5,723 matches
-
Între „colegi de breaslă“. El avea un mesaj pentru mine, pe care mi l-a transmis intenționat. Mi-a vorbit despre călătoria lui În Mexico, de unde tocmai venise, În căutarea lui Don Juan și a lui Castaneda, ale cărui cărți mistice le știa pe de rost, și mi-a captat interesul. Îmi descria sugestiv, uitându-se atent la mine să vadă cum reacționez, o experiență pe care a avut-o În munți, unde participase la o ceremonie bazată pe incantații și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
recunoscut când l-am zărit coborând din avion, Îmbrăcat complet În alb, cu barbă și păr lung, slăbit, arătând ca un fel de apostol. Venea din India, unde fusese pentru un timp În contact cu un yogi renumit. Același fior mistic, ascuns ani și ani sub costumul cu vestă și cravată neagră, ca să treacă neobservat de politrucii polonezi, era acum mult mai vizibil În toată ființa sa. Stilul său de Înotător agil care se strecoară Împotriva curentului, pe care-l practica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
specialistă iraniană În etnologie, ne-a ajutat să ne familiarizăm cu sonoritățile vechii limbi ceremoniale avesta, care avea să constituie al treilea limbaj În Orghast, pe lângă cel inventat de Ted Hughes și de greaca veche. Ea ne-a recitat poeme mistice În această limbă creată exclusiv pentru ritualuri și, ascultând-o, aveam impresia că auzim o Întreagă familie de sunete care nu corespundeau nici unei limbi recognoscibile. Am ajuns la Teheran la Începutul verii, pe o arșiță Îngrozitoare. Primirea cu mare pompă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de turism, nici de terorism. Era un loc pur, aparținând unei lumi magice, de mister și tradiție. Invocarea pământului, a cerului, a naturii, a soarelui, respectul pentru eroi, pentru datini și strămoși, cultul mamei, al tatălui, rugăciuni pentru morți, asocierea mistică cu diverse plante și animale, Bali era o sinteză imensă, Încorporând În viața de fiecare zi o varietate de motive religioase. Credința În reîncarnare era evidentă În procesiunile zilnice de incinerare la care am asistat de mai multe ori. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sugerând, ca și În roman, un tablou demn de Chagall. Andrzej Seweryn, actorul polonez din filmele lui Wajda, și Bruce Meyers, coleg și prieten de pe când lucram cu Brook, Îi jucau pe Maestru și, respectiv, pe Woland, diavolul cu nuanțe mistice. Această relație era cea mai importantă pentru mine și, ca și distribuția de la New York, cea din Paris promitea ceva special. Dar n-a fost să fie așa. Decorul, prea ambițios să explice vizual ce se Întâmpla, dădea impresia de masivitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
niște membri enigmatici ai unor cercuri oculte, ascunși În spații secrete, disimulate de semiîntuneric și fum de lemn de santal! Faptul că mă aflam În plină lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin, dezamorsând fanteziile mele cu iz mistic, dar În același timp era și o ușurare. Venind din comunism, noțiunea de guru-leader, de dogme și de grupări ca la partid mă oripila, chiar dacă pretextul era cercetarea spiritului. Cunoscându-l pe Peter, nu ar fi trebuit să am nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
era ca și cum ar fi intrat Într-o altă realitate, În contact cu un alt tempo. Lacul nu era vizibil, ci doar sugerat În imaginație. La Tokyo, scena scrisă de Treplev suna ca și cum anunța teatrul simbolist al viitorului, avea un fior mistic ce amintea de Maeterlinck, dar la Public Theater, neinfluențați de peisajul romantic din Japonia, spectatorii erau mai liberi să dea propria lor interpretare textului tânărului dramaturg Treplev. Monologul Ninei era tratat În așa fel Încât spectatorii să aleagă singuri dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să fac o reluare „identică“, diferențele s-au impus de la sine. Îmblânzirea scorpiei... din noi! Tot la American Repertory Theatre am Încercat să descopăr „piesa secretă“ din Îmblânzirea scorpiei. În timpurile medievale, ideea uniunii dintre femeie și bărbat avea conotația mistică a contopirii celor două principii opuse Într-un singur suflet. Astăzi nu mai suntem conectați la aceeași sursă de Înțelepciune, de aceea piesa a devenit o „piesă-problemă“ și provoacă adesea reacții destul de aprinse. În conformitate cu mentalitățile contemporane, Îmblânzirea scorpiei a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îndrăgostiții trec prin probele de foc și apă, ca și Tamino și Pamina din Flautul fermecat, după care Iachimo apare sub Înfățișarea lui Jupiter, ca și cum zeul, Într-un joc al transformărilor, după ce fusese demon, joacă rolul de oficiant al nunții mistice. Scrisă la câțiva ani după Othello, Cymbeline reia tema rolului ambiguu al diavolului. Aici „diavolul“ Iachimo nu are intenția să facă rău, ci să provoace o trezire. Mai târziu, când am pus În scenă Otello de Verdi la Opera din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi gata să acționeze. În contrast cu el, ca și lumea noastră instabilă, galopând Înspre ruină și moarte, este dezintegrarea Ofeliei. În scena cimitirului, când mai are doar o zi de trăit, luând În mână craniul lui Yorick, Hamlet amintește de exercițiul mistic al unor sfinți care se așază În coșciug pentru a se familiariza cu moartea. În ultimul său monolog, În pragul scenei finale, Întâlnim un om matur: The readyness is all. Let be. E acum eliberat de teama de moarte. Înțelege
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
intrau În relație cu ei pentru a Înțelege și a servi mai bine viața, iar În Japonia secolului al XII-lea exista un ceremonial de incantație dansată pentru a opri influența răului și pentru a aduce fericirea. Astfel de ritualuri mistice de proveniență zen erau și ele acțiuni teatrale, În care intenția se Îndrepta spre bunul mers al planetei și Însănătoșirea lumii. Mi-i imaginez pe actorii din Antichitate În serviciul unei surse de energie subtilă, necunoscută nouă, care se manifesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
bine fi egoist și orgolios, poate tot așa de bine să fie invidios și plin de resentimente. Dragostea nu are de ce să fie generoasă, e destul să fie dragoste. Ea e singura legătură a umanului cu divinul, alta nu există. Misticul sufit Ibn’ Arabi spunea că „Dumnezeu nu poate fi contemplat în afara unei ființe concrete și e văzut mai bine în ființa umană decât în oricare alta, și cel mai desăvârșit în femeie”. În cartea lui Paul Evdokimov, La sacrement de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care înțelegea să-l recupereze pe Blaga, dar nu cerându-i scuze pentru felul cum îl înjurase și îl tratase atâtea zeci de ani). Or, Wald ce făcea ? Zicea că greșise în tinerețe când îl atacase pe Blaga ca idealist, mistic, obscurantist și decadent și că, din contră, acum descoperă în opera lui o filozofie stimulatoare, o înțelegere cosmică și mai cu seamă, cum zicea, o „mitosofie”. Mi-a plăcut. Am ieșit pe sală să fumez o țigară, dar am constatat
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (a se vedea eseurile lui din tinerețe, cu osebire Ascensiune, dar și unele mai târzii). Mistica romantică declarată ̀ i părea însă exaltată sau tenebroasă, drept care se distanța de ea cel puțin cu rezervă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zburând ca un vultur deasupra peisajelor variate pe care le oferă, cred că voi descoperi anumiți «curenți de tendințe» pe această hartă nedesfășurată - în partea dinspre viitor. Îmi imaginez, de exemplu, felul meu de a lăsa dispozițiile mele romantice și mistice să exerseze asupra mea o influență dominantă, ajungând la crearea unui curios trecut, între realismul născut, aproape feroce, care face foarte bine parte din natura mea totuși, și cultul imaginativ, poetic, grație căruia mi-am impregnat și idealizat viața. Da
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de Yom Kipur, își lovea cu pumnul inima, cerând iertare pentru păcatele sale. Bună terapie, i-am spus, mult mai puțin costisitoare decât vizita la psiholog și tăcerea lor „atotștiutoare”. A-ți trezi inima din somnul ei este un act mistic, legat de ideea că omul își poate conduce viața, dirija pașii, corecta și ameliora modurile prin care se exprimă natura sa. Toate astea sunt gânduri în jurul mesei de prânz, la restaurantul Parlamentului suedez, unde avem acces și noi, jurnaliștii. Apoi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Filosof Hermetic, Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof de Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului Misterios, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Gardian al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Mi-a răspuns scurt că sunt un prost și mi-a cerut să-i dau cinci lei, să nu mă spună... Mi se tot "serveau" ceaiuri cu gust imposibil. Formula deochiului era suverană. Eu însă aveam altfel de trăiri, mai mistice decât deochiul. Descoperisem că în cadranul pe care îl salvasem, noaptea, când era întuneric total, se vedeau câteva cifre și marca, minunata marcă "Roskop Patent", strălucea. Cred că îmi închipuiam că în aceste două cuvinte sunt în fond un pseudonim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Sfinții există. Dar unde sunt? Cine îi cunoaște? Cine îi vede? Cine îi recunoaște? Toate străduințele par să se îndrepte doar spre dezvăluirea nedreptăților, falsităților, violențelor, lipsurilor, întârzierilor. E de-ajuns numai să ne deschidem ochii! Cu intuiție teologică și mistică, instrumente necesare pentru scrutarea misterului harului, Mario Gadili, autorul acestei biografii a Sfântului Ioan Calabria și a descrierii operelor sale apostolice, ne vorbește despre un om pe care l-a cunoscut, ba chiar a trăit în preajma lui, oferindu-ne, printr-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
toate scrierile care dezvoltă acest subiect: articole în Rivista del Clero sau scrisori personale către clerici, către preoți, către ierarhiile ecleziastice. Ceea ce a scris e doar o mică parte din ceea ce a rostit prin viu grai. Iubea imens Biserica, Trupul mistic al lui Cristos. O voia sfântă, imaculată, fără defecte. Dar sfințenia sa - spunea - depinde de sfințenia preoților și a religioșilor». Clericului Pedrollo, care se mai afla încă în seminarul din Vicenza, îi scria în 1910: «Preaiubite, cât de mare este
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în acest timp, iar dumneavoastră să nu uitați, trebuie să fiți din acest număr. Dumneavoastră trebuie să deveniți sfânt, și prin acest cuvânt înțeleg preot apostolic». Sfințenie și apostolat: admirabilă sinteză a vieții preoțești. Și cu o răbufnire de uimire mistică, în martie 1911, exclama: «Ce mare lucru e să fii preot! Ori de câte ori mă gândesc la asta, simt înlăuntrul meu ceva ce nu pot reda prin cuvinte». Preoți Apostolici «Preoți sfinți, preoți sfinți, preoți sfinți, iată vocea care totdeauna, dar mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ajungeau vești triste despre sănătatea suveranilor pontifi ori afla despre jignirile aduse persoanei lor, suferea sensibil. Se ruga și cerea să se facă rugăciuni pentru suveranii pontifi. În persoana papei îl vedea pe vicarul lui Cristos iar în Biserică Trupul mistic al lui Cristos, realitate cerească și pământească laolaltă. Nu aprecia nicidecum fastul Curiei romane și nici nu accepta îmburghezirea anumitor curiali. Dimpotrivă, își dorea o reformă radicală și o respingere netă a aparențelor regale. Dar când îi ajungeau deciziile Congregațiilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
trădat, Domnul s-a rugat: „Ca toți să fie una“. Voința sa supremă și testamentul său au fost unitatea creștinilor...Cine a separat Biserica sfântă în diferite confesiuni? Șarpele antic. Această separare este un mare păcat, întrucât am amputat Trupul mistic al lui Cristos... În orașul meu, câțiva tineri se adună în jurul altarului Domnului în fiecare zi pentru rugăciune... Avem mereu prezentă unitatea tuturor credincioșilor lui Cristos în sfintele noastre rugăciuni... În fiecare zi primim Trupul lui Cristos în Împărtășanie. Cina
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
altă scrisoare, din 24 iunie 1947, scrie: «Am simțit în sufletele noastre eficacitatea rugăciunilor dumneavoastră, ca pe o forță care cobora din înaltul cerului asupra noastră. Rugăciunile credincioșilor sunt ca niște picături într-un fluviu invizibil care curge prin Trupul Mistic al lui Cristos». Iar într-o altă scrisoare întâlnim această imagine frumoasă: «Ne rugăm zi și noapte pentru unire. Bisericile sunt separate de ziduri înalte, porumbelul rugăciunii poate zbura peste toate zidurile». Don Calabria, dându-și seama că Wiman cunoștea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
la Veneția. Fratele Cornale și-a luat angajamentul să scrie cronica călătoriei. Își adnota într-un caiet impresiile, cu candoare și uimire copilărească. După unsprezece zile de navigație, au sosit la Bombay. Înaintea ochilor lor s-a deschis mărinimoasă frumusețea mistică a Indiei. Apoi, s-au dus cu trenul la Hyderabad, la seminarul diecezan. Îndepărtând amețeala oboselii, au început să familiarizeze cu ambientul și să comunice cu tinerii seminariști, stâlcind vreun cuvânt pe englezește. Cronicarul continuă: « Am văzut belșițe (trestii indiene
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]