8,611 matches
-
de Jos s-a zidit această clopotniță și un paraclis cu hramul adormirea Maicii Domnului; prin stăruința și cu cheltuiala soborului sfintei monastiri pe timpul stăreției Prea Cucernicului Arhimandrit Daniil, în anul al 23-lea al stăreției sale și în anul mântuirei 1883"855. În 1884 arhimandritul Daniil a renunțat la conducerea mănăstirii ca urmare a acuzațiilor de însușire a unor venituri ale acesteia aduse de către Episcopul Dunării de Jos Iosif Gheorghian. Astfel, de la 20 noiembrie 1884 până la 15 noiembrie 1887, stareț
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
și Senatului, ziariști români și străini, și peste 20 000 de români veniți din toată țara1874. În cadrul discursului rostit cu prilejul inaugurării liniei de cale ferată Fetești-Cernavodă și a podurilor peste Dunăre, regele Carol I menționa faptul că "în anul mântuirii 1890 am pus piatra fundamentală a podului menit să împreuneze cele două maluri ale Dunării între Fetesci și Cernavodă"1875. În continuarea discursului său, regele Carol I afirma: "După cinci ani de muncă statornică, Dumnezeu, hărăzind țării liniște și îndestulare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
două maluri ale Dunării între Fetesci și Cernavodă"1875. În continuarea discursului său, regele Carol I afirma: "După cinci ani de muncă statornică, Dumnezeu, hărăzind țării liniște și îndestulare, astăzi, în a 14-a zi a lunei Septembre din anul mântuirei 1895 și al 30-lea al Domniei Mele, mulțumită râvnei și măiestriei inginerilor români, am trecut pe deasupra valurilor celor două brațe ale Dunării mărețe și am bătut cel din urmă cuiu, care a încheiat și sfârșit aceste falnice lucrări, față
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
textul acesteia se arăta că "cetățenii județului și orașului Constanța (...) își exprimă încrederea lor deplină în guvernul domnului Petre P. Carp și (...) asigură pe conducătorii de astăzi că vor fi alături cu dânșii în lupta (...) pe care o duc pentru mântuirea țării din prăpastia în care vor s-o arunce speculatorii și turburătorii neamului nostru"3091. La încheierea întrunirii domnul Petre Grigorescu i-a rugat pe participanți "să se împrăștie în liniște, căci astfel se va da un exemplu mai mult
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, Și dacă pentru sufletul meu Nu-i loc aicea, ci numa-n stele: Voiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui Dumnezeu, Și dacă pentru sufletul meu Nu-i loc aicea, ci numa-n stele: Voiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vieața lumi-ntregi ". {EminescuOpI 65} FĂT-FRUMOS DIN TEIU - Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută ești, copilă, Din nevrednică iubire. Mâni în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieții tale, Mântuirea feței mele. - Nu voiu, tată, să usuce Al meu suflet tânăr, vesel: Eu iubesc vânatul, jocul; Traiul lumii alții lese-l. Nu voiu părul să mi-l taie Ce-mi ajunge la călcâie, Să orbesc cetind pe carte În fum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi? El singur zeu stătut-a nainte de-a fi zeii Și din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dă suflet și lumii fericire, El este-al omenirii izvor de mîntuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceți-i, El este moartea morții și învierea vieții! Și el îmi dete ochii să văd lumina zilei, Și inima-mi împlut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ce ard de-apururi, Și-n acel moment de taină, când s-ar crede că-i ferice, Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice Și cu patimă adâncă ar privi-o s-o adore, De la ochii ei cei tineri mântuirea s-o implore; Ar voi în a lui brațe să o țină-n veci de veci, Desghețînd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci. Căci de piatră de-ar fi, încă s-a-ncălzi de-atît amor, Când căzîndu-i în genunche
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
toate lămpile din locurile unde nu e nevoie de lumină, dar pe puntea luminată de lună uneltele marinărești se văd limpede una câte una. „O, Doamne, fă-mă un conducător trebuincios pentru binele Japoniei! Așa cum ai folosit sângele Tău pentru mântuirea omenirii, folosește sângele meu pentru mântuirea Japoniei!” În timpul nopții, starea celor doi răniți s-a înrăutățit și mai mult. În sfârșit, jumătate din cabina cea mare a fost golită de apă și a devenit cât de cât bună de locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
e nevoie de lumină, dar pe puntea luminată de lună uneltele marinărești se văd limpede una câte una. „O, Doamne, fă-mă un conducător trebuincios pentru binele Japoniei! Așa cum ai folosit sângele Tău pentru mântuirea omenirii, folosește sângele meu pentru mântuirea Japoniei!” În timpul nopții, starea celor doi răniți s-a înrăutățit și mai mult. În sfârșit, jumătate din cabina cea mare a fost golită de apă și a devenit cât de cât bună de locuit, așa că jumătate din japonezii care dormeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
despre vremurile de foamete când isprăvind de mâncat tot ce se putea mânca, țăranii își părăseau satul în căutare de hrană. Velasco le spusese că omul acesta demn de milă avea să mântuiască omenirea, dar samuraiul nu înțelegea ce înseamnă mântuirea. Vreme de câteva zile, Velasco îi pregătise pe soli din zori până-n noapte pentru ritualul botezului. De fiecare dată, le povestea despre învățătura creștină și despre viața acestui om sfrijit. Japonezilor, povestirile lui l păreau îndepărtate și cu neputință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le câștige inimile: Vreți să trăiți în lumea asta resemnați cu gândul că sunteți condamnați la o veșnică reîncarnare sau vreți să trăiți cu speranța că veți ajunge în Raiul încărcat de bogate răsplăți? Credeți că binefacerea este calea către mântuire, după cum spun preoții japonezi, sau vă dați seama că puterea noastră este mărginită și atunci vă sprijiniți pe mila lui Iisus? Dacă stați să cugetați care este calea cea înțeleaptă, răspunsul este limpede. Dar cum poate Velasco să spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a legat o dată de El. „Oh, Doamne, Te rog, nu-Ți întoarce fața de la Hasekura, de la Nishi și de la Tanaka. În schimb, primește, rogu-Te, viața mea ca răscumpărare pentru păcatul de a mă fi folosit de ei și întru mântuirea lor cea adevărată. Și dacă-mi este îngăduit, fă-i să înțeleagă faptul că planurile mele au avut drept țel să aducă lumină în țara lor, Japonia.” Părintele Vasquez a căzut bolnav. Se plângea și înainte că-i era rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niciodată fața de la cel ce s-a legat o dată de El. „Oh, Doamne, Te rog, nu-Ți întoarce fața de la Japonia! Mai degrabă, primește viața mea ca răscumpărare pentru păcatul de a mă fi folosit de această țară și întru mântuirea ei adevărată.” Frica de moarte. Ziua, în timp ce îl îngrijesc pe părintele Vasquez, sunt gata să-mi primesc soarta pe deplin, dar de fapt, când se lasă noaptea și temnicerii nu ne aduc nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Israel, căci și-au sucit calea, și au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor. 22. "Întoarceți-vă, copii răzvrătiți și vă voi ierta abaterile." "Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru." 23. " În adevăr, zadarnic se așteaptă mîntuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în Domnul, Dumnezeul nostru, este mîntuirea lui Israel. 24. Idolii, dimpotrivă, au mîncat rodul muncii părinților noștri, din tinerețea noastră, oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25. Să ne culcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Întoarceți-vă, copii răzvrătiți și vă voi ierta abaterile." "Iată-ne, venim la Tine, căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru." 23. " În adevăr, zadarnic se așteaptă mîntuire de la dealuri și de la mulțimea munților; în adevăr, în Domnul, Dumnezeul nostru, este mîntuirea lui Israel. 24. Idolii, dimpotrivă, au mîncat rodul muncii părinților noștri, din tinerețea noastră, oile și boii lor, fiii și fiicele lor. 25. Să ne culcăm în rușinea noastră și să ne învelim cu ocara noastră, căci am păcătuit împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
oamenii au început să-i aprecieze. «Parcă e vorba despre mine!», m-am gândit. Am consultat diverse surse și mi-am dat seama că despre yuta din Okinawa erau scrise aceleași lucruri. În Okinawa încă mai rămăsese o cale de mântuire. «Poate aș putea deveni și eu yuta? Am dreptul ăsta, nu-i așa?», speram. Pentru mine era o portiță. Apoi m-am dus în Okinawa și m-am întâlnit cu o yuta faimoasă. Eram mulți oameni la întâlnirea respectivă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
încredințase ceva ce puteam face, am făcut ca atare, dar nu eram interesat deloc de alegeri. Puneam întrebări în legătură cu orice lucru pe care îl făceam, de parcă nu știam pe ce lume eram (râde). Pentru mine cel mai important lucru era «mântuirea», celelalte lucruri nu reprezentau mai nimic. Dacă nu sunt de acord cu ceva, dacă nu sunt în totalitate simțămintele sau ideile mele, chiar dacă o persoană iluminată îmi spune că este corect, asta nu înseamnă că eu o voi lua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
timpul. Cred că am stat destul de mult timp. Am ridicat câteva clădiri. Dacă ești izolat, duci o viață simplă, fără schimbări, încep să apară tot felul de frustrări. S-a născut un conflict interior între problemele astea și dorința de mântuire. Apoi am fost chemat la sediul din Fuji pentru a intra în Departamentul de Desene. Pe atunci Aso nu mai era centrul activității sectei, devenise un fel loc uitat, deci am plecat fericit. În acest departament făceam desene. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi spus: «De mâine treci la stadiul următor!» Așa e. Eu nu am avansat deloc și nici nu am primit un nume sfânt. - Dar, ați făcut antrenament vreme îndelungată. Oare de ce nu ați avansat? Aum era foarte realistă în încredințarea mântuirii celor care contribuiseră masiv la organizație. Normal că și nivelul spiritual era important, dar donația avea un cuvânt greu de spus. În cazul bărbaților era foarte important C.V.-ul. Cei care absolviseră Universitatea Tokio, atingeau mai repede mântuirea sau obțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în încredințarea mântuirii celor care contribuiseră masiv la organizație. Normal că și nivelul spiritual era important, dar donația avea un cuvânt greu de spus. În cazul bărbaților era foarte important C.V.-ul. Cei care absolviseră Universitatea Tokio, atingeau mai repede mântuirea sau obțineau un loc bun în conducere. În cazul femeilor depindea de cât de frumoase erau. Nu e mare diferență față de lumea normală (râde). Nu cred că îi eram de folos domnului Matsumoto. Pâna la un anumit punct am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
gândit destul de mult dacă să mai continui sau nu viața asta. Dar la urma urmei, ce importanță avea ce credeam eu, de vreme gravitația trăgea secta în această direcție, iar Matsumoto spunea că aceasta era calea cea mai scurtă către mântuire. Dacă este așa, atunci nu am ce face. Ori rămân, ori plec. Cam pe atunci au început să ne atârne cu capul în jos, ca parte din antrenamente. Cei care nu respectau regulile erau legați de picioare cu lanțuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ni s-a spus niciodată, dar se pare că așa a murit Ochi Naoki, ni se dădeau și droguri. Și eu am luat așa ceva. Toți credeau că era LSD. Aveam halucinații, însă ce mai conta, dacă asta era calea spre mântuire. Se zvonea că unii credincioși au murit în tipul antrenamentelor și că unii, care au încercat să fugă, au fost prinși. Dar zvonurile din Aum au rămas zvonuri și n-am știut niciodată dacă erau adevărate sau, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
adevărate sau, pur și simplu, niște vorbe în vânt. Chiar dacă informațiile puteau fi certificate cumva, atunci era invocată doctrina Tantra Vajrayana, care te făcea să nu mai distingi între bine și rău și să ajungi la concluzia că: «Asta este mântuirea.» Pe scurt, «înainte de mântuire putea să fie orice.» Se pare că apăruseră mulți spioni în Aum, iar ei foloseau detectoare de minciuni ca să-i demaște. Toți membrii erau supuși testului cu poligraful, de pară ar fi fost un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]