7,269 matches
-
bordel și tocmai pe mine m-ai găsit, să-mi mănânci zilele. Patul din odaia învecinată scârțâi ca un semn de suspensie între frazele ei. - De când te cunosc, mișună păduchii în sufletul meu pe care îl simt înfășurat în zdrențe murdare, făcu domnișoara, patetic. Patul pensionarei de alături trosni de două ori și urechea mea atentă desprinse tusea ei bruscă, provenită dintr-o înecăciune cu scuipat. - Trimite-ți ordonanța, să mă întind cu ea în fața ta și a fetelor, continuă enervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în ulicioara neagră ca un gât de iad și scârțâitul scărilor de lemn, pe care le urcam prin beznă cu pas sigur, făcu să se deschidă ușa de la primul etaj, de unde se întinse până la noi un covor îngust de lumină murdară. Doamna Patanetschek, o femeie de cincizeci de ani, cu ochii umflați de somn, grasă și îndesată, se dete la o parte să ne facă loc. Avea un chip morocănos, de dobitoc. Desigur că tocmai se dăduse jos din patul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lipsă la apelul gazdei. Robert nu va putea coborî niciodată noaptea, din pod, în întuneric, să treacă prin odăile oamenilor cufundați în somn, pentru ca, răzbit de foame, să smulgă un morcov din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea mai ușoară, așa cum încremeneam eu, îngrozit, cu urechea ciulită, cu fluierul tăcerii în timpane. Ce s-a ales oare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
toate suprafețele rotunde, ca plămada crescută a unor cozonaci, și cu gropițe rămase ca urma unor apăsări de degete, în coca pulpelor. Rudolf îi spune la beție, „bestie” și o ciupește de buca șezutului. Cealaltă femeie, Luiza, bate în blond murdar, e cu un cap mai înaltă decât dânsul și mai în etate decât el cu zece ani. Are ochi tătărăști din care te străpung două vârfuri de creion, o gură ca o botniță, cu buza de jos lăbărțată și oprită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
monoton. Pomii treziți dintr-o lungă toropeală salută înviorați, în dreapta și în stânga, cu legănări de creștete. Zigzagul fulgerător galben crapă pânza cenușie și trage după el o imensă prăvălire de tunet necăjit. Cerul albăstrit rămâne locului. Ultima cârpă zdrențuită și murdară de nor cenușiu, gonește la vale, împinsă de vânt. Trenul suie. Dihania de metal își trage sufletul, cu horcăit în respirație. Când coboară, însă, alunecă hoțește, ca un șarpe negru. Zgomotul de tăvălug al roților îmbucate fier în fier se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să nu moară, până când nu o să-l mai vadă încă o dată. Și ne mai spuse sora Nineta, că toată noaptea, Gheorghe Chihaia dădea fuga la hârdău, apucat de pântecărie, pe semne din pricina groazei de moarte. La revărsarea zorilor, spălăcite și murdare, mă găseam în fața ușii lui, zăvorită și cu ranga pusă. Doi ulani o păzeau de ambele părți, cu armele la picior și cu lizierele căștilor de oțel, trase sub bărbie. Ah, - clopotul acela blestemat care mă izbea în dimineața aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
matură, a romanului francez, și ocolișurile infantile și minciunile variantei anglo-americane. Pentru proiectul său, era Însă nevoie ca autorul să știe exact ce omite. De aceea, chiar dacă, În societate, era politicos de acord cu dezaprobarea convențională manifestată față de romanele franțuzești „murdare“ și „subumane“, continua să citească multe dintre ele. Între logodna și nunta lui Trixy, citi Une Vie a lui Maupassant, abia publicată În Franța, care stârnise un val de controverse provocate de descrierile sale explicite, mai ales cele legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care prânzea Întotdeauna la ora trei fix atunci când avea spectacol seara, și comandase o gustare rece În cameră, dar poate făcuse o greșeală. O masă caldă i-ar mai fi calmat intestinele clocotind de emoție. Chemă chelnerul să Îndepărteze vasele murdare și se așeză la masă, să scrie câteva scrisori - cam ca un soldat, Își spuse, În ajunul unei bătălii căreia s-ar putea să nu Îi supraviețuiască. Le scrise lui Du Maurier și lui Gosse, mulțumindu-le pentru amabilele mesaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl adusese la Londra și poate ar fi lucrat și acum la firma tatălui său din Hanley, căscând de plictiseală În timp ce ceasul număra secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens, chiar dacă nu Întotdeauna savura, romanele și povestirile lui Henry James, pe care Îl considera supremul tehnician al artei literare, domeniu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar fabricile astea sunt niște locuri Îngrozitoare, spune Joan. Am o nepoată care a Încercat o dată, dar n-a suportat. Înjurăturile, vorbele urâte, purtările. Și o să trebuiască să porți pantaloni. — Pantalonii nu mă deranjează, spune Minnie. Dar e o muncă murdară și periculoasă, Minnie, spune Burgess. Nu-i de tine. — Și ce-i de mine, atunci? Îl Întreabă ea, privindu-l drept În ochi. Tu ce crezi că ar trebui să fac, Burgess? El Își mângâie gânditor mustața. — Ai putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit de copiii vecinilor sau ocupat tocmai atunci când aveai nevoie de el. O celulă plină de duhoare, ai cărei pereți fuseseră mânjiți de degete murdare. Ca pe o rușine, le ascundeam celorlalți closetul situat în afara locuinței, motiv pentru care nu-l invitam la mine pe nici unul dintre colegii mei, pentru care, acasă, cada și toaleta exclusivă erau lucruri de la sine înțelese. Doar Egon Meinert, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fi orientat în vreun fel, că m-ar fi ajutat să-mi formulez primele păreri politice după război și că ele ar fi aprins vreo luminiță lămuritoare, dar băiatului de la cuple a început să-i treacă prin cap ce tovărășie murdară a distrus un stat pe care comuniștii și naziștii îl înjurau, numindu-l, cu dispreț, „sistem“, și ce anume l-a făcut să se prăbușească. Chiar dacă în subterană nu m-am transformat într-un social-democrat, la suprafață mi-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cel lung, până la bucătărie. Adeseori stăteam fără grai, încercând zadarnic să-i potolesc prin gesturi, chiar între ei, care, fără să fie dispuși să-l observe pe spectator, aruncau unul într-altul cu farfuriile tocmai spălate de mine sau încă murdare. Față de ajutorul lor din bucătărie erau întotdeauna amabili, chiar prietenoși, dar și atunci își tezaurizau mânia acumulată în timpul în care eu spălam vasele. Era evident că duelul lor avea nevoie de un martor, de care duceau adeseori lipsă. Uneori aruncau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
arătat insensibil la propaganda făcută de localismul Îngust și a știut să aleagă, pentru tipicele sale acvaforte, un cadru natural: Buenos Aires. Voi aplauda fără răgaz curajul și bunul-gust de care dă dovadă populara noastră „Urâtanie Isteață“ Întorcând spatele destrăbălatului și murdarului „burtăverde“ din Rosario. Însă de pe această paletă metropolitană lipsesc două note, pe care Îndrăznesc să le pretind cu toată tăria viitoarelor tomuri: suava și feminina noastră stradă Florida, În suprema sa defilare prin fața privirilor lacome ale vitrinelor, și melancolica mahala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
căzut la pace numa o clipă cu strâmbătatea or flenderii. Azi, Benito ar bate În treizeci și opt dă primăveri. Îmbătrânim și nime nu poate să scape. L-am văzut tare căzut; bașca, nici n-a săltat capu când Labă Murdară a adus laptele. Cum m-am prins dân prima că iera căzut pă rele, i-am suflat că un pretenar ie mereu gata să pună umăru. — Don Bustos! a gemut, șutind un corn fără să-mi cază fisa. Sunt băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spuse Edmunds. Se lipesc de costum. — Rozul ăsta e fantastic, spuse Ted. E ca zăpada În amurg. — Foarte poetic. — Așa mă gândeam și eu. Cu siguranță. — Se lipesc și de vizor, spuse Edmunds. Trebuie să le dezlipesc. Lasă niște dâre murdare... Se Întrerupse brusc, dar respirația i se mai auzea Încă. — Poți s-o vezi? Întrebă Ted. Nu prea bine. E acolo, spre stânga. Prin intercom, Edmunds spuse: — Par a fi calde. Îmi simt mâinile și picioarele fierbinți. Asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
voluptate, chinuindu-ne cu exotisme ca instrumente de tortură, îndrăznim să pretindem un adevăr precum Galilei un punct de sprijin. Întindem brațele cu degetele rășchiate și sfărîmăm între ele meduze. Gelatina lor însă, nu poate opri nici o alunecare spre melancolie. Murdar, domnule V.! Da. M-am murdărit de gînduri abia ieșit din Elada copilăriei mele și-ncet, încet, moartea, esența feminină, mi-a diluat spaima cu lacrimi. Îl observ pe tînărul V.: trăiești zîmbind, peirzînd, noapte și zi, noapte și zi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
său el spune că l-a împușcat. „-De ce?“-întrebă consternați cei de la centru. „-Păi, l-am prins cu bucata mea de lemn!“. Dar nonșalanța asta piere. În finalul vîrstei vrem să scăpăm de partea asta a noastră care e murdară și mulți sfîrșim obsedați de regretul că porceala nu moare decît odată cu noi. Un pocnet îndepărtat de ușă închisă mă reîntoarce la momentul în care am fost atacat. Cine mă sfîșie, cine mă strivește umplîndu-mă de durere? Mă văd deodată
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
plăcere sau ne refuză măcar o șansă. Și ne mirăm că dreptatea noastră, așa cum încercăm să ne lăsăm amprenta în lutul cald al creației, face ca visul să iasă hidos. Dorim să mîngîiem și iată că totul în jur rămîne murdar de scuipat. Matur mă zbat într-un spațiu periculos căutănd să evit în fiecare moment variantele trecutului utopic. Acel “ce frumos ar fi fost dacă...” Trupul comatos pe care-l străjuiesc a început să dea semne de oboseală și pînă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Doctorul îmi explică fiecare caz. Depozitul acesta imens de moarte care este trupul uman. Înțesat de cancere care dorm și de abcese ce abia așteaptă să se umfle și să-și reverse puroiul. Știam că gunoiul uman este cel mai murdar dar o știam numai teoretic. M-a scîrbit cel mai mult nașterea vieții așa încărcată de animalitate și de mizerie. „-Asta pentru că nu te leagă nimic de ceea ce vezi”-mi-a explicat prietenul meu. „-Nici nu știi cîtă bucurie tîmpită s-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fi fost de la început alături de Dumnezeu, am fi fost îngeri și carnea noastră nu și-ar avea rostul. Cîteodată mi-e rușine să mai privesc în jur. Lumea mi se pare limpede cu toată violența sa iar eu mă simt murdar. Demonul regretului îmi roade pieptul cu o durere surdă de cîte ori încerc a-mi ridica privirea. Pare cu neputință să pot ieși vreodată din păcat. Și-așa greșesc din nou prelungindu-mi suferința cu memoria acestuia. În clipele de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
oricît de adînci mi-ar fi rănile, am fost clădit astfel încît ele să se închidă. Sîngerările mele se opresc. Povara de neînlăturat, stînca ce mă strivește, nu dispare ci, se preschimbă straniu într-o imensă cruce. E grosolan cioplită, murdară de pămînt și sînge închegat dar e a mea. De ea îmi lipesc spatele și-i simt răceala aspră. Numai cu ea în suflet trebuie, iarăși, s-o pornesc la drum. Și ca prin farmec, ca-n uraganele de vară
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
întâmpla... Știi? Mi-a plăcut așa mult că Bătrâna a fost cuminte! Și a păscut numai iarbă bună, curată. Ocolește iarba mare crescută pe bălegar, știi? Da, știu. Află că, dintre animale, calul este cel mai curat. Nu mănâncă nimic murdar. Și nu bea nici apă murdară ori din vas murdar. Să nu uiți asta! Și trebuie îngrijit atent. Adică, curățat, spălat, țesălat... Da, am văzut. Nici din baltă n-a băut apă. A băut doar de la izvorul din poieniță. E
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mult că Bătrâna a fost cuminte! Și a păscut numai iarbă bună, curată. Ocolește iarba mare crescută pe bălegar, știi? Da, știu. Află că, dintre animale, calul este cel mai curat. Nu mănâncă nimic murdar. Și nu bea nici apă murdară ori din vas murdar. Să nu uiți asta! Și trebuie îngrijit atent. Adică, curățat, spălat, țesălat... Da, am văzut. Nici din baltă n-a băut apă. A băut doar de la izvorul din poieniță. E curată acolo. Bem și noi... Imediat
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
fost cuminte! Și a păscut numai iarbă bună, curată. Ocolește iarba mare crescută pe bălegar, știi? Da, știu. Află că, dintre animale, calul este cel mai curat. Nu mănâncă nimic murdar. Și nu bea nici apă murdară ori din vas murdar. Să nu uiți asta! Și trebuie îngrijit atent. Adică, curățat, spălat, țesălat... Da, am văzut. Nici din baltă n-a băut apă. A băut doar de la izvorul din poieniță. E curată acolo. Bem și noi... Imediat cum a ieșit din
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]