8,009 matches
-
exterioară. Echilibrul e menținut de termenul mediu ("eul", respectiv femeia), care îndeplinește o funcție de reglaj (între "amantul-Sinele" și "soțul-Supraeul"). Altfel spus, omorând-o pe Ana scriitorul își asasinează de fapt eul, "persoana", pentru a-și afirma în schimb supraeul, adică masca apoloniană, "persona", pe când celelalte "personaje", pur decorative, gravitează în jurul triunghiului, reactivând una sau alta dintre cele trei funcții principale ale aparatului psihic. Ca atare: cuplul Maria- Gică întrupează sănătatea unui psihic fără fisuri; Luca e copia perfectă a tatălui (un
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu metodă, ca la teatru. Pe de altă parte, având în vedere că Lovinescu rămâne fidel până la sfârșit crezului impresionist, în intenția de a scoate în relief importanța personalității criticului, nu cumva din același motiv (dorința afirmării eului "ideal", a "măștii apolinice") literatura amfitrionului de la Sburătorul păstrează, până și în cele mai "subiective" forme ale sale, legătura cu teatrul și cu procedeele predilecte ale acestuia? Apoi, preferința tânărului Lovinescu pentru teatru (genul "obiectiv" prin excelență) și, îndeosebi, pentru melodramă (definită în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
răsturnat" "mutația" respectivă vizând abandonarea criteriului subiectiv-autobiografic, de jurnal intim (ilustrat în notele de călătorie), în favoarea obiectivării pur literare, determinate de tehnica romanțării/ teatralizării melodramatice. Altfel spus, așa cum "eul" lovinescian se manifestă, o dată cu dogmatizarea impresionismului juvenil, în maniera auster-impersonală a "măștii apolinice", drept expresie a unei psihologii invariabile, schematice, era normal ca și "materialul" (auto)biografic al literaturii criticului să fie prelucrat artistic, în forma romanului, pe tiparele unui gen "codat" precum melodrama 162. 4.1.1. Percepție și amintire. Psihologia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
suficient asupra faptului că teoria revizuirilor și a mutației de valori se aplică în mod necesar, deopotrivă, în cazul literaturii criticului, a cărei evoluție, de la text la text, marchează îndepărtarea treptată de "realitate", în acord cu procesul de obiectivare (în "mască") a personalității. Biografia autorului ajunge să se suprapună astfel, până la un punct, peste biografia propriului "personaj", până când "viața" devine un termen de referință simbolic, abstract și inconsistent, făcând inutilă identificarea surselor "de inspirație" ale literaturii înseși. Tot un roman "de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Loredana Ilie În pregătire: Povestirile lui Alice Munro. De la Dance of the Happy Shades la Open Secrets, Dragoș Zetu 1 "Omul era într-adevăr frumos, plin de noblețe fiziognomică. Închipuiți-vă un atlet enorm, cu liniile însă rotunjite, herminiene, cu mască gigantică, efeminată și suavă, cu ochi fără scântei, indiferenți și enigmatici, cu piept greu, cu pulpe grele, făcut parcă dintr-o marmură moale. Genunchii săi uriași, ca aceia ai lui Moise din San Piero in vincoli pe care Michelangelo l-
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o răzbunare. Două elemente precizează caracterul acestei forme de terorism: Mai întîi, personalitatea omului-fiară, care acceptă, prin simbolurile unei contra-inițieri, să regreseze la stadiul de animalitate. În momentele alese de către conducător, după înghițirea unei băuturi sacre, anonimatul cagulei sau al măștii ascunde fața omului, ocultîndu-i condiția umană, așa cum răgetul înlocuiește limbajul articulat. Prin ucidere repetată, inițiatul se afirmă ca stăpîn al societății căreia îi transgresează interdicțiile, limitele, ca un stăpîn al morții căreia îi uzurpă rolul. În istoria lor, societățile oamenilor-fiară
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
agrariene, familialul s-a mitizat, expresia lirică a dobîndit elemente epice; o adevărată „pădure de imagini” în perpetuă mișcare, fără puncte cardinale fixe, fără indicatoare pentru călătorul lipsit de experiență. Și, cu cît un motiv cultural pare mai cunoscut (o mască, de pildă, existentă încă în oralitate, un ornament, o arhaitate tip „survivals”), cu atît i se poate bănui prelungirea, într-o formă sau alta, în adîncurile preistoriei. Tehnici ale ceramicii de Cucuteni s-au perpetuat pînă în contemporaneitate printre olarii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Soare, Bou Apis, iar Ghilgameș și-a pus pe cap mască de Taur, înainte de a-l înfrunta pe Enkidu. Așa ne este înfățișat pe cilindri și pe tăblițe de lut. Înseamnă că frica a fost învinsă.Omul și-a însușit masca semețului care-i stătea în cale, trecînd peste el. Să ne imaginăm scena în primitivismul ei grosolan și de nepovestit, decît în mituri și în basme. Ghilgameș îl doborîse, în seria de „munci grele”, pe Humbaba, monstrul de nestăvilit ca
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
corespund, se află în consonanță. Scoasă din context, secvența își pierde semnificația originară sau dispare cu desăvîrșire. Marea zeiță a pămîntului, din benefică, devine malefică. Nu este exclus ca, în arhaitatea îndepărtată, Muma Pădurii să fi fost o divinitate ocrotitoare. Măștile au funcții psihopompe. Sub chipul lor, astăzi derutant, strămoșii se întorceau în lumea celor vii, în momente de grație ale anului. Întîlnirile dintre vii și morți, pe acest tărîm sunt/erau prilejuri de fast și de bucurie, pentru că aceștia, „de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de grație ale anului. Întîlnirile dintre vii și morți, pe acest tărîm sunt/erau prilejuri de fast și de bucurie, pentru că aceștia, „de aici”, recunoșteau printre vizitatori propriile rude, trecute convențional „dincolo”. Dar, în satul contemporan, spre deosebire de cel de altădată, masca provoacă fie deriziune, fie înfricoșare. Înseamnă că secvența (masca, în cazul de față), pierzîndu-și contextul firesc, nu mai înlesnește întîlnirea reală/iluzorie cu strămoșii. Masca în sine nu este o narațiune, un mit, ci o apariție. Ca să fie înțeleasă, nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
printre vizitatori propriile rude, trecute convențional „dincolo”. Dar, în satul contemporan, spre deosebire de cel de altădată, masca provoacă fie deriziune, fie înfricoșare. Înseamnă că secvența (masca, în cazul de față), pierzîndu-și contextul firesc, nu mai înlesnește întîlnirea reală/iluzorie cu strămoșii. Masca în sine nu este o narațiune, un mit, ci o apariție. Ca să fie înțeleasă, nu trebuie inventată o poveste specială. Sensul se dezvăluie de la sine, prin simpla prezență, așa cum icoana în biserică îl face simțit pe Hristos ca Persoană. Apare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
este o narațiune, un mit, ci o apariție. Ca să fie înțeleasă, nu trebuie inventată o poveste specială. Sensul se dezvăluie de la sine, prin simpla prezență, așa cum icoana în biserică îl face simțit pe Hristos ca Persoană. Apare limpede că îndepărtarea măștii din „complexul mitologic al morții”, ca și a oricărei secvențe de tip misteric, nu poate duce decît la „neînțelegerea” problemei funerare. Pe de altă parte, trebuie restaurat și sensul exact al sintagmei „istorie sacră”, din definiția lui Eliade. Mitul nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să-și apere cu strășnicie și să-și recupereze inventarul bărbătesc, drept proprietate absolută. Ea posedă nesecate resurse de energie s-o regăsească dacă este pierdută, s-o aducă la viață. Bătrîna din baladă cunoaște virtuțile plantelor, își pune oricînd masca de vrăjitoare, se metamorfozează în pasăre. Și Gheorghiță o bănuiește pe maică-sa de virtuți magice; și de ce, aș adăuga eu, să n-o „vezi” în anumite momente pe Vitoria, în împrejurări mai stresante, metamorfozată în „corboaică neagră”. Firește, este
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și de cărturari valahi, uneori cu dezinvoltură, ca la ei acasă: movilești, cantacuzini, cantemiri, brâncoveni. În ce-l privește pe Alecsandri, nu cred că trebuie să perseverăm în a-l privi jucînd pe o singură carte. E drept, își punea masca, după gustul saloanelor, să arate „vesel și ferice”. Dar omul își purta, totodată, întristările și dramele. Îl cuprindeau la masa de scris și nu erau nici pe departe superficiale, accidentale. Ar fi o nebunie „și tristă și goală”, o simplificare
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
chibrit, spălarea veceurilor de zeci de ori, chiar dacă erau curate ca în farmacie, șmotru pe săli și în dormitoare până-și vedeau gradații musteața în luciul parchetului sau cimentului, instrucție până la epuizare cu tot armamentul și echipamentul de război, cu masca pe figură pe minus 30 de grade, salturi - “momente vesele”, cum le numeau gradații și naiba să-i ia, găseau cele mai accidentate terenuri, cu denivelări de tot felul, cu mlaștini, râuri unde intrai până în gât, cum a fost Colentina
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tot, lăsând să se vadă zurgălăii și pintenii de argint. Pe spinare, de bete erau prinși clopoței, tot așa și la poala mânecii cămășii albe. În frunte venea un bărbat înalt și frumos, urmat de altul având pe față o mască slinoasă din bucăți de blană de capră. Hainele acestuia erau murdare și peticite, căciula era spartă și cizmele erau înnămolite cu ciucuri cu tot. Pe umeri ducea o traistă, în mână avea un paloș de lemn, iar la cingătoare, prins
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vrea să-și părăsească casa de pe malul Cornului de Aur. I s-a raportat totuși că în postul mare Lavinia a dispărut un timp de la hambarele ei, slugile spunând că a fost în pelerinaj pe la mânăstiri. Mihai zâmbea ca o mască, pentru că simțământul că ceva anume îi scapă punea stăpânire pe el din ce în ce mai mult. Trecuseră doi ani și jumătate din octombrie 1700 și cât de multe se schimbaseră...; el, marele spătar, fusese cel care organizase consfătuirea aceea secretă de la București. Ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
există mascarade, ci baluri mascate, numite astfel de către afișele teatrului. Sala e pregătită într-adevăr pentru un bal: luminile strălucesc, parchetul e solid și bine netezit; orchestra e acceptabilă și tot cântă valsuri, polci, mazurci foarte incitante; nu lipsesc decât măștile și dansatorii. Femeile din toate clasele vin aici în domino și se plimbă circular, în grupuri, ținându-se de braț. Câțiva cavaleri urmează această mișcare; majoritatea părții masculine se așează pe banchete, așteptând ca una dintre persoanele care se plimbă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
trecerea sa, se manifestă în termeni foarte expliciți o foarte înaltă simpatie. În această situație intermediarii sunt mereu la îndemână; familia Bonneau, cea mai rezistentă rasă ce a trăit vreodată, înflorește în toate climatele și sub toate regimurile. La adăpostul măștii se spun multe lucruri semnificative. Pe scurt, se hotărî o întâlnire sub acoperișul conjugal. Or, se întâmplă ca într-o seară bolnavul, auzind un zgomot neobișnuit, să se târâie până la apartamentul soției sale și să deschidă ușa. Ceea ce văzu... nu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
îl puseseră pe tron. Boierii nu-i iertară că se lipsea de ei anulându-le puterea. În locul unui instrument docil și al unui suveran de tranziție, își luaseră un stăpân; trebuiră să conchidă astfel când alesul din 1859 își aruncă masca lipsei de importanță precum își aruncă Sixtus al V-lea cârjele, păstrând proporția între marele papă și noul hospodar. Cu rezervele menționate mai sus și în timp ce Occidentul credea Principatele trecute prin foc și sabie, totul se limita de fapt la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pare să fi unit aceste culturi antice, cu privire la reprezentările vizuale legate de cultul mortuar și de viața de apoi. Picturile Egiptului antic înfățișând scene din viața celor decedați, ca și portretele funerare ale artei elenistice, statuile etrusce cu caracter funerar, măștile mortuare ale romanilor, și nu în ultimul rând, imageria catacombelor creștine, toate acestea poartă încărcătura spirituală a trecerii dinspre viața lumească, efemeră, spre cea eternă, imaginile create producând "un transfer de suflet între reprezentat și reprezentare"275. Régis Debray justifică
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
2007, p. 114. 357 Mary Hollingsworth, Arta în istoria umanității, Enciclopedia Rao, București, 2004, pp. 89-90. 358 Ibidem. 359 ***, Istoria vizuală a artei, coord. Claude Frontisi, Enciclopedia Rao, București, 2007, p. 60. 360 Amintim aici și rolul deosebit jucat de măștile folosite în timpul procesiunilor funerare, care redau îndeaproape fizionomia defunctului, constituind prin aceasta un reper stabil al evoluției portretisticii romane. (Vezi în acest sens Jean-Paul Morel, Arta Romană, în vol. Larousse, Istoria Artei, coord. A. Châtelet și B.P. Grosilier, Editura Univers
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de șase tâllhari, se luptă vitejește ca un leu. Când doborâți la pământ se pregătea să-i străpungă cu sabia grea, unul dintre tâlhari începu să strige disperat: -Așteaptă, așteptă, noi nu suntem tâlhari, spuse unul dintre ei scoțându-și masca. Suntem neocorii -păstrătorii sanctuarului, trimiși de marele pastofor să te încercăm. Să-ți probăm vitejia și voința. Pace și drum liber până la Teba. Ajuns la templul lui Osiris de la Teba, zelatorul bărbat înalt în vârstă de treizeci de ani, cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fricoase, care s-au împrăștiat care încotro. Melchior și Ariel care erau ascunși au ieșit la vedere, cerând îndurare, dar Brigitte cu toiagul de fildeș îi transformă în stane de piatră. Pentru Marta, bătrâna Brigitte era adevărată mamă, dar sub masca ei de vârstnică ascundea multe enigme neelucidate încă de nimeni. Dar acest lucru nu deranja și nici încurca pe pe nimeni. Dimpotrivă pe acele tărâmuri era pace și liniște. Brigitte și gnomii își vedeau de treaba lor. Marta învăța, se
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
duce și magician, care prin diverse tertipuri intră sub pielea împăratului, devenindu-i cel mai bun prieten. Viața la palat era plină de fast, cu strălucirea acelei bogății inconmensurabile, care aducea puterea, dar și dezmățul, orgiile, discordia și trădarea. Sub masca de prieten al coronei, ducele Serghei, câștigând încrederea împărătesei, își deschise drum către budoarul acesteia, cucerind-o. Primul sfetnic și sfătuitor al împăratului, care avea iscoade în toată împărăția și la palat, avertiză asupra unor pericole. -Slăvite, marele duce Serghei
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]