5,217 matches
-
paraziți: nematode, cestode și crustacee. Până în prezent s-a găsit un singur parazit, un monogeneu cu statut specific incert. Reproducerea are loc în luna mai și prima jumătate a lunii iunie, perioadă în care dimorfismul sexual este foarte evident la masculi. Aspretele se reproduce în aceleași zone unde trăiește. În perioada dinaintea reproducerii aspretele nu migrează pe distanțe lungi. Depune icrele pe sau sub pietre de care acestea se lipesc până la eclozare. Prolificitatea (numărul boabelor de icre depuse de o femelă
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
vârsta de 2 ani, exemplarele se reproduc. Nu s-a reușit reproducerea în captivitate a aspretelui. S-a încercat fără succes reproducerea la Institutul de Protecție a Naturii și Ecologie Animală din Bonn (Germania) și la Rezervația Naturală din Franța; masculii captivi ținuți în condiții de mediu pe cât posibil identice cu cele din râul Vâlsan, nu au ajuns la maturitate sexuală. Aspretele are carnea gustoasă și apreciată, dar nu prezintă importanță economică, deoarece este un pește foarte rar. Este consumat ocazional
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
zooplancton, detritus și resturi vegetale. Mai rar se hrănește și cu icrele și puietul altor pești. Puietul se hrănesc cu zooplancton. Murgoiul bălțat atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață, la o lungime de 4,5-5,5 mm. Masculii sunt mai mari decât femelele. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii august. Icrele sunt depuse într-un strat subțire pe diverse obiecte acvatice - pietre, crengi, cochilii goale de moluște, etc. O femelă depune până la 5000 icre
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
decât femelele. Depunerea icrelor are loc de la sfârșitul primăverii până la începutul lunii august. Icrele sunt depuse într-un strat subțire pe diverse obiecte acvatice - pietre, crengi, cochilii goale de moluște, etc. O femelă depune până la 5000 icre, în medie 1400. Masculul păzește icrele, alungând alți pești. Nu prezintă importanță economică.
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
Nisiparița preferă apele de munte, repezi, curate, cu temperaturi în jur de 10°C - 18°C și cu fundul nisipos, în care își petrece ascunsă majoritatea timpului . Nisiparița poate ajunge, ca lungime, până la 12 cm femela și 10,5 cm masculul. Are corpul cilindric, pielea este subțire, aproape transparentă. Pe spate și laterale este colorată în tonuri de la maro până la galben cu pete brun închise iar pe partea abdominală este alb-gălbui cu reflexii argintii. Capul este ascuțit, cu gura mică și
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
asemenea cu o dungă pală sau verge îngustă de-a lungul regiunii vertebrale, iar uneori cu linii sau pete laterale mai largi. Suprafața ventrală este netedă, cu pete mici de culoare neagră pe un fon de alb. Sacii vocali ai masculilor se extind pe o jumătate din suprafața ventrală a corpului și se umflă aprope cât dimensiunea corpului în timpul vocalizării. Această specie se întâlnește pe un areal restrâns în regiunea de sud a Africii, în sud-vestul regiunii Capului. Colonizează regiuni umede
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
pitonul birmanez și poate avea lungimi între 0,9m și 4m, în funcție de zona în care trăiește și de cât de ușor își găsește de mâncare. Specia prezintă dimorfism sexual, femelele fiind în general mai mari în lungime și circumferință decât masculii. Astfel, lungimea tipică pentru o femelă matură este între 2,1m și 3m, iar pentru un mascul între 1,8m și 2,4m. Nu este neobișnuit ca femelele să depășească 3m, mai ales în captivitate, unde pot atinge lungimi de
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
de cât de ușor își găsește de mâncare. Specia prezintă dimorfism sexual, femelele fiind în general mai mari în lungime și circumferință decât masculii. Astfel, lungimea tipică pentru o femelă matură este între 2,1m și 3m, iar pentru un mascul între 1,8m și 2,4m. Nu este neobișnuit ca femelele să depășească 3m, mai ales în captivitate, unde pot atinge lungimi de până la 3,7 și chiar 4,3m. Un exemplar de 5,6m s-a dovedit a fi
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
lungimi de până la 3,7 și chiar 4,3m. Un exemplar de 5,6m s-a dovedit a fi de fapt un anaconda verde confundat cu un boa constrictor. Boa constrictor poate ajunge până la 27 kg. Femelele, mai mari decât masculii, cântăresc în mod obișnuit între 10 și 15 kg. Unele specimene pot atinge și chiar depăși 45 kg, dar acestea sunt cazuri excepționale. Un alt exemplu al dimorfismului sexual reprezintă faptul că masculii au în general cozi mai lungi decât
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
până la 27 kg. Femelele, mai mari decât masculii, cântăresc în mod obișnuit între 10 și 15 kg. Unele specimene pot atinge și chiar depăși 45 kg, dar acestea sunt cazuri excepționale. Un alt exemplu al dimorfismului sexual reprezintă faptul că masculii au în general cozi mai lungi decât femelele, pentru a adăposti hemipenisurile. De asemenea, masculii au pinteni pelvieni mai lungi, folosiți la agățarea și stimularea femelei în timpul copulației. Pintenii pelvieni sunt singurele semne exterioare ale rudimentelor bazinului și picioarelor din
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
15 kg. Unele specimene pot atinge și chiar depăși 45 kg, dar acestea sunt cazuri excepționale. Un alt exemplu al dimorfismului sexual reprezintă faptul că masculii au în general cozi mai lungi decât femelele, pentru a adăposti hemipenisurile. De asemenea, masculii au pinteni pelvieni mai lungi, folosiți la agățarea și stimularea femelei în timpul copulației. Pintenii pelvieni sunt singurele semne exterioare ale rudimentelor bazinului și picioarelor din spate, prezente la boa și pitoni. Coloritul Boa constrictor poate varia mult în funcție de localizare. Șerpii
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
influențată de dimensiunea acesteia și de temperatură. Intervalul între două mese este de la o săptămână până la câteva luni, din cauza metabolismului încet. Boa constrictor este ovovivipar, dând naștere la pui vii. Se înmulțesc în general în sezonul uscat (aprilie - august), un mascul împerechindu-se cu mai multe femele. În 2010 un boa constrictor a fost raportat ca reproducându-se asexuat, prin partenogeneză. În perioada de împerechere, femelele emană un miros din cloacă pentru a atrage masculii, care se pot lupta între ei
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
în sezonul uscat (aprilie - august), un mascul împerechindu-se cu mai multe femele. În 2010 un boa constrictor a fost raportat ca reproducându-se asexuat, prin partenogeneză. În perioada de împerechere, femelele emană un miros din cloacă pentru a atrage masculii, care se pot lupta între ei pentru dreptul de a se reproduce. În timpul actului sexual, masculul își înfășoară coada în jurul femelei și își introduce unul dintre hemipenisuri în cloaca ei. Copulația poate dura de la câteva minute la câteva ore și
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
boa constrictor a fost raportat ca reproducându-se asexuat, prin partenogeneză. În perioada de împerechere, femelele emană un miros din cloacă pentru a atrage masculii, care se pot lupta între ei pentru dreptul de a se reproduce. În timpul actului sexual, masculul își înfășoară coada în jurul femelei și își introduce unul dintre hemipenisuri în cloaca ei. Copulația poate dura de la câteva minute la câteva ore și poate fi repetată de mai multe ori în decursul a câteva săptămâni. După această perioadă, ovulația
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
marine se extinde și în estuare. "Liza abu" este cunoscut doar în apele dulci și în estuare din sud-estul Asiei. Se reproduc în mare, perioada de reproducere variază în funcție de temperatura apei. Maturitatea sexuală este atinsă în al treilea an la masculi, și al patrulea an la femele. Ouăle și larvele lor sunt pelagice. Mugilidele sunt omnivore, se hrănesc cu plante mici, nevertebrate, plancton, perifiton și detritus pe care le scormonesc în sedimentele de pe fundul mărilor și al râurilor învecinate, și le
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
constă din pești și nevertebrate care trăiesc pe funduri. Cu ajutorul organele lor electrice, ale căror descărcare (45 volți) crește cu dimensiunea specimenului, torpilele pot paraliza prada care trece prin apropiere sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Înotătoarele ventrale ale masculilor formează pterigopodii. Torpedinidele sunt pești vivipari, aplacentari. "Torpedo marmorata" face obiect unui pescuit artizanal. "Torpedo nobiliana" și "Torpedo torpedo", sunt capturate ocazional cu drage, năvoade, plase, paragate și undițe. Torpilele sunt prezente regulat pe piețele din Marea Tireniană și Tunisia
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
Dimorfismul sexual absent Țiparul electric are o culoare uniformă închisă, măslinie care variază de la cenușiu la brun sau negru. Partea ventrală anterioară (sub cap și gât) este gălbuie sau portocalie. Durata de viață a țiparului electric în sălbăticie este necunoscută. Masculii în captivitate (în acvarii) trăiesc 10-15 ani, iar femelele 12-22 de ani. Țiparul electric este răspândit în regiunile tropicale din nordul Americii de Sud: râurile din Guiane, bazinul Orinocului și în partea mijlocie și inferioară a bazinului Amazonului (Venezuela, Surinam, Peru, Guiana
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
a crea o aspirație, care îi permite să mănânce prada cu ușurință. Țiparul electric nu se reproduce în acvariu. În natură reproducerea are loc în timpul sezonului uscat. Icrele sunt depuse într-un cuib bine ascuns făcut din salivă, construit de mascul. În medie sunt depuse simultan 1200 de icre. Femela depune icrele fracționat, în mai multe reprize și poate depune până la 17000 icre în timpul unui sezon. Alevinii eclozează (ies din icre) după 7 zile. Masculul apără cuibul și alevinii până când ei
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
ascuns făcut din salivă, construit de mascul. În medie sunt depuse simultan 1200 de icre. Femela depune icrele fracționat, în mai multe reprize și poate depune până la 17000 icre în timpul unui sezon. Alevinii eclozează (ies din icre) după 7 zile. Masculul apără cuibul și alevinii până când ei ajung la aproximativ 10 cm. Țiparul electric figurează ca specie neamenințată (LC) pe listă roșie a IUCN. Este comun în arealul lui, dar în densități mici. Țiparul electric are o importanța economică redusă. El
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
dar au fost observați hrănindu-se și în timpul zilei. Ei folosesc mustățile lor pentru a localiza hrana. În martie-mai, femela depune 2000-4000 icre pe vegetația apei sau în gropițe săpate în nisip sau mâl, care sunt păzite după fecundare de mascul. Puii ieșiți din ou sunt îndrumați de mascul. Are valoare economică redusă. Carnea somnului pitic este bună și poate fi consumată. Distrugând icrele și consumând puietul altor pești prețioși, somnul pitic este considerat ca o specie dăunătoare.
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
zilei. Ei folosesc mustățile lor pentru a localiza hrana. În martie-mai, femela depune 2000-4000 icre pe vegetația apei sau în gropițe săpate în nisip sau mâl, care sunt păzite după fecundare de mascul. Puii ieșiți din ou sunt îndrumați de mascul. Are valoare economică redusă. Carnea somnului pitic este bună și poate fi consumată. Distrugând icrele și consumând puietul altor pești prețioși, somnul pitic este considerat ca o specie dăunătoare.
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
mijlocul spatelui se află o dungă neagră. Flancurile sunt galbene-verzui, cu un luciu auriu; abdomenul alb-argintiu sau gălbui. Pe mijlocul flancurilor, se află o serie de 5—8 pete negre. Înotătoarele sunt slab colorate. În epoca de reproducere, culorile la mascul devin și mai vii. Se hrănește cu alge, resturi vegetale, moluște, crustacee, viermișori, zooplancton și larve de insecte. Depune icrele pe pietre, în aprilie-mai. Are importanță economică, deoarece constituie hrana naturală a peștilor răpitori, cum sunt salmonidele. Servește ca material
Boiștean () [Corola-website/Science/331079_a_332408]
-
argintiu. Peritoneul negru. Înotătoarele cu nuanțe gri sau verzui. Înotătoarele dorsale și caudale mai întunecate și mai groase decât celelalte. Înotătoarele ventrale și înotătoarea anală pot avea o nuanță gălbuie, mai pronunțată în timpul perioadei de reproducere. În perioada de reproducere, masculul dobândește o coloristică specifică și are organele perlate (tuberculi nupțiali) deasupra ochiului pe fiecare parte a capului, pe spate și flancuri. Este o specie omnivoră. Adulții se hrănesc cu nevertebrate, mai ales cu insecte acvatice, larve de insecte, viermi, moluște
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
viermi, moluște și crustacee pe care le caută pe fundul albiei, dar și cu plante: alge filamentoase epilitice și macrofite acvatice, precum și cu detritus organic. În timpul verii, componenta vegetală a hrănii devine dominantă. Larvele se hrănesc cu plancton și microorganisme. Masculii ating maturitatea sexuală la circa 2 ani, iar femelele la 2-3 ani. Reproducerea are loc din martie până în iunie, la o temperatură nu mai mică de 14°C, poate fi anticipată sau amânată în funcție de condițiile climatice locale și debitele râurilor
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
scutul occipital, la exemplarele mai vârstnice la interval de 3-5 mm de la scutul occipital. Pileusul (partea superioară a capului) la pui și juvenili este brun uniform, laturile gâtului la început sunt galben închise, apoi verzi, iar în stare adultă, la masculi, albastre. Masculii adulți au spatele verde-gălbui sau verde-smarald, cu numeroase puncte punctiforme negre (fiecare solz are o pată neagră). Pileus cu o marmorație neagră pe un fond verde deschis; uneori poate predomina elementul închis, dând aspectul unei marmorații verde deschis
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]