5,767 matches
-
să povestească. În primăvară au fost doi ani de atunci. Într-o dimineață când mă trezesc, noi la țară ne trezim devreme, ia bărbatul de unde nu-i! Mă uit în stânga, mă uit în dreapta...nu-i și pace! Nu e nici o nenorocire; s-o fi dus să mulgă vaca..., îmi spun în mintea mea. Mă apuc și eu de altă treabă. Dau mâncare la păsări, pun ceaunul de mămăligă, să pregătesc ceva de mâncare pentru toți. Până să fiarbă apa, am să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ființă umană să supraviețuiască după asemenea încercări succesive ale sorții. Într-adevăr, problema era că mama Mioarei, adică vara septuagenarului Bidaru, avea numai cincizeci și doi de ani, că nu a suferit de nimic până în momentul când s-a întâmplat nenorocirea. Nu-și îndeplinise încă misiunea. Ar mai fi putut trăi vreo câțiva ani buni... Cu doisprezece ani în urmă se mândrea cu familia sa: un soț iubitor, mecanic șef la o fabrică de încălțăminte, un ginere învățător, ca și fiica
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
demult împlinise și ea treisprezece ani. Locuiau împreună pe strada Dianei, într-un apartament modest pe care-l cumpărase după evenimentele din decembrie 1989. Cu aproximativ cinci luni în urmă, în postul mare al Crăciunului, au avut parte de o nenorocire care a pus capac la toate celelalte. Întorcându-se de la școală, Oana a fost răpită, iar după două săptămâni de căutări zadarnice a fost găsită moartă într-o magazie părăsită din afara capitalei. De atunci, bunicuța Oanei, s-a descurajat complet
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
înfiat băiețelul unui căruțaș care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei furtuni. Când a rămas și fără tată, băiatul avea deja patru anișori. Era frumușel, isteț și avea același
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Când ai burdușit-o așa de zdravăn? Pare gata-gata să plesnească? Își continuă ea puțin nervoasă, șirul întrebărilor. Îți voi explica totul, însă am o rugăminte la tine: Să nu încerci să o deschizi. S-ar putea întâmpla o mare nenorocire! Te pomenești cumva că ai vreo bombă? Ăi fi și tu vreun terorist și eu, biata de mine, după aproape jumătate de veac de când îmi împart viața cu tine, habar nu am cu cine stau alături? Știi ceva, dragă, se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria intimă de vară, îl șfichiuia, precum pe un bidiviu lovitura de bici. Nu era însă nici o nenorocire. Știa că peste câteva minute se va obișnui cu frigul, ceea ce înseamnă că organismul său, trecut prin încercări mult mai dificile, în scurt timp, se va acomoda cu noua situație. În cele peste șaptezeci de primăveri și veri consecutive, timp
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se uită la copii își vede în același timp: părinții, bunicii și străbunicii, dar și nepoții și strănepoții în care se vor reîncarna când le vor veni rândul. Pentru ei s-au chinuit toți străbunii, pândiți permanent de pericole și nenorociri, au trecut prin necazuri de neimaginat. Viața lor a fost o continuă luptă: cu vântul strașnic care nu se astâmpără până nu ia cât mai multe vieți, în special din rândul copiilor, al bătrânilor, în general, din rândul celor slabi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
îl va trimite înapoi la câinii săi înhămați la sanie, flămânzi și lăsați de izbeliște. Fără ajutorul lui, vor murii sărmanii, sfâșiați de sălbăticiunile ce cutrieră flămânde întinderile de zăpadă în căutare de hrană. S-ar putea ca toate aceste nenorociri, să nu fie reale. Poate că l-au năpădit, numai și numai din cauza oboselii. Precis că adormise pe schiuri și acum visa. Ca să se trezească de-a binelea, duse două degete la gură, cum proceda de obicei când își chema
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-a petrecut minunea cu camionul german ce trecuse peste copilul neatent, fără să-i provoace nicio zgârietură, deoarece acesta căzuse cu fața la pământ cu o fracțiune de secundă înainte de a lua contact cu bolidul în mișcare, când a aflat de nenorocirea căzută asupra prietenului său, cuprins de remușcări, cu un nod în gât și cu lacrimi în ochi a început un dialog cu propria-i persoană: "S-ar putea ca, cei ce cred în destin să aibă dreptate! Ce trebuia să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
închise pentru o clipă ochii. Era fericit. Nu mai era necesar să-i mai deschidă. Da, într-adevăr, nu i-a mai deschis, i-a cedat inima, gândi Bidaru. Fericirea lor ar fi continuat și azi dacă acel lanț de nenorociri nu s-ar fi ținut scai de el... Ce-ar fi să răsfoiesc puțin caietul acesta de însemnări, înainte de a-l băga în plic și a-l expedia, numai fragmentele subliniate cu carioca roșie ce se refereau strict la persoana
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-ți spun când mă gândesc la el, mi se face pielea ca de găină, mă ia frigurile. Cine și-ar fi închipuit că un asemenea bărbat, frumos și deștept să sfârșească în felul acesta?!... Și când te gândești că toate nenorocirile sunt numai și numai din cauza ei! Îmi pare rău că nu am alungat-o, prima dată când a vrut să ne facă cunoștință cu ea. Doar o știam de când se lipise de cei doi subofițeri la doamna Dan. Trebuia s-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în pădure zicând că-l caută pe „Suru“... Totuși, cu un comportament tulburat și stăpânit de o idee fixă, era greu de urmărit. Coana Smaranda, Boieroaica, plângea și se ruga zi și noapte sub candelă la Sf. icoană, cerând pentru nenorocirea care s-a abătu asupra casei lor, îndurarea lui Dumnezeu... „Îndură-te Doamne, de sufletul lui... îndură-te!..“ Când scăpa de ochii „pândașilor“, cum le zicea el supraveghetorilor, colinda în voie ulițele satului și codrii Fălciului, pe urmele „Surului“, lupul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și nădejdea în inimile țăranilor. Dar primăvara lui 1877 nu adusese nicio mângâiere sufletelor lor îngrijorate. Întreg hotarul de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu de foc. Pe cer se iviră semne care prevesteau cumpene și nenorociri... Nourii care se îngrămădeau pe cer, alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
veche... își duc întreaga viață în căruțe cu coviltir, din ținut în ținut, din țară în țară, neaflându-și locul undeva. Nâscându-se, crescând, trăind și murind în căruțe sau în corturi, și tot acolo trăindu-și viața cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și senini. Așa, nu poartă povara nici unei bogății, nu sunt robii nici unei munci care să strice omenia din ei. Ei nu datorează vieții nimic altceva decât existența. N-au fatalitate... Au numai ursită
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
departe ca mine și-mi sunt, prin urmare, inferiori. Asta-i clar! Numai și dacă s-ar 16 Rareș Tiron întâmpla ca unul singur dintre ei să se uite în oglinda mea, ar fi de ajuns ca să aibă loc o nenorocire: fie s-ar sparge în bucăți direct, fie i ar scădea mult din preț!”, reflectă el. Când ajunse acasă, la intrarea în locuință, revăzându-și dragul prieten imaterial în oglindă, se mai alină un dram, uită de griji și putu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ar putea șovăi. Să intre, totuși; am să-l conduc. Silvestru s-a născut în primăvara anului 1943, într-un loc pe care nici chiar eu n-am ajuns să-l cunosc. A avut o copilărie tumultuoasă, marcată doar de nenorociri familiale. Rămânând de mic fără acele puncte de sprijin părintești, s-a deprins foarte lesne cu însușiri de autodidact. Nu a fost niciodată un bărbat chipeș. Tot ceea ce a putut să dea el lumii a fost numai inteligența sa remarcabilă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așa, am fost de față. Te conjur, draga mea, să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din greu și neobișnuit de șuierător. Șerban era mai conștient decât oricine altcineva că, nu peste prea mult timp, ceva din cale-afară de neplăcut ar putea să se petreacă. În aerul 184 Rareș Tiron de acolo, plutea deja mirosul unei nenorociri iminente. Totuși, neputând deloc să se înfrâneze, el începu numaidecât să vorbească pe un strident ton de reproș, dând glas puternic și energic opiniilor sale. Făcea asta cu gesticulații atât de vii și de ample, mișcând mereu din mâini și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ea. Se destăinuia tatălui meu adeseori, la un pahar, sau de sărbători. Zicea că nimeni nu a fost mai nefericit decât el. Și dacă n-ar fi fost Karin, ca să-i însorească zilele, el n-ar fi rezistat la toate nenorocirile (niciodată destăinuite nimănui, complet), pe care soarta i le rezervase și le pusese în față pe parcursul celui de-al doilea război mondial, etc. Și nimeni nu va cunoaște sufletul lui Karin, dacă n-o va asculta cum cântă la pian
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
toată averea și fusese trimis alături de tânăra lui nevastă, la Canal unde și murise) în acel an avea să se întâmple ceva rău, un cataclism: inundații, cutremure, secetă, boli, etc. Toate aceste proorociri apăreau din păcate, abia după ce se consuma nenorocirea. Atunci își amintea bătrâna că văzuse de Anul Nou fantoma fără cap jucând de una singură cărți sau table, nu mai știa exact ce. Practic toată chestia asta era un fel de abureală. Voia oare să demonstreze că este clarvăzătoare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ferestre joase, la o jumătate de metru de pământ. De fapt ceea ce-l atrăgea pe stradelele acelea era liniștea. Era ca și cum acolo, în acel colț de lume, cu aer rural, cuibărit, în ciuda modernizării prost înțelese, mai ales în comportamentul locatarilor, nenorocirile lumii n-ar ajunge așa de repede. De multe ori dacă ajungea odată în această zonă, trăgea mai repede o raită și prin cimitirul lui preferat - un adevărat paradis al localității, grație întregii lui flore, de la tufele de tuia, buxus
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ți scriu eu acuma, Gerard. Faci ce vrei. Desigur, o femeie nu face astfel de destăinuiri intime mai ales unui bărbat. Eu cred că întotdeauna am fost față de tine cât se poate de sinceră. Ți-am mărturisit necazul vieții mele, nenorocirea. Nu mi-a fost rușine să-ți spun că n-o să mai pot face copii, lucru pe care mi-l spusese medicul când născusem acel băiat mort, intrat deja în putrefacție, de altfel copilul lui Gicu. În concluzie, eu aș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sa zăresc vreo așezare omenească unde să cer găzduire; dar cum n-am văzut nici una, am hotărât să mă opresc acolo și să petrec noaptea adăpostindu-mă de vânt. Foarte sus pe cer trebuie să fi fost luna - dacă, spre nenorocirea mea, Alah n-ar fi vrut ca acea noapte să fie fără lună -, când mă trezi un țipăt atât de neomenesc, că-mi îngheță sângele în vine și mă făcu să mă ghemuiesc, cuprins de panică. Așa stăteam când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Sergent Malik! Mă auzi? Aparatul scoase un șuierat, mormăi, tuși și în sfârșit se auzi clar glasul lui Malik-el-Haideri. — Vă aud, domnule locotenent. — Suntem în partea vestică a lacului și l-am localizat pe fugar. Vine spre noi, deși, din nenorocire, cred că ne-a văzut. Aproape că auzi înjurătura surdă a sergentului care, după o pauză, spuse: — Eu nu pot continua. Am găsit o cărare ca să coborâm, dar crusta nu suportă greutatea jeepului. — Nu văd altă soluție decât să înconjurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și se îndepărtă fără grabă spre dune, urmărit de privirile tuturor într-o tăcere plină de respect, căci ca prin farmec bucuria petrecerii dispăruse și nimeni nu părea să-și dea seama că unul din berbeci se ardea. Gri-gri, duhul nenorocirii, părea că se ivise din vâlvătaia focului și alungase cu suflarea lui fetidă strălucirea entuziastă din priviri și dorința cărnii de a petrece. în întuneric, Gacel căzu în genunchi și-și îngropă fața în nisipul dunei, stăpânindu-se să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]