5,446 matches
-
coordonată de însuși generalul Gheorghe Pintilie, este reglementată la 21 ianuarie 1949 printr-o adresă a Direcției Generale a Securității Poporului către Direcția Regională a Securității Timișoara, fiind coordonată local de colonelul Coloman Ambruș (Ambrus Coloman), director al D.R.S. Timișoara, maiorul Aurel Moiș, director adjunct al D.R.S. Timișoara, alături de maiorul Zoltán Kling de la Securitatea județului Severin și de maiorul politic Marcel Teodorescu. Deși Comandamentul Unic a fost operațional începând din 23 ianuarie 1949, măsurile pentru înființarea și funcționarea sa fuseseră luate
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
21 ianuarie 1949 printr-o adresă a Direcției Generale a Securității Poporului către Direcția Regională a Securității Timișoara, fiind coordonată local de colonelul Coloman Ambruș (Ambrus Coloman), director al D.R.S. Timișoara, maiorul Aurel Moiș, director adjunct al D.R.S. Timișoara, alături de maiorul Zoltán Kling de la Securitatea județului Severin și de maiorul politic Marcel Teodorescu. Deși Comandamentul Unic a fost operațional începând din 23 ianuarie 1949, măsurile pentru înființarea și funcționarea sa fuseseră luate cu câteva luni mai devreme. La 11 februarie 1949
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
a Securității Poporului către Direcția Regională a Securității Timișoara, fiind coordonată local de colonelul Coloman Ambruș (Ambrus Coloman), director al D.R.S. Timișoara, maiorul Aurel Moiș, director adjunct al D.R.S. Timișoara, alături de maiorul Zoltán Kling de la Securitatea județului Severin și de maiorul politic Marcel Teodorescu. Deși Comandamentul Unic a fost operațional începând din 23 ianuarie 1949, măsurile pentru înființarea și funcționarea sa fuseseră luate cu câteva luni mai devreme. La 11 februarie 1949, în ședința de analiză a muncii depuse de la înființarea
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
noaptea de 7 spre 8 februarie 1949, o operațiune militară împotriva partizanilor anticomuniști. Folosindu-se de informatorul Andrei Vădrariu, Securitatea a identificat sălașul partizanilor conduși de colonelul Ioan Uță. Peste 45 de militari din Batalionul 9 de Securitate, conduși de maiorul Corapciu, s-au așezat în dispozitiv de încercuire a poziției partizanilor, în jurul orei 06.45. Dinspre sălașul partizanilor s-a deschis foc de arme automate, căruia trupele de securitate i-au replicat cu tiruri și aruncări de grenade. În schimburile
Spiru Blănaru () [Corola-website/Science/317740_a_319069]
-
în Kuban, cazacii i-au întâmpinat pe militarii Axei ca pe niște eliberatori. Numeroși cazaci din Kuban au ales să se alăture germanilor, ori pe când erau în lagărele germane de prizonieri, ori când au dezertat din cadrul armatei sovietice. De exemplu, maiorul Kononov a dezertat pe 22 august 1941 împreună cu un întreg regiment și a fost unul dintre principalii organizatori ai cazacilor voluntari din Wehrmacht. Au existat mai multe detașamente căzăcești în cadrul Wehrmacht încă din 1941, dar Divizia I de cazaci a
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
la rang de colonel. Dimitri era un comandant popular, un ofițer dur și exigent. Era mândru de soldații lui și preocupat de bunăstarea lor. La 26 mai 1896, Țarul Nicolae al II-lea l-a promovat la grad de genaral maior iar trei luni mai târziu general în suita curții imperiale. la 19 decembrie 1904 a fost avansat la grad de general locotenet.
Marele Duce Dmitri Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318053_a_319382]
-
militar în cadrul brigăzii de artilerie și de cavalerie al Gărzii. În 1891 Țarul Alexandru al III-lea l-a numit "aide-de-camp" iar în 1899 a fost promovat la rangul de colonel. În 1904, a fost avansat la grad de general maior în brigada de artilerie a Gărzii Țarului. L-a înlocuit pe tatăl său în 1905 ca general de artilerie, post pe care l-a deținut până în 1915 când a fost eliminat din cauza unei controverse în timpul Primului Război Mondial. În 1908 a devenit
Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318046_a_319375]
-
Biserica „Sfântul Mina” din Iași se află pe strada Păcurari nr. 116. Zidită la anul 1812, biserica a aparținut comunității lutherane (evanghelice) din Iași, ctitor fiind generalul maior de gardă superioară din armata rusă Johann Georg von Staedler. Mort în luptele dintre ruși și turci la Râmnic, a fost adus și înmormantat în cimitirul ctitoriei sale de la Iași. Din anul 1945 lăcașul a fost încredințat parohiei Toma Cozma
Biserica Sfântul Mina din Iași () [Corola-website/Science/318088_a_319417]
-
membru al unui grup etnic numit Merina și a servit că Maior al Antananarivei înainte de a deveni președinte în 2002. În decembrie 2006 a fost reales președinte, din primul tur. După o săptămână de proteste politice în Antananarivo, Andry Rajoelina, Maiorul Antananarivei, i-a cerut lui Ravalomanana să își dea demisia de la putere pe data de 31 ianuarie 2009, numindu-l dictator, ticălos și hoț. Ravalomanana a răspuns prin a-l concedia pe Rajoelina, citând o lege care permite Guvernului să
Alegeri prezidențiale în Madagascar, 2006 () [Corola-website/Science/319510_a_320839]
-
înlăture pe oficialii care eșuează în a-și face datoria față de stat. Această mișcare, oricum, este considerată a nu fi în concordanță cu legea țării, ci un alt semn al abuzului de putere al președintelui pentru a-l opresa pe maior, care a câștigat o victorie în 2007 împotriva candidatului Președenției pentru slujba de Maior al capitalei. Mai multe cereri din partea Bisericilor, Secretarului General al Națiunilor Unite și comunităților diplomatice locale adresate Președintelui de a incepe un dialog cu oponenții pentru
Alegeri prezidențiale în Madagascar, 2006 () [Corola-website/Science/319510_a_320839]
-
oricum, este considerată a nu fi în concordanță cu legea țării, ci un alt semn al abuzului de putere al președintelui pentru a-l opresa pe maior, care a câștigat o victorie în 2007 împotriva candidatului Președenției pentru slujba de Maior al capitalei. Mai multe cereri din partea Bisericilor, Secretarului General al Națiunilor Unite și comunităților diplomatice locale adresate Președintelui de a incepe un dialog cu oponenții pentru a găsi o soluție de pace la crizele politice au fost ignorate. Pe 26
Alegeri prezidențiale în Madagascar, 2006 () [Corola-website/Science/319510_a_320839]
-
membru al unui grup etnic numit Merina și a servit că Maior al Antananarivei înainte de a deveni președinte în 2002. În decembrie 2006 a fost reales președinte, din primul tur. După o săptămână de proteste politice în Antananarivo, Andry Rajoelina, Maiorul Antananarivei, i-a cerut lui Ravalomanana să iși de-a demisia de la putere pe data de 31 ianuarie 2009, numindu-l dictator, ticălos și hoț. Ravalomanana a răspuns prin a-l concedia pe Rajoelina, citând o lege care permite Guvernului
Alegeri în Madagascar () [Corola-website/Science/319508_a_320837]
-
înlăture pe oficialii care eșuează în a-și face datoria față de stat. Această mișcare, oricum, este considerată a nu fi în concordanță cu legea țării , ci un alt semn al abuzului de putere al președintelui pentru a-l opresa pe maior, care a câștigat o victorie în 2007 împotriva candidatului Președenției pentru slujba de Maior al capitalei. Mai multe cereri din partea Bisericilor, Secretarului General al Națiunilor Unite și comunităților diplomatice locale adresate Președintelui de a incepe un dialog cu oponenții pentru
Alegeri în Madagascar () [Corola-website/Science/319508_a_320837]
-
oricum, este considerată a nu fi în concordanță cu legea țării , ci un alt semn al abuzului de putere al președintelui pentru a-l opresa pe maior, care a câștigat o victorie în 2007 împotriva candidatului Președenției pentru slujba de Maior al capitalei. Mai multe cereri din partea Bisericilor, Secretarului General al Națiunilor Unite și comunităților diplomatice locale adresate Președintelui de a incepe un dialog cu oponenții pentru a găsi o soluție de pace la crizele politice au fost ignorate. Pe 26
Alegeri în Madagascar () [Corola-website/Science/319508_a_320837]
-
MÁV. La sfârșitul primului război mondial Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. La 6 decembrie 1918 "Regimentul 15 Războieni" al Armatei Române de sub comanda maiorului Vasile Nădejde a trecut Mureșul și a ocupat Gara “Kocsárd” ("Cucerdea"). Cu acest prilej, maiorul Vasile Nădejde s-a adresat mulțimii spunând: Această gară și acest nod de cale ferată, fiind ocupate de unități ale "Regimentului 15 Războieni", se va
Calea ferată Cluj–Războieni () [Corola-website/Science/319730_a_321059]
-
ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. La 6 decembrie 1918 "Regimentul 15 Războieni" al Armatei Române de sub comanda maiorului Vasile Nădejde a trecut Mureșul și a ocupat Gara “Kocsárd” ("Cucerdea"). Cu acest prilej, maiorul Vasile Nădejde s-a adresat mulțimii spunând: Această gară și acest nod de cale ferată, fiind ocupate de unități ale "Regimentului 15 Războieni", se va numi de acum "Războieni"”". Imediat localnicul Ioachim Mureșan, membru al gărzii naționale, a înlocuit tabla
Calea ferată Cluj–Războieni () [Corola-website/Science/319730_a_321059]
-
șaisprezece ani a fost închis pentru furt, a evadat devenind hoț de vite în Arizona. În toamna anului 1877 a apărut în comitatul Lincoln din New Mexico, ca membru al bandei condusă de James J. Dolan, omul de ordine al maiorului Murphy, ulterior schimbând anturajul și devenind unul dintre apropiații rancherului John Henry Tunstall. La 18 februarie 1878 a asistat la asasinarea acestuia, eveniment care a declanșat războiul din comitatul Lincoln. Cu sprijinul mai-marilor ținutului a pornit campania pentru pedepsirea ucigașilor
Billy the Kid () [Corola-website/Science/319812_a_321141]
-
comisii pentru studii ale structurilor de jandarmerie din Ungaria, Germania, Belgia și Elveția. Ca urmare a activității sale excelente, a fost decorat în 1907 cu Ordinul Franz Joseph în grad de cavaler. Ulterior, la 1 mai 1912, a fost numit maior și comandant al jandarmeriei din Ducatul Bucovinei nr. 13, acordându-i-se Crucea de Merit Militar clasa a III-a. La 1 august 1914, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, ofițerul a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. La sfârșitul lunii august al
Eduard Fischer () [Corola-website/Science/319068_a_320397]
-
de camioane, pentru a-i pune la dispoziție 15 camioane. Din cauza faptului că armata rechiziționase camioanele, Novak reușește să pună băncii la dispoziție doar 8 camioane, apelându-se la transformarea unor autobuze municipale. Transportarea valorilor urmează să fie supravegheată de maiorul Marian Bobruk (Wacław Ulewicz). Deoarece compania de camioane nu dispunea de suficienți șoferi, Bobruk aduce doi ofițeri: Lasota (Wlodzimierz Adamski) și Sawicki (Mieczysław Janowski), iar Renata (Ewa Kuklińska), secretara directorului băncii, aduce un campion de raliu pe nume Zemianski. Convoiul
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
aduce un campion de raliu pe nume Zemianski. Convoiul condus de ministrul Górski părăsește Varșovia îndreptându-se spre Lublin, unde se refugiase guvernul. Militarilor, șoferilor și angajaților băncii li se alătură Nowak și Halina Bobruk (Jolanta Grusznic), soția gravidă a maiorului. În timpul drumului, maiorul Bobruk îl urmărește îndeaproape pe Zemianski, care i se pare o persoană suspectă. Convoiul face o pauză la Lublin, iar soția maiorului moare în urma unei explozii. După acest atentat, Zemianski fuge și se află că el era
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
de raliu pe nume Zemianski. Convoiul condus de ministrul Górski părăsește Varșovia îndreptându-se spre Lublin, unde se refugiase guvernul. Militarilor, șoferilor și angajaților băncii li se alătură Nowak și Halina Bobruk (Jolanta Grusznic), soția gravidă a maiorului. În timpul drumului, maiorul Bobruk îl urmărește îndeaproape pe Zemianski, care i se pare o persoană suspectă. Convoiul face o pauză la Lublin, iar soția maiorului moare în urma unei explozii. După acest atentat, Zemianski fuge și se află că el era de fapt Untersturmführerul
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
și angajaților băncii li se alătură Nowak și Halina Bobruk (Jolanta Grusznic), soția gravidă a maiorului. În timpul drumului, maiorul Bobruk îl urmărește îndeaproape pe Zemianski, care i se pare o persoană suspectă. Convoiul face o pauză la Lublin, iar soția maiorului moare în urma unei explozii. După acest atentat, Zemianski fuge și se află că el era de fapt Untersturmführerul Rudolf Lang, iar adevăratul Zemianski murise la Berlin. Convoiul se îndreaptă în grabă spre Luțk și apoi spre Dubno. În acest timp
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
o cunoștință, comisarul face rost de un nou echipaj. În cafenea, Renata se întâlnește cu Lang, care-i reproșează că ea nu și-a făcut complet treaba. Bobruk îl interoghează pe Nowak pe care-l bănuiește a fi omul nemților. Maiorul află că tatăl Renatei fusese decorat cu Crucea de Fier, că ea l-a recomandat pe Lang și că ea a venit cu ideea folosirea autobuzelor roșii (ținte perfecte pentru aviație). Auzind toate acestea în mod întâmplător, Renata îl împușcă
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Evocare romanțată a itinerarului tezaurului polon trecut pe teritoriul României, împotriva voinței serviciilor secrete ale Germaniei naziste. Personajele principale sunt introduse, în scenă, pe rând, o dată cu biografiile lor: maiorul Bobruk, care supraveghează convoiul, însărcinatul cu afaceri polon, directorul băncii, secretara, ca și șoferul, agent nazist infiltrat în convoi. Din iureșul spectaculoaselor promisiuni filmul „deraiază” în mlaștina tratativelor diplomatice, cu secvențe statice precum ședința prezidată de Armand Călinescu. Dincolo de intenții
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
O asemenea linie de luptă a fost stabilită doar în centru, pe când în restul orașului doar clădirile mai importante erau apărate. Pe 11 noiembrie 1918, Polonia și-a proclamat independența. A doua zi, primele unități ale Armatei Poloneze sub comanda maiorului Wacław Stachiewicz au intrat în Przemyśl, localitate aflată la 70 km depărtare de Liov. Temându-se că aceste trupe poloneze vor încerca să atace forțele ucrainene asediatoare, colonelul Stefaniv a pregătit o ofensivă generală împotriva cartierelor apusene pe care nu
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]