5,303 matches
-
ea școala, iar în ciuda opoziției șefului său politic de la lib eral i, și un monument închinat lui Alexandru Ioan Cuza, cel care dăruise pământ țăranilor... „Ridicat-am această școală pentru luminarea țăranului român - Stroe Belloescu 1892” - scrie pe placa de marmură așezată pe peretele din dreapta intrării în școală. La dreapta școlii și în aceeași grădină, atunci presărat ă cu flori, cu lilieci, tei și brazi falnici avea să se afle biserica, ri dica tă de soții Belloescu în 1904. Iar între
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
eseul „Ștefan Bașta - domnul nostru”, în volumul „Personalități moldave” (Editura PIM, Iași, 2008, p.405-412) condamnam dispariția semnelor de identificare a locului unde odihnește învățătorul meu. Cu bucurie am constatat că familia lui a montat recent o frumoasă placă de marmură pe care se păstrează scris ceea ce regretam că se uitase . Prietenele - aniversatele: ELANUL LA 80 NUMERE (Publicat în revista „Elanul” nr.80/2009) Parcă ieri a fost, când ne am cunoscut. Ea, revista Elanul mai tânără, sprintenă în vorbe, adâncă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
care scriu: La multe n umer e! Liceul „Mihai Eminescu” Bârlad - la 50 de ani Amintiri - Din colțul tainic, în care lucrez, mă declar coparticipant La a 50 aniversare a liceului pomenit, sărbătorit vineri, 5 decembrie 2008, în holul de marmură al școlii. Parcă a fost ieri, când în 1958, deci acum 50 de ani, marea clădire de pe colina stângă, cum vii de la Tecuci la Bârlad, sus pe „Dealul Morilor”, destinată pregătirii de cadre militare, a fost dăruită învățământului public. Eram
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
p entr u notația unui sfârșit, acest fapt umple de lumină o existen ță î ntreagă!” În cimitirul „Eternitatea” de la Bârlad își d oarm e somnul de veci juristul, literatul, bibliograful, omul de artă Constan tin Hamangiu; pe placa de marmură a mormântului aflându-se scris: „Familia Hamangiu: Nicolae, Smaranda, Iancu, Nicolae, Anna, Maria, Elena, Constantin.” De la locuitorii antici ai Iașilor Stema și Sigiliul municipiului (Publicat în “Pagini medicale bârlădene” nr.1 24 -125, iulie 2008) Despre vechimea Iașilor, istoricul notează
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
le-am cunoscut. Vin din schimbarea unghiurilor, ce râvnesc la trăirea vieții în aventura ei, lacome de alte idei, de atmosfera, care măsura o caută, mereu în lumea cealaltă: cu birouri și mese de scris, candelabre de vis, învăluite de marmura de pe credenț, ceasornice mari, scoase din timp seculari; cu ramele mari din abanos; viori cu arcușul rupt, pianine pe care stau dansatoare de argint, ce încă ne mai mint. Oglinzile stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pe rând noi ne ținem de mână, până vraja ne învăluie fața, așteptând ca buzele să le trezească dimineața. Cântecul Arinnei îmi acoperă fața. Trecea iubirea cu mâinile legate în panglici roz de mătase, împletite dur peste pieptul alb de marmură rece, cu sunetul măsurat și pur. Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au rămas legate ca atunci, Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a trece, mistuit de iubire, în lumea păcatului, sub aripa grea a bărbatului. * * * Fericirea a existat, știu sigur; ea a plecat nevinovat din trupul cel mai mistuit, de dorințe nemărginit. Cu noblețe a crescut din piedestal s-a întregit în marmura pură, fără fisură, într-o candoare copilărească să crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-a îmbrăcat în zale. Fericirea se măsoară în timp, fără mărturisiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
bicicletă țăcănind deasupra și mai ales În spatele ei. Pe vremea cînd te duceai prin stații nocturne de troleibuz ca să Împrumuți un disc cu Simon & Garfunkel uzat și nimic nu se-nvîrtea În afară de platanul pick-upului, lumea Încremenise ca femeia din nișă, din marmură, la cimitirul lumii. Ai trăit clipele astea, ar fi cazul să te scoli. Dar cum să te scoli cînd vezi că nici Hal Ashby nu-i trecut prin vreun dicționar, nici măcar În ăla cu poze, deși În ’79 a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
c-o să aibă propria lui emisiune la televizor pe Antena 1, mai ales că nu știe bulgărește. Însă nu prea Înțeleg ce legătură există Între acest personaj fără semn de gabarit depășit și Wajda (deși Totul de vînzare, Omul de marmură, Omul de fier, Demonii, Pilat și ceilalți ar putea explica asociația), pentru că mie-mi sugerează constant un Iorga mic, bidimensional, despre care s-a zvonit la un moment dat prin oraș c-a scăpat ca prin urechile acului (nicicînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numărul trei și, cu vreo două zile Înainte de externare, mă cheamă doctorul de salon, Georgescu, și-mi spune conspirativ agitîndu-și mînuțele albe, moi, pufoase, vino să-ți arăt ceva, și mă duce la morga spitalului, intrăm, și pe masa de marmură văd o fată blondă, cu fîșii de piele atîrnînd, desprinse de pe brațe, torace și picioare, și fără globi oculari, se topiseră, uite, zice Georgescu, și ea are tot 25 de ani și tot un sindrom alergic, numai că ăsta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
printr-o scrisoare din 7 februarie 1939. Peisaj cu siluete În casa aia era o atmosferă foarte ciudată. Liftul nu mai funcționa, desigur. Stîlpul de metal pe care obișnuia să urce și să coboare era Îndoit și multe trepte de marmură de pe scara ce urca cele șase etaje erau sparte, așa că trebuia să pășești cu mare atenție pe marginea lor ca să nu cazi. Erau uși care se deschideau către camere ce nu mai erau acolo, așa că puteai foarte ușor să deschizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la Club, Îmi spuse pe un ton foarte amabil. Nu mai ai ce căuta la Club, Îi răspunsei, Încercînd să vorbesc cea mai curată engleză de care eram În stare. Am Început să coborîm scările Împreună, avînd mare grijă la marmura sfărÎmată și ocolind locurile distruse de curînd. PĂrea o scară foarte lungă. Am luat un cartuș gol, Îmbrăcat În alamă și turtit, și i l-am dat fetei pe care aflasem c-o cheamă Elizabeth. — Nu-l vreau, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu liftul, mai bine te lași de meserie, Îi spuse Helenei. — Eu simt Încă. Însă doar astea-s lucrurile care să te facă să te lași de meserie? Ușa se deschise și acum treceau prin holul de modă veche, din marmură, plin la ora aceea cu oameni care-i așteptau pe alți oameni, oameni care așteptau să meargă la cină sau oameni care doar așteptau. Ia-o Înainte ca să te văd cum mergi, Îi spuse Roger. — Încotro s-o iau? — Spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
clădire - ctitoria locotenent colonelului Constantin Langa, pe a cărui moșie se afla - era gata. A donat-o Casei Școalelor împreună cu mobilierul necesar și 3339 metri pătrați de teren în jur. Și acum să citim ce scrie pe aceste plăci de marmură ce se află de ambele părți ale intrării. Sub numele eroilor căzuți în războiul din 1877 sunt săpate cuvintele: „Numele lor să fie cetit cu respect de către școlari și considerați ca apărători și salvatori ai României. Să fie în veci
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și țară”. Familiile Mavrocordat și Sturza au ridicat și biserica din curtea palatului. Să intrăm în biserică, să vezi ce minunăție au putut să facă mâinile prințesei-sculptor Olga Sturza. Intrăm. Ieșeanul rămâne cu ochii larg deschiși fixați pe monumentul de marmură aflat pe peretele sudic al bisericii. După un timp, îmi mărturisește: Nu mi-am putut imagina că într-o biserică poate exista un asemenea monument! Dar ce nu face o fiică iubitoare pentru tatăl ei? Partea cea mai însemnată a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din zid între 1657-1682... pe un loc al mănăstirii Aron Vodă, vechea sinagogă din Iași pare în toate inspirată de regulile clasice ale artei religioase din Polonia contemporană. În 1762, ea a fost renovată în forma ei de astăzi>”. Pe marmura de pe zidul lăcașului citim, însă: “Sinagoga... terminată în 1671 este urmașa Sinagogii din 1580”. Dar lucrurile nu se opresc aici. În lucrarea autoarei Aurora Fecheci: “Monumente arhitectonice ieșene” citim: “Sinagoga Mare de pe strada Sinagogilor, zidită în stil baroc târziu, între
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a fost atât de impresionată de asemănare, încât l-a îmbrățișat și a început să plângă. Mi-a plăcut să lucrez compoziții ample, în special basoreliefuri cu multe personaje, proiecte de monumente istorice, dar și portrete, în diferite materiale gips, marmură, bronz, teracota. Lucrările erau de mari dimensiuni, lungimea lor depășind 2-3 metri. Stilizam formele, mergeam pe linie decorativă. M-am oprit în special la sculptură mică, aceasta îmi oferea o diversitate tematica. O perioadă am reluat temele Ecoul, Germinație, Maternitate
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
câteva ori, a acceptat să pozeze și astfel am reușit să-i fac portretul, care astăzi aparține colecției muzeului. Mormântul familiei Boușcă sculptat de artist, reprezintă o femeie care ține în mână un opaiț. I-am oferit o bucată de marmură pentru monument. Boușcă lucra în tehnică moldoveneasca, inventată de el, apropiindu-se de țesătura covoarelor. Tatăl său a avut un atelier de țesătorie. Pentru mama sa a avut un adevărat cult și i-a dedicat multe lucrări în special portrete
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv chipurile unor personalități trecute în lumile de dincolo de
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
25 23 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:20 PM Page 26 “Mi-a plăcut să lucrez compoziții ample, în special reliefuri cu multe personaje, proiecte de monumente istorice, dar și portrete, în diferite materiale gips, marmură, bronz, teracota. Reliefurile erau de mari dimensiuni, lungimea lor depășind 2-3 metri. Stilizam formele, mergeam pe linie decorativă. Mam oprit în special la sculptură mică, aceasta îmi oferea o diversitate tematica. O perioadă am reluat temele Ecoul, Germinație, Maternitate, Mireasa
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
2011 2:21 PM Page 85 83 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 86 Grigore Ghica al III-lea piatră,1975 amplasament: Iași, str. Ghica Vodă, nr. 18 Karl Storck Grigore Ghica Vodă marmură inaugurat 1876 LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011 2:21 PM Page 87 85 Grigore Gghica al III lea piatră(în atelier) 110 x 60 x 50 cm LUCRETIA DUMITRAȘCU FILIOREANU:LUCRERTIA DUMITRAȘCU FILIOREANU 2/19/2011
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
fie de aramă, fier pentru ceea ce trebuie să fie de fier, și lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix și pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare și de felurite culori, tot felul de pietre scumpe și marmură albă multă. 3. Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul și argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa sfîntului locaș: 4. trei mii de talanți de aur, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
a fost atât de impresionată de asemănare, încât l-a îmbrățișat și a început să plângă. Mi-a plăcut să lucrez compoziții ample, în special basoreliefuri cu multe personaje, proiecte de monumente istorice, dar și portrete, în diferite materiale gips, marmură, bronz, teracota. Lucrările erau de mari dimensiuni, lungimea lor depășind 2-3 metri. Stilizam formele, mergeam pe linie decorativă. M-am oprit în special la sculptură mică, aceasta îmi oferea o diversitate tematica. O perioadă am reluat temele Ecoul, Germinație, Maternitate
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
câteva ori, a acceptat să pozeze și astfel am reușit să-i fac portretul, care astăzi aparține colecției muzeului. Mormântul familiei Boușcă sculptat de artist, reprezintă o femeie care ține în mână un opaiț. I-am oferit o bucată de marmură pentru monument. Boușcă lucra în tehnică moldoveneasca, inventată de el, apropiindu-se de țesătura covoarelor. Tatăl său a avut un atelier de țesătorie. Pentru mama sa a avut un adevărat cult și i-a dedicat multe lucrări în special portrete
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
la fel de importante și durabile că cele ale confraților. Și ele au cioplit piatră, au modelat lutul după ce au construit armaturi solide, au turnat apoi în gips parcurgând toate etapele procesului tehnologic, au mângâiat lemnul cu dalta, răpind fibrelor frumuseți ascunse. Marmură, nobilul material râvnit de sculptori de când este lumea, sub mâinile delicate ale femeilor sculptor din cetatea Moldovei, nu a reprezentat un teritoriu neabordabil ci, dimpotrivă, a fost materialul care a înviat expresiv chipurile unor personalități trecute în lumile de dincolo de
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]