament de Străjeri dau onorul. Amiralul Bărbuneanu dă raportul, Carol al II-lea trece în revistă Compania de Onoare și Detașamentul de Străjeri, apoi urcă la bordul iahtului „Luceafărul”. În acest timp, Mihai, însoțit de amiralul Schmidt, comandantul litoralului maritim, și de col. Dămăceanu, se îndreaptă spre distrugătorul „Regina Maria”, unde se desfășoară solemnitatea înscrierii lui Mihai ca aspirant în cadrul Marinei, făcând parte din Statul Major al distrugătorului. Comandantul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Voievod era repartizat în cadrele Marinei Militare. Comandorul H. Măcelaru, comandantul distrugătorului „Regina Maria” a citit Ordinul de zi privind încadrarea lui Mihai ca ajutor al ofițerului cu navigația și comandant al Divizionului 1, pe aceeași navă. La bordul iahtului „Luceafărul”, unde revenise Mihai, un sobor de preoți, în frunte cu Partenie Ciopron, episcopul armatei, ține o slujbă religioasă. Regele a aruncat în mare o jerbă de flori, omagiu pentru cei dispăruți în valuri, moment în care o formație de trei
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
în șapte secțiuni, cuprind "gândurile și frământările" din diferite "etape ale vieții", purtate "pe aripile dorului". Dominantă este aici lirica eului, un lirism al treptelor devenirii, al "trecerii și petrecerii" sale pe acest pământ binecuvântat al Bucovinei, pe sub soare și luceferi. Temele majore sunt natura, iubirea, timpul. Confesiunea, meditația, evocarea din catrene (cele mai multe) și distihuri recreează toposul mirific al Bucovinei: casa strămoșească leagăn al copilăriei, pridvorul, grădina, fântâna, livada, lunca, pădurea, obcinile, potecile tainice, "de soare pline", plaiul, brazii, "răchitele bătrâne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
copilăriei, pridvorul, grădina, fântâna, livada, lunca, pădurea, obcinile, potecile tainice, "de soare pline", plaiul, brazii, "răchitele bătrâne", teiul singuratic, "pomii în floare", banca veche de sub nuc, iazul, poiana, macii însângerând câmpurile grele de rod, norii, curcubeul, vântul "mesager al dragostei", luceferii, stolurile de cocori, amurgurile blânde, noaptea/ negura, lacrima, dorul cutreierând fără astâmpăr, hora, zborul. Această dumnezeiască alcătuire a lumii, în veșnica roire a anotimpurilor, este învăluită în bucurie și tristețe calmă, înfiorate de trecerea ireversibilă a timpului și apropierea de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
schimbat. Poezia ca abur miraculos creat în jurul unui personaj insolit este însuși demersul central al poeticii mele de azi. A.B.Când și unde ați debutat? Ce a urmat? Am debutat în 1958, în primul an de apariție al revistei "Luceafărul". Eram pe atunci student la Arhitectură. Două poezii stângace, în vers alb. Debutul în volum a fost abia în 1964, cu un volum în colecția "Luceafărul", volum tarat parțial de unele din poncifele epocii (șantierele, zborul în cosmos, etc.) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
face pe om mai credincios, ci importantă este trăirea credinței în Isus Cristos, indiferent unde. Fiecare val cu noutatea și identitatea sa lirică A.B.Domnule Adrian Popescu, ne-am revăzut cu mare bucurie la Botoșani la Zilele Eminescu "Porni Luceafărul...". Cum vi s-a părut ediția din acest an? Ediția din acest iunie a fost una reușită, premianții cei importanți, Ion Pop și Gisele Vanhese sunt doi universitari prestigioși, de talie europeană, dar și doi intelectuali pasionați de poezie. Primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
epatantă și parabolă șocantă, cu o încredere în puterea magică a poeziei pe care o au doar cei aleși, Daniel Corbu atacă temele mari cu o uimitoare forță a tragismului, care-l personalizează și-i conferă originalitate." (scria Cezar Ivănescu, "Luceafărul", în 1982). Ce înseamnă azi scrisul și poezia pentru Daniel Corbu? Același lucru ca în 1982, cînd nu-mi apăruse încă o carte și pe cînd, student fiind la Facultatea de Litere din București, publicîndu-mi mai multe grupaje în revista
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mirare că nici critici importanți nu se mai ivesc. A.B.Să ne întoarcem puțin în trecut: ați scris la diferite reviste, edituri. Sunteți autor a zeci de articole pe teme pedagogice si metodice publicate în "Tribuna Școli", "Cronica", "Astra", "Luceafărul", "Vremea nouă", "Ateneu", "Tribuna", "Scânteia", "Convorbiri literare", etc., dar și autor de ediții în colecții școlare din opera lui I.L. Caragiale și G. Bacovia, la editurile Porto-Franco din, Galați și Institutul European din Iași. Cum erau vremurile acelea de dinainte de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cred că sunt "poet"? Nu m-a obligat nimeni, nu-mi pot răspunde... Dar ce m-a durut mult atunci era practica revistelor literare din capitală, cele câteva din Cluj, Iași, Oradea, Tg. Mureș: publicau pagini cu rubrica "Cântarea României", "Luceafărul la Satu Mare", "Tribuna la Satu Mare" etc. etc. în care acceptau doar poezii dedicate Congreselor, zilei de 23 August... Pervertirea scriitorilor din provincie a fost mai ușoară, mai crudă, pentru că în spatele acestor pagini ("crude" pentru noi, care eram "începători") stăteau nume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să fim neapărat prieteni la toartă. După plecarea lui la București, am scris, în "Iașul literar", despre toate volumele sale, începând cu debutul (Singur printre poeți, 1964). Am scris, firește, și despre Moartea ceasului, dar cu unele rezerve. Îndată, în "Luceafărul", revista unde poetul lucrase până în urmă cu puțină vreme, a apărut o notiță, nesemnată, cu aluzii despre "nepriceperea" subsemnatului în ale poeziei. Nu trebuia căutat prea insistent autorul. De aceea, nu am răspuns, deși în alte împrejurări de același fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și în Spania, unde am cunoscut personalități interesante, dar am participat și în țară la festivaluri literare consistente la Tîrgu-Jiu, Giurgiu și la Cluj, la colocvii pe care le-am organizat la București. Desigur, mi-am urmat activitatea de la revista "Luceafărul de dimineață", o revistă care a avut apariții foarte apreciate în 2014 și va crește în 2015. Pentru 2015 cu îngăduința destinului îmi propun un volum nou de versuri și poate unul de teatru, cel puțin o traducere nouă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și în Spania, unde am cunoscut personalități interesante, dar am participat și în țară la festivaluri literare consistente la Tîrgu-Jiu, Giurgiu și la Cluj, la colocvii pe care le-am organizat la București. Desigur, mi-am urmat activitatea de la revista "Luceafărul de dimineață", o revistă care a avut apariții foarte apreciate în 2014 și va crește în 2015. Pentru 2015 cu îngăduința destinului îmi propun un volum nou de versuri și poate unul de teatru, cel puțin o traducere nouă din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
hârtie? Presa culturală nu va dispărea, nici cultura în sine. Cartea tipărită și mai ales revista tipărită nu mai au zile multe. Dar nu contează suportul fizic. Și tăblițele au dispărut, și incunabulele. În presa culturală lucrez și acum, la "Luceafărul de dimineață" după cum am și propriul meu blog cu peste 230 de abonați și sute de intrări zilnice, blog situat în primele 0,8% dintre blogurile culturale. Evenimentele culturale și volumele s-au înmulțit extraordinar, nu mai pot fi urmărite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de bine, va propun să ne întoarcem puțin în timp: ați debutat publicistic cu eseul Poezia lui Mihail Celarianu (1967) în Suplimentul pentru literatură. Ați colaborat cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească", "Ramuri", "Astra", "Luceafărul", "Contemporanul-Ideea europeană", "Argeș", "Calende", "Literatorul", "Zburătorul", "Contrapunct", "Art Panorama", "Jurnalul literar", "Poesis", "Nord literar", "România. Kilometrul zero", "Filocalia", "Citadela", "Lumina", "Manuscriptum", "Litterae" (din Canada), precum și la reviste și ziare dâmbovițene: "Longitudini", "Litere", "Curier", "Târgoviștea", "Glasul cetății", "Dâmbovița", "Kindia", "Realitatea dâmbovițeană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
convins să-i acorde Premiul Nobel!), Marin Sorescu a intrat în competiția unui joc ce avea să-i agraveze ireparabil o boală pe care mulți ani o dusese pe picioare. De aceea poate regret și astăzi un articol publicat în Luceafărul despre unul dintre ultimele sale volume de versuri (Traversarea), nu pentru că nu ar fi fost bine scris și cântărit până la ultima întorsătură de condei, ci fiindcă, cele câteva observații, venite de la un prieten, într-o conjunctură de moment extrem de ostilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu am fost în stare în acele vremuri să bat la poartă niciunei edituri. Așa cum am explicat în prefață la cartea de eseuri Din condici și carnete (2007), aș fi putut oricând, operând o selecție din cronicile literare risipite în "Luceafărul", "Ramuri", "Viața Românească" sau "Astra", să-mi alcătuiesc ușor o carte. N-am făcut-o, fiindcă, pur și simplu, nu aveam ce-mi demonstra mie atunci și, cu atât mai mult, regimului comunist care încă din 1978, pe baza unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]