5,605 matches
-
lucrarea la mașină, iar banii îi împărțeam pe din două. A fost o colaborare plăcută și instructivă. În materie de aventuri amoroase însă, fiecare din noi doi aveam carte blanche... Cu singura diferență că ale mele provocau totdeauna răbufniri de mânie din partea lui Mihai, pe când ale lui îmi provocau doar suferință... În concluzie, nu era nici o bucurie, nici de o parte, nici de cealaltă. Pe doctorul din Ploiești îl cunoscusem pe la începutul anului 1953. Omul era plăcut și foarte politicos, iar
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
asemenea să fiu drept cu tine, pentru că te cunosc ca pe un prieten devotat, afectuos și puternic la nevoie... Poate că am greșit rămânând, pentru că, de fiecare dată când încercam să-ți întâlnesc privirea în vederea unei „împăcări“, nu simțeam decât mânia, care era mai tare decât mine, te judecam ca fiind grosolan și lipsit de sensibilitate - păcate capitale din punctul de vedere al prieteniei... Asta ar fi pentru sâmbătă seara. Ieri m-am gândit la această poveste și am descoperit că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unuia ce calcă peste cadavre. și nu mi-l pot ierta. Dar cât de bine îmi cunoșteam subiectul! și ce gamă nemai pomenită de calități și defecte îmi oferea el, ce treceri de la duioșii paradiziace la izbucniri de duritate și mânie, dar mai cu seamă de gelozie dusă până la absurd. Da - eram fiul mamei mele și, de fapt, portretizând-o pe dânsa, pe mine mă zugrăveam cu ochiul lucid și înțelept pe care-l moștenisem de la Tata... — Vă mulțumim. Ieșind afară
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
loc foarte încăpător, unde înjurăturile se transformă în tirade poetic-afurisite ale înverșunării. O înjurătură românească reușită, așa le spuneam pe-atunci prietenilor mei români, este pe jumătate o revoluție de palat. De aceea nu protestează oamenii în această dictatură, căci mânia și-o consumă în înjurături. Chiar și atunci când de mult vorbeam româna curgător și fără greșeli, încă mai ciuleam uluită urechea la metaforele temerare ale acestei limbi. Cuvintele își luau un aer insignifiant, dar ascundeau atitudini politice cu bătaie precisă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la rând au incriminat și interzis drastic la alții, folosindu-se în acest scop de întreg arsenalul ce le stătea la dispoziție: amenințări,percheziții, interogatorii, azile psihiatrice, împușcări în timpul vreunei încercări de evadare, întemnițări, torturi, asasinate. Bineînțeles că mă cuprinde mânia, de vreme ce, în parte prin șantaj, ei i-au îndepărtat pe unii dintre prietenii mei pentru totdeauna de mine, pe alții chiar i-au făcut să nu mai fie azi în viață, iar pe mine m-au transformat în vânatul lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu flori. Alte flori încântătoare împodobeau fațadele construcțiilor, încât îți făcea impresia că te afli în peisajul mirific al câmpiei andaluze. O frumusețe! Acești oameni deportații iertaseră nedreptatea care li se făcuse. Au aruncat la coșul de gunoi al istoriei mânia, ura și răzbunarea, luând viața așa cum este: cu suișuri și coborâșuri. Mergeam într-o formație cel puțin ciudată, inedită. În scurta istorie a comunei Bumbăcari, nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se înființează Premiul special pentru traduceri care îi poartă numele. Argument Cu șapte ani și jumătate în urmă, mi s-a cerut să scriu primul „Laudatio“ din viață. Sărbătorita era unul dintre traducătorii de cursă lungă (și bună) ai Ro mâniei, ajunsă la o vârstă rotundă. N-am aflat nici până astăzi de ce România literară a apelat atunci la mine și nu la altcineva, așa că mi-am putut folosi orgoliul spre a scorni motive onorante și convenabile. În ceea ce privește palmaresul, distanța dintre
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
n-am avut nebunii inavuabile. Și chiar îmi pare rău. Viața mea a urmat un traseu destul de linear, fără cotituri spectaculoase. Regret că nu am amintiri condimentate - cred că sunt foarte plăcute la bătrânețe. Acum nu privesc înapoi nici cu mânie, nici cu mândrie, ci doar cu nostalgie. N-am practicat excesul, sunt enervant de rațională. Pulsează și astăzi în mine fetița cuminte, provincială. Singurul viciu căruia m-am abandonat a fost fumatul. Am fumat cu pasiune cincizeci și cinci de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o vară așteptându-l pe Romică, reținut de diferite probleme dintre cele mai serioase - părinți bolnavi, copii sinucigași, nevastă isterică și geloasă -, mama s-a hotărât brusc să nu mai creadă în existența lui. Au urmat vreo două săptămâni de mânie, disperare și agitație, în care își reclama dreptul la însănătoșire, refuzul de a se lăsa îngropată de vie în casă. Cum pe străzile proaspăt asfaltate ale țării ieșeau la plimbare doar oamenii sănătoși, constructori ai uzinelor viitorului în care se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lor de plastic, cu defilările de 1 Mai și 23 August, cu instituțiile și obiceiurile ei ciudate. și mai ales cu obiectele ei definitorii, azi dispărute. Spre deosebire de scriitorii mai vîrstnici, autorii de după anii ’80 n-au mai privit înapoi cu mînie spre Iepoca de tristă (dar și, oarecum, sim patică) amintire, ci și- au asumat-o ca pe o parte a vieții lor. Lumina aruncată de ei către ea (mult mai eficientă decît mînia demascatoare) este una a privirii amuzate de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
80 n-au mai privit înapoi cu mînie spre Iepoca de tristă (dar și, oarecum, sim patică) amintire, ci și- au asumat-o ca pe o parte a vieții lor. Lumina aruncată de ei către ea (mult mai eficientă decît mînia demascatoare) este una a privirii amuzate de un spectacol grotesc. Dănuț trăiește-n grotesc, respiră grotescul, dar, cum nu cunoaște altă realitate, numește acest grotesc „normalitate“ și-ncearcă să se bucure, cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
dăruire totală, le satisfăcea dorințele și-i ținea din scurt, impunându-le un comportament cuviincios. Nu ezita să-i mai și certe când aceștia se întreceau cu hârjoana și cu năzbâtiile. Așa-s femeile, gândea Dumitru Dascălu, mai iuți la mânie și mai slobode la vorbă. Lui îi era dragă soția chiar și în momentele mai tensionate, când vorbele aspre ale Mărioarei se îndreptau și spre el, cu justificată pornire. Vrednică femeie era Mărioara. Harnică, pricepută, înțeleaptă și iubitoare, ținea casa
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Catehismul calvinesc" și altor cărți de preț; și mai ales a primelor școli, cu învățătură temeinică slavonă, greacă și română. Dar "...când țările se suie la mari bișuguri, zburdează hirea omenească; și zburdăciunea naște păcatul și pe păcat îl urmează mânia lui Dumnezeu..." zice iarăși Miron Costin. De la o vreme, părea "că lui Vasile Vodă i s-a betegit mintea". Și astfel soarta a vrut ca chiar oștile de cazaci și de tătari, pe care se bizuia pentru a-și relua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
prietenilor și cunoscuților mei, trec drept un om destul de cumpănit la vorbă și de moderat în expresii. Cred că reputația aceasta nu e tocmai uzurpată. Căci dacă uneori, ca ori ce muritor, nu reușesc să rețin explozia unui sentiment de mânie sau de revoltă, oricât control aș exercita asupra impulziunilor și actelor mele, cele mai de multe ori însă rațiunea și spiritul meu de îngăduință triumfă asupra acestor forțe obscure. Cazul pe care vreau să-l povestesc acum n-are însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
revoltă... Imaginea scenelor acestea m-a urmărit multă vreme. Amintirea lor intră cu mult în cazurile care m-au făcut să privesc întotdeauna cu îngăduință umila mulțime a ghetourilor noastre și care m-a oprit de a adresa vreodată, la mânie, ca pe o injurie, cuvântul pe care l-am auzit în jurul meu atât de des: "măi jidane!". Cei doi sau trei ani de agitație, care au dus la revizuirea procesului de înaltă trădare al căpitanului Dreyfuss, coincid, în trecutul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a fost dat să asistăm. Și sub impresiunea celor întâmplate am scris broșura "Spre Anarhie", care nu e atât (cum cred c-am vrut să fie) un rechizitoriu contra tuturor vinovaților, cât mai ales un strigăt de revoltă și de mânie pentru ușurarea mea proprie. Ceea ce m-a izbit din primul moment în lucrurile acestea de care pomenesc, e nedreptatea pe care o închideau în ele, mai mult decât violența și spiritul de anarhie cu care se afirmaseră. La întrunirea care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
învățat la școală cei care fac astăzi televiziune în România. Sau nau învățat. (2008) Șoc și groază sub nămeți Știriștii de la televiziunile noastre bâțâie din picior nerăbdători în așteptarea Apocalipsei. Ei visează cu ochii deschiși la catastrofe grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se cutremure și să crape în falii adânci, orașele să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un aprig câine de pază al ogrăzii lui Dan Voiculescu și al Antenei 1. Dă Observatorul un material despre manualele alternative și despre „scandalosul“ roman al lui Ovidiu Verdeș? Face și el o emisiune în care îi înfierează stalinist cu mânie proletară, pe cei „vinovați“. Vor unii un Parla ment curat și îl pun în discuție, printre alții, pe stăpânul Dan Voiculescu? Sare să latre la ei și face o emisiune despre așa zișii „fluturași otrăviți“. Din păcate pentru el, are
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ar mai impresiona un Ahile total invulnerabil? Rana sa e cea care Îl apropie de noi și Îi acordă dreptul la glorie. Prin ea Îi simțim sîngele fierbinte și anxios cînd armele adversarilor sticlesc În fața sa, iar el fierbe de mînie. Rana aceasta Îl expune primejdiei și-l distinge de zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și o posibilitate de a-și explica trufia. De fapt, trebuie să spun că nu-mi place acest erou. E prea impulsiv și violent pînă la ferocitate. Îmi place numai rana lui, În care mă recunosc mai repede decît În mînia cîntată de Homer... Făcînd această mărturisire, las În seama altor zile orice vanitate. Afară e o după-amiază Înaltă, plină de soare și amețită de vegetația care crește. Totuși, ceva mă reține și mă păstrează lucid. În clipa cînd Holderlin, acest
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
săvîrșind una din acele nebunii sublime pe care n-avem dreptul să le judecăm după logica pedantă, de atîtea ori prosperă, a evitării oricărui risc. În timp ce pentru Dedal zborul era un simplu mijloc de a ajunge În Sicilia, fugind de mînia regelui Minos, Icar zbura din patimă de puritate, ca un „Înfometat de cauze” cum Îl va defini Paul Valery pe Leonardo da Vinci. Visul său e să zboare liber. Teama l-ar face sclav. Ne aflăm chiar la izvoarele dramei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
copac și l-a jupuit de piele. De ce a săvîrșit un teu o crimă atît de oribilă, dacă nu pentru faptul că, din punctul său de vedere, cruzimea și blîndețea Înseamnă același lucru? Zeii te omoară și după ce le trece mînia te prefac Într-un rîu. Dar la ce-ți mai folosește căința lor? Pădurea a rămas fără cîntecele lui Marsyas, după ce l-a văzut jupuit ca un țap. Și nimeni nu poate crede că aceste Întîmplări trebuiau să se petreacă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aprins din vatră. Cunosc prea bine povestea și aș spune-o tuturor celor care nu mă Înțeleg. Îngrozită, mama lui a stins tăciunele și l-a păstrat cu grijă, Însă În ziua cînd Meleagru și-a ucis unchii, cuprinsă de mînie și de disperare, ea i-a dat foc tăciunelui, lăsîndu-l să se mistuie. Și mie, de cîte ori mă trezesc, mi se pare că un tăciune se reaprinde, mistuindu-se. Ar trebui să murmur fericit simțind lumina apăsîndu-mi pleoapele: cît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atât de repede încât Pelerinul îi pierdu urma, adâncit fiind în gânduri cu privire la cele ce vorbiseră. Atunci simți o mare neliniște interioară care-i stârni nemulțumire în suflet, deoarece i se părea că nu-și făcuse datoria. Fu cuprins de mânie împotriva maurului, părându-i-se că greșise lăsând un maur să zică astfel de lucruri despre Stăpâna noastră și că trebuia să facă ceva pentru a-i apăra onoarea. Creștea în el dorința de a merge să-l caute pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aflară călugării că plecase fără călăuză, începură să-l caute. Așadar, când cobora Muntele Măslinilor, văzu un „creștin cu cingătoare”3, aflat în slujba mănăstirii, care venea spre el cu o bâtă mare cu care-l amenința, dând semne de mânie. Acesta, ajungând la el, îl prinse furios de braț. Pelerinul se lăsă dus fără a se împotrivi, iar vajnicul bărbat nu-l slăbi o clipă. Făcând acest drum ținut astfel de „creștinul cu cingătoare”, el primi de la Domnul nostru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]