KorAP: Find »[drukola/base=marinar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...199 200 201 ...222 >

5,529 matches

Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397

că pe dumneata o să te creadă și atunci o să scap de treaba asta murdară! Ă Cu plăcere, scumpul meu domn, îi răspunse Stubb și se urcă numaidecît la bordul corabiei franceze. Acolo, o scenă bizară se înfățișă înaintea ochilor săi. Marinarii, care purtau niște tichii de lină cu ciucuri roșii, tocmai pregăteau palancurile grele pentru balene. Lucrau însă fără grabă, vorbeau foarte repede și nu păreau deloc bine dispuși. Nasurile lor se înălțau spre cer aidoma unor școndruri. Cînd și cînd

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
de ușor să circuli pe uscat într-o trăsură cu droturi. Dar pustietatea oceanului este de neîndurat. Cine-ar putea să descrie intensa concentrare a omului pierdut în mijlocul unei asemenea pustietăți nemiloase? Observați cît de aproape de vasul lor se țin marinarii cînd se scaldă într-o mare calmă, înotînd doar de-a lungul bordurilor lui. Dar oare Stubb îl abandonase într-adevăr pe negrișor, lăsîndu-l în voia soartei șale? Nu, adică nu aceasta era, în orice caz, intenția lui. Căci în urma

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
umplute cu spermanțetul care trebuia să fie manipulat cu grijă, înainte de a fi fiert în cazane. Dar despre asta vom vorbi în curînd. Acesta se răcise și se cristalizase în așa măsură încît, cînd m-am așezat împreună cu alți cîțiva marinari, în fața unui butoi mare cît cada împăratului Constantin, am constatat că se coagulase într-un fel de gogoloașe ciudate, care pluteau în substanța încă lichidă. Treaba noastră era să le frămîntăm pentru a le readuce la starea lichidă. O treabă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
O dimineață întreagă am stors gogoloașele acelea de spermanțet, simțind că mă topesc eu însumi în ele; și tot așa, pînă cînd un fel de nebunie ciudată m-a copleșit, încît m-am pomerit că strîng în neștire mîinile celorlalți marinari, luîndu-le drept gogoloașe de spermanțet. Această îndeletnicire îmi prilejuia un sentiment atît de puternic, de camaraderie afectuoasă, încît am ajuns să le strîng mîinile fără încetare, privindu-i în ochi, cu duioșie, ca pentru a le spune: „O, dragii mei

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
reginei Maaca din Iudeea, al cărei fiu, regele Asa, a detronat-o pentru idolatrie, sfărîmînd și idolul eu pricina în lunca Chedronului îvezi sumbra descriere a acestei întîmplări în capitolul al cincisprezecelea din Cartea întîia a regilor). Iată-l pe marinarul care sosește acum, însoțit de alți doi matrozi: acest „tocător“, cum i se spune, își pune pe umeri povara de grăsime, numită grandissimus și pleacă, gheboșat de ea, ca un grenadir care duce în cîrcă un camarad mort pe cîmpul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
piatră și nisip, pînă strălucesc aidoma unor boluri de argint, pentru punci. în timpul carturilor de noapte, unii mateloți bătrîni și cinici din fire se furișează înlăuntrul lor și se ghemuiesc acolo ca să tragă un pui de somn. Iar cei doi marinari puși să frece cazanele își fac multe confidențe, peste buzele de fier ale uriașelor căldări, pe care le lustruiesc de zor. Ele sînt un loc prielnic și pentru meditațiile matematice: tocmai cînd mă aflam în cazanul din partea stîngă a vasului

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
se află, chiar în zborul său cel mai jos, la o înălțime mult mai mare decît păsările de cîmpie, oricît s-ar avînta acestea în văzduh. Capitolul XCVI LAMPA Dacă ați fi coborît de la cazane la teuga vasului, unde dormeau marinarii care nu erau de cart, ați fi avut, o clipă, impresia că vă aflați în mausoleul iluminat al unor regi sau dregători canonizați. Iată-i culcați acolo, în nișele lor triunghiulare, de stejar, pe acești mateloți, dăltuiți parcă în lemnul

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
aflați în mausoleul iluminat al unor regi sau dregători canonizați. Iată-i culcați acolo, în nișele lor triunghiulare, de stejar, pe acești mateloți, dăltuiți parcă în lemnul tăcerii, cu ochii închiși sub razele a douăzeci de lămpi. Pe vasele comerciale, marinarii au mai puțin ulei decît au reginele lapte. Soarta lor este să se îmbrace pe întuneric, să mănînce pe întuneric și să se tîrască spre culcușurile lor tot pe întuneric. Dar vînătorii de balene, care caută hrana luminii, trăiesc în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
și puse cap la cap, pe puntea unsuroasă, pe care alunecă uneori în chip primejdios, aidoma unor stînci ce se năruie, pînă cînd sînt oprite de mîna omului; urmează cercuirea butoaielor, asupra cărora se abat nenumărate ciocane, căci acum fiecare marinar devine, ex officio, un dogar. în cele din urmă, cînd a fost pus în butoaie ultimul litru de ulei și totul s-a răcit, bocaporții cei mari se deschid peste măruntaiele vasului, iar butoaiele coboară pentru ultima lor odihnă în

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește o larmă asurzitoare. Dar, peste o zi-două, te uiți în jur și-ți ciulești urechile, pe aceeași corabie: dacă n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
uleiului. Din cenușa rămasă de la deșeurile arse ale balenei se prepară ușor o leșie puternică; și ori de cîte ori se constată că de bordul vasului s-a lipit vreo materie vîscoasă de pe spinarea balenei, leșia aceea o înlătură grabnic. Marinarii trec în lungul parapetelor și, cu ajutorul unor cîrpe muiate în apă, le redau curățenia inițială. Funinginea e înlăturată cu periile de pe partea de jos a greementului. Toate uneltele folosite în diferitele operațiuni sînt, de asemenea, curățate cu grijă și puse

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
să pună perdele pe gabie, adăugînd că n-ar avea nimic împotrivă să ia ceaiul pe veranda teugii, luminată de razele lunii. Cine s-ar încumeta să facă aluzie la uleiul, la oasele și la grăsimea de balenă, în fața acestor marinari parfumați? Nici n-au habar, chipurile, de lucrurile la care te referi disprețuitor. Haide, hai... Du-te mai bine și adu-ne niște șervete! Nu uitați, însă, că în vîrfurile celor trei catarge stau la pîndă trei oameni, gata să

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui hoț - fiece răsărit de soare îl găsea în locul unde-l lăsase în ajun asfințitul, căci fusese pus de-o parte și sfințit în vederea unui țel înfricoșător, iar marinarii, oricît de ușuratici ar fi fost de felul lor, îl venerau, cu toții, ca pe un talisman - talismanul Balenei Albe. Cîteodată, în timpul obositoarelor carturi de noapte, vorbeau despre el întrebîndu-se cui avea să-i revină în cele din urmă dublonul, dacă

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah își duse un deget la buze și se furișă peste parapet ca să apuce vîsla-cîrmă a ambarcațiunii, în vreme ce Ahab, trăgînd spre el palancul, porunci marinarilor de pe vas să-l coboare în ambarcațiune. Peste cîteva clipe, stătea la pupa acesteia, iar oamenii din Manilla vîsleau din răsputeri. în zadar îl mai strigă căpitanul englez. Cu spatele la corabia străină și cu fața-i de cremene îndreptată spre propria

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
întoarcă spatele și ca diavolul să mă țină minte în veci. Rom cu zahăr, am zis? Da și am tot băut, cam cîte zece galoni pe oră; iar cînd a izbucnit furtuna - căci în largul Patagoniei cam bîntuie furtunile! - toți marinarii, inclusiv musafirii, au fost rugați să terțaroleze velele-gabier; numai că, eram atît de chercheliți, încît a trebuit să ne legăm cu parîme ca să nu cădem de pe catarge, dar poalele tunicilor ni se încurcau printre vele făcîndu-ne să atîrnăm acolo, terțalorați

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
legăm cu parîme ca să nu cădem de pe catarge, dar poalele tunicilor ni se încurcau printre vele făcîndu-ne să atîrnăm acolo, terțalorați noi înșine în bătaia vîntului năpraznic. Ce mai, eram niște pilde vii, numai bune să slujească drept avertisment tuturor marinarilor care se-mbată! Cu toate acestea, catargele n-au căzut peste bord și, în curînd, am coborît pe punte, atît de treji, c-a trebuit să bem iarăși rom, măcar că spuma sărată ce se scurgea prin luminătorul teugei îl dilua

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
la prova, punînd la socoteală și dimensiunile cazanelor la care lucra bucătarul și cele ale propriilor sale fălci pergamentoase, Samuel Enderby era o corabie strașnică, înzestrată cu provizii gustoase și abundente, cu un rom fain și tare și cu niște marinari grozavi, toți unul și unul, de la călcâie pînă la panglicile beretelor. Cum se face oare că Samuel Enderby și alte câteva baleniere englezești pe care mi-a fost dat să le cunosc înu toate, firește) erau atît de ospitaliere? Cum

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
unei baleniere olandeze pe marea Spitzbergen, inclusiv voiajul dus și întors, nu dura mai mult de trei luni, să zicem - și socotind cîte treizeci de oameni pentru fiecare din cele o sută optzeci de vase, obținem astfe 5.400 de marinari olandezi, ceea ce face exact cîte două butoaie de bere de căciulă, bașca partea ce-i revine fiecăruia, din cele 550 de butoiașe de rachiu, pe o perioadă de douăsprezece săptămîni. Pare greu de crezut că acești harponiști umpluți cu bere

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
lucram pe vasul comercial „Dey-ul din Alger“, am fost poftit să-mi petrec o parte din vacanța-mi arsacidiană în singuratica reședință a regelui Tranquo, pierdută printre palmieri, la Pupella - o văioagă nu prea depărtată de capitala regatului, poreclită de marinarii noștri „Bamboo-Town“, adică orășelul de bambus. Printre numeroase alte însușiri alese, nobilul meu prieten Tranquo avea și o dragoste pioasă pentru toate obiectele barbare; el își încropise la Pupella o colecție bogată de asemenea obiecte născocite de compatrioții săi mai

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
ale faraonului - cum se face, zic, că, dintre toate animalele, numai balena ar fi degenerat? Nu, nu pot admite una ca asta! Rămîne însă o altă întrebare, una care-i frămîntă adesea pe nantucketezii mai filozofi din fire: datorită atotștiutorilor marinari de pe catargele balenierelor, care astăzi pătrund chiar în strîmtoarea Behring și în cele mai depărtate și mai tainice sertare ale lumii; datorită miilor de harpoane și lăncii azvîrlite împotriva balenelor de-a lungul coastelor tuturor continentelor, oare leviatanul mai poate

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
scrîntea mîna? dulgherul îi mitocosea o alifie calmantă. Stubb își exprima dorința ca vîslele din ambarcațiunea lui să aibe stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
stele roșii pe ele? vîrînd toate ramele în marea lui menghină de lemn, dulgherul îi oferea de îndată acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei de lemn, dulgherul îi făcea semn

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
acea constelație. Vreunui marinar îi venea chef să poarte cercei din os de rechin? dulgherul îi sfredelea loburile urechilor. Pe-un alt marinar îl apuca durerea de dinți? Dulgherul își scotea cleștele și, izbind cu pumnul în tejghea, îi poruncea marinarului să se așeze acolo; nenorocitul se mișca bineînțeles înainte de terminarea operației și, atunci, învîrtind mînerul menghinei de lemn, dulgherul îi făcea semn să-și vîre falca acolo, dacă voia să-i scoată măseaua. Și astfel, dulgherul era gata la orice

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
socoteau pierdut; cît despre Queequeg, ceea ce credea el însuși despre soarta lui, ieși la iveală în chip ciudat într-o rugăminte pe care ne-o făcu. într-o zi, în lumina cenușie a zorilor, îl chemă la el pe un marinar și, apucîndu-i mîna, îi povesti că, la Nantucket, văzuse din întîmplare niște bărcuțe făcute dintr-un lemn negricios, asemănător cu lemnul bogat din care se meștereau armele pe insula lui natală și aflase că toți vînătorii de balene care mureau

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
spre arhipelagurile înstelate, căci oamenii aceia cred nu numai că stelele sînt niște insule, dar că înseși mările lor pașnice, nețărmurite, se contopesc, undeva, dincolo de zare, cu cerurile albastre, alcătuind astfel Calea Laptelui, cea cu talazuri albe. După ce-i vorbi marinarului în felul acesta, Queequeg îi mărturisi că îl îngrozea gîndul că va fi înmormîntat în hamacul lui, după obiceiul marinăresc și azvîrlit ca un lucru de nimic rechinilor lacomi de hoituri. Nu! el își dorea o luntre ca aceea a

[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]