5,022 matches
-
de viață și al obiceiurilor din Israelul antic, fără să se limiteze precum alți comentatori, numai la mijloace lingvistice și logice. El a descris, în limitele cunoștințelor pe care le avea la îndemână, viața evreilor antici în țara lor străbuna, moravurile, legile și regimul lor politic. A cunoscut și comentariile unor învățați creștini, uneori citându-le. Abrabanel a scris un cuvant înainte pentru fiecare din cărțile biblice. În aceste preambuluri el a dat explicații cu privire la momentul în care au fost scrise
Isaac Abrabanel () [Corola-website/Science/329093_a_330422]
-
semn distinctiv prin care se consideră că femeia musulmană își proclamă loialitatea religioasă și politică. În țări, inclusiv occidentale, în care sunt posibile alte opțiuni, un asemenea act ar putea reprezenta un geste de independență care semnalează o respingere a moravurilor sociale nemusulmane care prevalează. Simbolismul transmis prin purtarea vălului poate fi ambiguu, dar nu poate exista îndoială că femeile musulmane sunt pe cale de a deveni o forță care trebuie recunoscută în viața publică. Chiar și în Arabia Saudită au avut loc
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
că oamenii dorm pe un loc mai ridicat (adică pe un pat). Un alt aspect care l-a impresionat pe tânăr a fost faptul că femeile umblă fără văl, având fața, gâtul, pieptul și brațele dezvelite, nefiind totuși femei de moravuri ușoare, întrucât propria pudoare le ține departe de păcat. În carte Parisul este prezentat ca un centru al lumii intelectuale, metropola științelor, Atena francezilor. În opinia lui at-Țahțăwī, gradul de civilizație al unui oraș se măsoară în funcție de arhitectură, starea clădirilor
Rifa'a at-Tahtawi () [Corola-website/Science/329353_a_330682]
-
ziar, anunțuri, telegrame, procese verbale etc.) în dramaturgia și proza lui Caragiale, reevaluarea critică a unora dintre personajele "Scrisorii pierdute" (Trahanache, Cațavencu, Zoe, Cetățeanul turmentat...), argumentele aduse în sprijinul tezei că avem de-a face nu cu o comedie de moravuri, ci cu o piesă istorică și scoaterea ei de sub zodia criticismului anti-liberal au fost reținute drept contribuții importante în caragialeologia modernă. Volumele ulterioare - "Dicționar subiectiv al personajelor lui I.L. Caragiale" (primul inventar exhaustiv al celor peste o mie patru sute de
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
de acționari și de reacționari” și ar fi fost în realitate un „club în care se practicau jocurile de noroc și se făcea politică ostilă regimului democrat”. De asemenea, cerea interzicerea obiceiului tradițional Malanca prin care erau satirizați veneticii, alterarea moravurilor și înstrăinarea datinilor, afirmând că acest obicei vechi ar cultiva șovinismul și antisemitismul. În numărul din 7 octombrie 1948 al ziarului "Lupta Poporului", Dragoș Vicol propunea ca Malanca să-i satirizeze pe chiaburii hrăpăreți care „fură munca celui sărac”. A
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
este supusă la avansuri sexuale de orice tip cu puțină rezistență din partea sa sau deloc, fără o mimică tristă, deși ea a fost violată de mai multe ori. Serpieri susține că atracția personajului către plăceri sexuale este o provocare pentru moravurile iudeo-creștine privind sexualitatea. În albumul "Druuna X", Serpieri afirmă că a stilizat-o pe Druuna fiind influențat de rolul actriței Valérie Kaprisky în filmul "", dar deoarece Serpieri se ocupa în aceea perioadă cu multe benzi desenate despre Vestul Sălbatic, în
Druuna () [Corola-website/Science/337447_a_338776]
-
Casa de Filme nr. 1 urmează a se realiza, fiind în faza de pregătire, filmul «Nuntă cu dar», scenariul Titus Popovici, regia Geo Saizescu, film inspirat din cazul «Ștefănescu». Scenariul filmului este o satiră la adresa vieții social-politice din România, vizând moravuri și năravuri actuale. Se comentează în rândul cineaștilor că filmul va fi un record de vulgarități (sic!), în desfășurarea de lux și corupție în care sunt prezentați activiștii de partid, vicepreședinții, directorii de întreprinderi, ziariștii, prostituate în diverse ipostaze. Exemplu
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
Los Angeles, în anul 1947. Jucătorul își asumă rolul lui Cole Phelps, ofițer la Departamentul de Poliție din Los Angeles. Jocul începe cu Phelps ca polițist în uniformă, după care continuă cu avansarea lui la următoarele patru departamente: Trafic, Omucideri, Moravuri și Incendieri. Fiecare nou departament îi va da lui Phelps un nou partener, care îl va ajuta la cazurile din cadrul respectivului departament. După terminarea fiecărui caz, jucătorul va primi o notă de la 1 la 5 stele, bazată pe performanța interogării
L.A. Noire () [Corola-website/Science/331196_a_332525]
-
verosimile prin amănunte științifice”. Într-o notă la „Hans Phaall”, Poe se referea la deosebirile dintre povestirea lui și alte lucrări care prezentau o călătorie imaginară în Lună: „În aceste diferite opuscule, scopul este întotdeauna satiric, tema o descriere a moravurilor lunare în raport cu ale noastre. Dar în nici un caz nu văd efortul de a face plauzibile amănuntele călătoriei însăși. Toți autorii par absolut ignoranți în materie de astronomie; în "Hans Pfaall", intenția este originală în măsura în care reprezintă un efort către verosimilitate în
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
manifestându-și cu pesimism, în numeroase rânduri, disprețul la adresa vieții social-politice din România antebelică plină de oameni lacomi, parveniți și depravați, precum și de agenți electorali vulgari, măcinați de invidie și de ambiții criminale. Henri Stahl era un bun cunoscător al moravurilor politice ale vremii sale, lăsând moștenire un volum de înțepătoare "Schițe parlamentare". Talentul său polemic apare și în "Un român în Lună", în care autorul critică sistemul politic corupt și demagogic al României și lansează atacuri ascuțite la adresa elitei politico-sociale
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
un ucigaș urmărit de poliție, ce va deveni pirat. În urma altor evenimente improbabile, Hélène moare în brațele mamei sale. Romanul se încheie cu bătrânețea plină de remușcări a mamei vinovate. Intenția lui Balzac este una moralizatoare, autorul dorind să restaureze moravurile societății prin sancționări exemplare și să pună de acord arta cu morala. Prezentarea cumulativă a dezastrelor și a pedepsei suferite de femeia adulterină pare astăzi însă melodramatică și forțată, deși există și o condamnare implicită de către autor a convențiilor sociale
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
laicism. Fayad a fost arestat de îndată. Neexistând probe contra să, în ziua următoare, poliția l-a eliberat pe Fayad pe cauțiune. După 4 luni, la 1 ianuarie 2014 Fayad a fost arestat din nou prin surprindere, de către „poliția de moravuri” , care i-a confiscat buletinul de identitate și l-a închis. Fayad a dezmințit într-un interviu în ziarul „The Guardian” că ar difuza idei ateiste și a susținut că cartea sa din 2008 povestește despre experiența să că refugiat
Ashraf Fayad () [Corola-website/Science/335299_a_336628]
-
2 februarie 2016 tribunalul din orașul Abha a decis să ușureze pedeapsă și a comutat-o în 8 ani de închisoare și 800 lovituri de bici. Se crede că arestarea și judecarea lui Fayad a fost inițiată de „poliția de moravuri” ca răzbunare pentru faptul că Fayad a publicat pe internet un film video în care se vede biciuirea unui om în public. În lume, inclusiv în lumea arabă s-a declanșat o campanie publică în favoarea lui Ashraf Fayad, sute de
Ashraf Fayad () [Corola-website/Science/335299_a_336628]
-
lăsat ca moștenire lui Guillaume Villon, (posibil că atât acest roman, cât și o pomenită bibliotecă, au fost inexistente și menționate doar ca o glumă). Revenit la Paris după amnistiere, înainte de a apela la grațiile și serviciile damelor de proaste moravuri (ca în "La Ballade de la Grosse Margot"), Villon s-a îndrăgostit - dragoste pură și adevărată, naivă și timidă - de o domnișoară, sau doamnă, care a cochetat o vreme cu tấnărul chierico pentru ca apoi să-l ignore. În versurile sale de
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
lui [œ̃] în [ɛ̃] (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Vocale). Sub influența scrierii, unele consoane finale nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se mai menține în narațiunea literară scrisă, dar ultimele două sunt
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
piață de trupuri, ci se circumscria "paideia", conceptul educațional ce urmărea cultivarea spiritului uman. Tinerii copii de sex masculin erau mutilați, la o scară foarte de extinsă, prin castrare și transformarea lor în fameni. Solon, celebrul legislator atenian, a reglementat moravurile tinerimii și s-a opus practicării prostituției de către băieții atenieni, dar nu a interzis vânzarea tinerilor sclavi destinați depravării. În "Amoruri" (25-26), Pseudo-Lucian arată în mod expres: Perioada în care adolescenții erau considerați dezirabili se întindea de la pubertate până la apariția
Prostituția în Grecia Antică () [Corola-website/Science/331828_a_333157]
-
e recunoscută ca obiectivă, adică valabilă pentru voința oricărei ființe raționale”. În cazul imperativelor, ele „sunt deci valabile obiectiv și diferă total de maxime, care nu sunt decît principii subiective”. Imperativul categoric formulat de Immanuel Kant în lucrarea Întemeierea metafizicii moravurilor este cel mai cunoscut exemplu de poruncă: „"Acționează numai conform acelei maxime prin care poți vrea totodată ca ea să devină o lege universală"”. Michael Polanyi în munca sa pe domeniul cunoașterii tacite a evidențiat importanța maximei atât în modurile
Maximă (filozofie) () [Corola-website/Science/332750_a_334079]
-
a reprezintă un concept filozofic introdus de Immanuel Kant în lucrarea Întemeierea metafizicii moravurilor. Acesta constituie o parte importantă a imperativului categoric, care presupune că trebuie să acționezi numai conform acelei maxime prin care să poți vrea totodată ca ea să devină o lege universală. Semnificația precisă a noțiunii este discutabilă, însă cea mai
Universalizare () [Corola-website/Science/332807_a_334136]
-
a avea loc în Castelul Ultimelor Turnuri, moștenirea cu renume sinistru primită de la unchiul ei. Ajuns acolo, Arthur îl întâlnește pe vechiul său prieten, vicontele de Vincennes. Unii dintre oaspeți au o reputație dubioasă. Giulianna Sellini este o femeie cu moravuri ușoare, înclinată spre magie. Huguet de Castlenove este un prieten din copilărie al marchizei și fost preot, acum devenit un spadasin redutabil. Ducele de Chalais este stăpânul ținutului, iar cruzimea și violența sa sunt celebre. Iar Albert de Guy este
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
italian Dante Alighieri (1265 - 1321) și anume în cîntul XXX din Infernul. Acolo găsim ideea de bază a acțiunii din care s-a inspirat auorul libretului. Pe lîngă efectele comice, opera Gianni Schicchi ne prezintă și o satiră reușită a moravurilor claselor avute din Florența, în perioada de la începutul Renașterii. În aviditatea lor, bogătașii nu se dădeau în lături de la falsuri și înșelăciuni. Muzica lui Puccini reflectă atît atmosfera specifică a Florența medievale cît și comicul rezultînd din împletirea diferitelor situații
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
soție a lui Picabia, în volumul ei, intitulat Rencontres. Picabia, adăugând la semnătura lui Le fidèle, i-a desenat soției un portret dadaist avant la lettre care e intitulat Gabrielle Buffet, elle corrige les moeurs en riant (Gabrielle Buffet corectează moravurile râzând). Nu peste mult timp, realitatea va infirma fidelitatea. Desenul e o structură mecanică cu două planuri înclinate sau panouri ce basculează pe un cadru, sugerând un proiect de ferestre rabatabile. Citit în context biografic, el poate sugera foarte bine
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
cu „proza artistă” (kunstprosa) germană, rezultat al lecturilor și traducerilor din Goethe și Thomas Mann. Astfel, Crohmălniceanu evidențiază o asemănare între "Sfârșit de veac în București" și romanul "Casa Buddenbrook" al lui Thomas Mann. Romanul realizează și o descriere a moravurilor epocii prin intermediul unor situații particulare precum afaceri veroase, activități politice, chestiuni juridice, „gazetăria venală și odioasă”, sărbători, petreceri sau alte evenimente de familie, precum și un bal mascat organizat la Palat cu prilejul Anului Nou, la care își face apariția și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
din Constituția României Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Art. 3 alin. (4) din Legea nr. 14/2003 Partidele politice nu pot organiza activități militare sau paramilitare și nici alte activități interzise de lege. Conform art. 45 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 14/2003 pentru faptele sus-menționate
PACT, la Parchet, pentru dizolvarea PRU by Roxana Covrig () [Corola-website/Journalistic/102822_a_104114]
-
omorâte deasupra cadavrelor bărbaților morți și să fie îngropate împreună. Deoarece un bărbat are mai multe soții, pentru a dobândi această cinste, ele dau o mare luptă în fața celor care trebuie să hotărască aceasta. Ea se acordă aceleia care are moravurile și conduita cele mai bune, iar cea care învinge la această întrecere este în culmea bucuriei. Celelalte jelesc cu glas tare și își arată deznădejdea prin plânsete foarte puternice. Iar cei care vor să le liniștească aduc lângă rug arme
Statutul femeii în Antichitate. Dacii cumpărau mai multe neveste () [Corola-website/Journalistic/102382_a_103674]
-
năpăstuite” zestrea era preluată de soț, cine încasa plata pentru „frumoase”? Părintele, sau chiar femeia? Cât de mare putea fi valoarea licitată. Să fi fost un privilegiu al aristocraților? Exista o ierarhie a nevestelor în frunte cu aceea care „..are moravurile și conduita cele mai bune”? Odată cumpărată, femeia putea fi revândută de soț? Iată întrebări la care n-am găsit răspuns în izvoarele scrise. Nu știm nici dacă exista o vârstă când bărbatul și femeia dobândeau dreptul de a se
Statutul femeii în Antichitate. Dacii cumpărau mai multe neveste () [Corola-website/Journalistic/102382_a_103674]