5,648 matches
-
doar și poate, la aceasta și stilul dandy-ului Eugène Sue, care se distinge printr-un bun-gust aparte, dar și printr-un dar al sfidării, cuceritor până la urmă. Învăluit În delicatul parfum al cameliei prinse la butonieră, cu hainele satinate, mănușile crem și inelele sofisticate, Sue Își impresionează prietenii și prin fastul excentric al apartamentului său, Îmbibat În arome exotice și În efluvii de opium. La prima vedere, nici o legătură Între acest personaj și amatorul de box, dar și de hoinăreli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
citesc plicticosul volum, ci Îl descifrează, ca pe un alfabet secret, ca pe o carte Întredeschisă, pe Brummell Însuși, cută după cută, nasture de nasture, concentrați, de parcă ar avea sub ochi un prețios manuscris, asupra pliurilor cravatei ori a moliciunii mănușilor sau pantofilor săi. Cel puțin așa Îl descriu zecile de pagini ale admiratorilor Înfocați, ce au avut privilegiul de a-l fi putut privi, fie și pentru doar câteva ore, Într-un club, la un bal sau la o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
are o insațiabilă poftă de a trăi, e neglijent, chiar neîngrijit, dar visează În taină la eleganța dandy-lor. Îi admiră și, deopotrivă, Îi disprețuiește pe acești filfizoni, când copiindu-le stilul, când zeflemisindu-i. Vor fi făcut senzație În epocă mănușile lui, nasturii auriți, cravatele, accesorii Îndeobște elegante, dar nu Împopoțonând un trup transpirat, În veșminte slinoase. Să fie atunci Tratatul de viață elegantă o revanșă? Tot ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
valori, din moment ce e vorba despre o valoare Împărțită cu un altul”2. Iar exemplele selectate de Barthes pentru a-și susține teza sunt pilduitoare: gestul unui dandy de a-și Îmbrăca valetul cu un costum nou sau de a umezi mănușile, pentru ca ele să ia mai bine forma degetelor. Toate acestea probează o idee creatoare În cel mai Înalt grad: o formă poate genera efecte, iar efectele trebuie gândite. Prin urmare, o haină ar fi un „obiect tratat”, și nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
echipează În verde. Stă la loc de cinste În această galerie a dandy-lor Înveșmântați și excentricul Baudelaire, pe care Nadar Îl surprinde În plin dezastru financiar, parând printr-o ținută de o eleganță extremă: capă azur, pantaloni negri, cizme văcsuite, mănuși roz. Fac vogă În epocă și costumele de catifea albă sau asortate cu starea sa de spirit (cenușii, verzi ori bleu) ale contelui de Montesquiou, pantalonii liliachii ai lui Paul Bourget, veșmântul gris perle al lui Oscar Wilde, care iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ei trec granița realului și intră În romanele lui Stendhal sau Balzac. De aceea, mulți dandylogi scriu cu nonșalanță că la Staub, de pildă, se Îmbracă contele d’Orsay, Eugène Sue, dar și Julien Sorel sau Lucien de Rubempré. Cravate, mănuși, pălării tc "Cravate, mănuși, pălării " Dacă ar fi să continuăm povestea despre ținută, zona În care dandy-i Își iau libertatea să provoace, improvizând uneori genial, cu o forță de șoc totuși temperată, este cea a accesoriilor. Ele sunt „detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și intră În romanele lui Stendhal sau Balzac. De aceea, mulți dandylogi scriu cu nonșalanță că la Staub, de pildă, se Îmbracă contele d’Orsay, Eugène Sue, dar și Julien Sorel sau Lucien de Rubempré. Cravate, mănuși, pălării tc "Cravate, mănuși, pălării " Dacă ar fi să continuăm povestea despre ținută, zona În care dandy-i Își iau libertatea să provoace, improvizând uneori genial, cu o forță de șoc totuși temperată, este cea a accesoriilor. Ele sunt „detaliile” care, crede Roland Barthes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Adică negat În Însăși substanța sa. Cu singura precizare, absolut necesară, că excentricitatea (deși practicată de unii) e În principiu refuzată, din simplul motiv că e o formă realtiv ușor imitabilă. De cele mai multe ori, adevărat obiect de cult - cravata și mănușile. Să ni-l imaginăm pe Balzac scriind cu aplicație De la cravatte considérée en elle-même et dans ses rapports avec la société et les individus sau pe Emile Marco de St. Hilaire redactând Încă la 1827 L’art de se mettre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Înguste/late, lungi/scurte, uni/cu modele), eșarfele, papioanele, lavalierele, fularele purtate până azi de unii bărbați care vor să iasă cumva din tipare? Poate că da. Cu nimic mai prejos este un alt accesoriu de preț al dandy-lor „istorici”: mănușa. A intrat deja În legendă povestea celor trei maeștri mănușari (sau chiar patru, după Barbey) care Îi confecționau lui Brummell delicatele Învelișuri pentru mâini, fine ca niște pielițe, parte cu parte: unul - palma, altul - degetul mare și cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
celor trei maeștri mănușari (sau chiar patru, după Barbey) care Îi confecționau lui Brummell delicatele Învelișuri pentru mâini, fine ca niște pielițe, parte cu parte: unul - palma, altul - degetul mare și cel de-al treilea - restul degetelor. Sau ritualul comandării mănușilor la Paris, În mod obligatoriu, pentru adevărații dandy, la Boivin și Perry. Cum să nu pomenim măcar colecția de mănuși pastel ale lui Balzac, care le purta cu distincție la costumele boțite și pătate, dar - e drept - țintuite cu nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
niște pielițe, parte cu parte: unul - palma, altul - degetul mare și cel de-al treilea - restul degetelor. Sau ritualul comandării mănușilor la Paris, În mod obligatoriu, pentru adevărații dandy, la Boivin și Perry. Cum să nu pomenim măcar colecția de mănuși pastel ale lui Balzac, care le purta cu distincție la costumele boțite și pătate, dar - e drept - țintuite cu nasturi de aur? Cum să uităm mănușile arămii ale lordului Seymour, cele galben-pai ale lui Beauvoir, roz și bej ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pentru adevărații dandy, la Boivin și Perry. Cum să nu pomenim măcar colecția de mănuși pastel ale lui Balzac, care le purta cu distincție la costumele boțite și pătate, dar - e drept - țintuite cu nasturi de aur? Cum să uităm mănușile arămii ale lordului Seymour, cele galben-pai ale lui Beauvoir, roz și bej ale lui Baudelaire, cele de mușchetar, În culori pastelate ale contelui d’Orsay (câte șase perechi pe zi!), mănușile „furioase”, cele roșii sau albastre ale lui Théophile Gautier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
drept - țintuite cu nasturi de aur? Cum să uităm mănușile arămii ale lordului Seymour, cele galben-pai ale lui Beauvoir, roz și bej ale lui Baudelaire, cele de mușchetar, În culori pastelate ale contelui d’Orsay (câte șase perechi pe zi!), mănușile „furioase”, cele roșii sau albastre ale lui Théophile Gautier, mănușile crem ale lui Eugène Sue, cele gri ale lui Wilde? Dar Încălțările! Chiar dacă moda tocurilor roșii a trecut de mult, rămâne Încă loc destul pentru excentricii care țin neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
arămii ale lordului Seymour, cele galben-pai ale lui Beauvoir, roz și bej ale lui Baudelaire, cele de mușchetar, În culori pastelate ale contelui d’Orsay (câte șase perechi pe zi!), mănușile „furioase”, cele roșii sau albastre ale lui Théophile Gautier, mănușile crem ale lui Eugène Sue, cele gri ale lui Wilde? Dar Încălțările! Chiar dacă moda tocurilor roșii a trecut de mult, rămâne Încă loc destul pentru excentricii care țin neapărat să fie altfel din creștet până În tălpi, comandându-și Încălțările În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ceea ce s-a numit un stil, ele sunt, Într-adevăr, inconfundabile. Un croi, un accesoriu, o coafură pot fi imitate. Niciodată Însă o alură, o manieră. Scrutatul printr-un lornion, deschiderea tabacherei, protocolul fumatului, privitul unui ceas de buzunar, scoaterea mănușilor, Înclinarea discretă a capului, În fine, ținuta, mersul, statul jos, picior peste picior, totul e studiat Îndelung, pentru că totul trebuie să producă efect. Și Îl produce, fără doar și poate, din două motive. Întâi, deoarece Întregul corp degajă o răceală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
asigure casa și masa la bătrâneți, nădejdile vieții lor de albină nu merg mult mai departe: visează, de pildă, să aibă o Încăpere, și aceea cam Înghețată, la etajul patru, pe strada Boucherat; dar și o pălărie cu bride și mănuși de percal crem pentru soție; o pălărie gri și cafeluța pentru soț; educația la Saint-Denis sau ceva bani pentru școala copiilor, rasol cu sos de două ori pe săptămână pentru toată familia. Nici cu totul niște zerouri, nici cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu va povesti, de fapt, principalele revoluții care au avut loc la noi? Cine se va Întreba care este originea pantofilor cu vârful Întors, a punguței purtate la centură, a glugii, a cocardei, a armăturii de sârmă de la rochie, a mănușii, a măștii, a catifelei va deschide astfel un modilog În Înspăimântătorul hățiș al legilor somptuare și pe toate câmpurile de bătaie unde civilizația a biruit În dauna moravurilor grosolane aduse În Europa de barbaria Evului Mediu. Dacă Biserica trecu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
2, Maginn 3, Talfourd 4, Sir Wentworth Dilke 5, pe poetul John Clare 6 și pe alții. Asemenea lui Disraëli7, a hotărât să uimească orașul ca dandy și frumoasele sale inele, acul său de cravată cu o camee antică și mănușile lui din piele de ied, de culoarea palidă a lămâii, erau bine cunoscute și erau cu adevărat privite, de către Hazlitt 1, ca fiind semnele unei noi maniere În literatură, pe când părul său bogat, cârlionțat, ochii lui frumoși și admirabilele mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
are, de obicei, locul ăsta asupra vizitatorilor, chiar și fără cele cincisprezece mobile imense de argint care atârnau în mănunchiuri, de tavan, legănându-se ușor în bătaia curentului creat de ușa deschisă. Grămada de ustensile electrice, măști de sudură și mănuși de lucru de sub mobile părea că le urcă în întâmpinare: stalactite și stalagmite. Niciodată curat, nici chiar în vremurile bune, studioul se dezlănțuise complet în ultimele câteva luni, ca și mine, de altfel. Cel puțin, eu fusesem nevoită să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu grijă, te vor ajuta. Vrei să zici, ăsta, cum îl cheamă, maistrul tâmplar? M-am întâlnit cu el acum câteva zile când am trecut pe acolo ca să văd cum arată spațiul de lucru. Mi-am aruncat masca, ochelarii și mănușile de lucru într-o geantă de pânză veche și ponosită și m-am uitat în jur. Unde e crema de mâini? —Uite! Sally o aduse de pe masa din bucătărie. Văd că ai grijă de pielea ta. —Prostule, e pentru păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un gest automat, șpanul pe care-l găseam în cale. Cât despre funingine, nu puteam face nimic; pentru asta trebuia să aștept până ajungeam acasă. Observând că mi-am mai ars puloverul pe piept în alt loc, mi-am scos mănușile și am început să adun bucățelele de material ars. Obiceiul, bată-l vina. Sunt sergent adjunct Fogarty, zise el pe un ton cam agitat, și aceasta este agent Hamlin. Da, am făcut deja cunoștință. Bun, care e treaba? Chiar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și revină în camera ei cea frumoasă, cu mochetă de culoarea piersicii, ilustrații pastelate și asortate și ghivece perfect îngrijite; dar voiam să aflu dacă știe ceva despre moartea lui Shirley Lowell. Așa că, am pășit în cameră, mi-am pus mănușile de lucru pe masă și m-am dus în bucătărioară ca să pun de ceai, leacul englezesc de inimă albastră, de moarte năpraznică, de morți în beci... Când m-am întors cu ceașca de ceai, Margery nu mai plângea, dar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de gât. — Întotdeauna uit că te pricepi la lucruri din astea, zise Hugo, apucându-mă de o mână și întorcând-o, până când mă uit la săracele tale lăbuțe pline de cicatrice. Trebuie să te dai cu cerat și să porți mănuși de bumbac o săptămână. Dar după ce pui oglinda. Cred că e o idee foarte bună. Mm. Își strecură mâinile pe sub tricoul meu și-l ridică un pic, continuând să privească imaginea noastră în oglindă. —Ca de obicei, zise el, partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se aliniară perfect; după care, se auziră primele cuvinte din piesă și magia brută și familiară își făcu din nou efectul. Eram fascinată de sunetele și de formele din fața mea, de iluziile create înadins și am uitat de realitate, de mănușile de lucru și de palmele bătătorite, de trasul de cabluri de oțel, ca să nu mai vorbim de oamenii pe care-i știam așa cum sunt în afara scenei. În schimb, deveniseră personajele pe care le jucau. Nu-ți ia decât câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ar băga niciodată să umble la cabluri. Nu, băieți? Băieții dădură din cap. Tipul care se urcase pe schelă, uitat, pe moment, din cauza șocului veștii, coborî pe scara din spatele meu ca un pompier, ajutându-se doar de mâinile, protejate de mănuși groase, pentru a aluneca pe barele verticale ale scării de fier. — Deci le-ai zis, Steve? zise acesta, privindu-i pe cei din grup. N-a fost o întâmplare. Presupun că s-a întâmplat imediat după pauză. Nimeni nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]