7,995 matches
-
negrăită a luminii se realizează în inimă. Lumina rămâne tainică și inexprimabilă, însă comunicabilă celor vrednici de ea: ce anume este ceea ce lucrează întru mine? Acel lucru pe care îl văd, dar nu îl pot spune. E un lucru cu neputință de ținut pentru toți, dar în același timp sesizabil și împărtășibil pentru cei vrednici, comunicabil și unit în chip insesizabil, unit cu cei curați fără contopire, amestecat cu o amestecare neamestecată, întreg în cei care trăiesc ireproșabil întregi. Strălucește în
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
este dacă-ți trebuie un lucru, ci dacă poțisă-l iei. - Poți sta nemâncat, neîmbrăcat? - Poți, dacă n-ai bani. - Ioanide, ești absurd, sunt lucruri care trebuie. Acest "trebuie" al doamnei Ioanide îl scotea pe arhitect din sărite. Îi era cu neputință s-o facă să înțeleagă că necesitatea unui lucru nu comandă mijloacele de achiziție. Doamna Ioanide suferea de ilogicitate într-anume punct al gândirii; mai mult, Ioanide credea că n-avea putința de a înregistra unele judecăți. Era tot atât de iritant
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am vrut să studiez și am încercat să măînscriu la un institut din Berlin, dar am întîmpinat unele greutăți cu actele, apoi n-aveam din ce trăi. De tovarășa de călătorie m-am despărțit, fiindcă, deplasîndu-se mereu, îmi făcea cu neputință viața școlară. Atunci m-am înscris la o școală de șoferi și am căpătat autorizația de a conduce. Cu asta am trecut la Milano și m-am înscris la Politehnică, unde am fost admis, făcând pe șoferul ca să pot urma
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
joc postul de la internat și viața lui (așa credea). Greutatea cea mare fu în fond a-l compune, pentru că Suflețel nu scria, redacta numai comentarii de texte, iar mania compilației de citate făcea compoziția lui inaccesibilă profanilor. Îi fu cu neputință să nu înceapă subtil cu un extras din Aeneis, pe care voia să-l utilizeze ca o aluzie la "Italia imperială modernă" (vorbea Anchise): Tu regere imperio populos, Romane memento; hae tibi erunt artes, pacique imponere morem, parcere suhjectis, et
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prinzând din aer fatalul G. Călinescu glonț al subalternilor săi. Sau, în fine, glonțul putea veni și de la altul. Dar că a ieșit dintr-un revolver al acuzatului, asta e o vorbă fără sens. Acuzatului i-ar fi fost cu neputință să arunce revolverul sau, dacă l-ar fi azvârlit, cu siguranță s-ar fi găsit. Apoi se uită un lucru. Glontele indică o anume direcție, din față spre spate. Unde este dovada că subprefectul a privit cu fața spre șoseaua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu fu întrebat de Ioanide. Arhitectul trecea privirile asupra lui ca asupra unui obiect neînsuflețit. Nu ura pe Tudorel, simțirea paternă era mai puternică decât judecata. Când citise memoriul, cu un sentiment de oroare, fiindcă lui Ioanide îi era cu neputință să se transpună într-o atmosferă așa de improprie respirației sale morale, reținuse totuși cu atenție veșnica paralelă, scandaloasă la prima vedere, între el, Ioanide, și Tudorel. Își zise că, dată fiind ereditatea, trebuia neapărat să existe o similitudine, cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
glonț greșit. Însă Hangerliu se înconjură numai de oameni de-ai lui, înarmați mereu ca de vânătoare chiar și când ședeau în casă, bând vin fiert și jucând cărți, refuzând a accepta în suită persoane neverificate. Individului îi fu cu neputință a se apropia de Hangerliu. E de reținut că în Mișcare Hangerliu avea aderenții lui personali, chiar când era vorba de țărani, o bandă proprie, alcătuită din familiari, oameni de curte, țărani cunoscîndu-i familia și care nu mergeau cu adeziunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de vreme ce nu-și văzuse fata moartă. Pe măsură ce intra în viața curentă, convingerea rațională că Pica murise era destrămată de imposibilitatea de a o vedea. Astfel, dacă am auzi că Veneția a fost complet înghițită de mare, ne-ar fi cu neputință s-o scoatem de pe hartă, am avea sentimentul, în cazul când am căuta-o pe teritoriul Italiei, că ne-am rătăcit. Se mai întîmpla și alt fenomen cu Ioanide. Absorbit în ocupațiile lui, n-o văzuse pe Pica decât fragmentar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcuse să fie uitat arhitectul. Pomponescu nu îndrăznise a pronunța numele lui Ioanide într-o împrejurare așa de atroce, cu toate că indispoziția lui nu scăzuse, și astfel, prin efectul labilității părerilor și sentimentelor, chestiunea bisericii fu complet abandonată. Îi fu cu neputință doamnei Pomponescu să stârnească un cât de mic comentar în această direcție, deoarece asistența nu remarca deloc încercarea, nebănuind că se mai poate preocupa cineva de lucruri perimate. O chestiune nu se transformă în scandal decât într-un anume moment
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmărim modul în care filosoful pune problema justificării metafizice a credinței, precum și efortul acestuia de a dezvălui condiția umană. Demersul marcelian îi amintește omului că este doar un oaspete cu drept de ședere limitat. Transcendența-i permite să-și recunoască neputința, finitudinea, failibilitatea și culpabilitatea, ea este răspunsul spiritual la limita a ceea ce poate fi făptuit. Filosoful francez vorbește de două versante ale operei sale: versantul teatral și cel filosofic: „L’œuvre de Marcel offre deux versants: le versant philosophique et
Fiinţă şi transcendenţă la Gabriel Marcel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
părerile celorlalți) și, în același timp, își asumă răspunderile și riscurile pe care acestea le presupun. Cu toate acestea, (Petre Țuțea) Ceea ce vrea Nae Ionescu să spună prin “Esențele nu se schimbă”se referă la autenticitatea sufletului fiecărui om, la neputința omului de a aduce vreo “îmbunătățire” sau vreo “înrăutățire” acestuia.Deci, esența, în contextul acesta,se referă la suflet, la spirit. Precum afirma Rabelais: „omul răde, dar și plănge, suferă, îmbătrănește, se îmbolnăvește și știe că moare.” Atunci cănd este
Demintatea umană. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Irina Georgiana Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2294]
-
urc treaptă după treaptă pe scara fericirii, amăgindumă că în vărf vom fi doar noi doi, singuri. Pănă azi, nu mi-am dat seama niciodată, că spaima mea nu stă în efortul de a urca și nici în gemetele de neputință, care ascund speranța că urcușul se va termina curănd. Frica stă în căderea în gol și ea nu e niciodată neîntemeiată. De ce mi-ai dat drumul la mănă, înainte de a-mi permite să privesc lumea de sus? De ce nu m-
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
Mi-e dor de vocea ta dulce și caldă, atăt de caldă încăt ar putea să topească gheața care mi-a învelit inima de cănd a început căderea și care nu mă mai lasă să simt iubirea. Mi se lipește neputința de corp, iar de găt mi se încolăcește singurătatea. I-am alungat pe toți de lăngă mine pentru că nu te voiam decăt pe tine, iar acum cănd am nevoie de cineva care să mă salveze, nu a mai rămas nimeni
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
proiectele, referatele, dezbaterile ar putea suplini studiul disciplinat și consecvent, munca susținută și aplicată cu cartea în toate variantele ei. Pe de altă parte, se confruntă direct și zilnic la elevii lor cu demotivarea, plictiseala, lipsa de apetit pentru efort, neputința de a răspunde la provocări serioase, bagatelizarea temelor esențiale, abandonul, retragerea în refugii insidioase. Dacă sunt sinceri cu ei înșiși, trebuie să accepte că pedagogii teoreticieni nu au aruncat în van spre ei aceste veste de salvare, care sunt noile
„Să fie sfȃrşitul? Sau abia atunci începi?” Constantin Noica Savuroase paradigme pedagogice în sos de pasiune. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
Eliade este aceea a mitului, domeniu În care preocupările sale se interferează cu cele ale lui L. Blaga, autor care a adus un punct de vedere original asupra mitologiei românești. Mitul ni se Înfățișează ca un fenomen cultural complex cu neputință de cuprins În formula cheie a unei singure și unilaterale interpretări. De aceea, M. Eliade afirmă că: „este neîndoielnic să se afle o singură definiție, susceptibilă de a cuprinde toate tipurile și funcțiile mitului În toate societățile arhaice și tradiționale
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
pierde În mare măsură forța de sugestie prin literaturizare, adică prin accentuarea profanului. Chiar dacă miturile se degradează, simbolurile se laicizează, ele nu dispar niciodată, pentru că: „vin de mult prea departe: ele nu fac parte din ființa umană și este cu neputință să nu le găsim În oricare ipostază existențială a omului În cosmos”. (/31-32). II. 2. Arhetipul Omul societății primitive, arhaice, dorește, prin Întregul mecanism sociocultural, să realizeze un echilibru psihic și În acest efort constant un loc privilegiat Îl ocupă
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
morților. Labirintul din care se zbate să iasă Gavrilescu este Într-o stare nelămurită de vis și veghe. Enumerarea straniilor și insolitelor obiecte-obstacol Începe prin două pronume nehotărâte: ceva, cineva („din nou cineva, ceva, o ființă sau un obiect cu neputință de precizat ... )” (/33), menite să marcheze nesiguranța și ambiguitatea lucrurilor și trecerea cu ușurință de la o formă la alta. Sugestia mai profundă, formulată clar În finalul nuvelei, este că de la viață la moarte trecerea este imperceptibilă și că, În fapt
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și banii din portmoneu nu-i sunt deajuns, apartamentul care fusese al său e locuit de altcineva, Elsa, soția lui, s-a Înapoiat În Germania, nimeni nu-l cunoaște, nici el nu cunoaște pe nimeni - toate acestea par să sugereze neputința omului, odată retras din existența comună, de a se reintegra În ea. Gavrilescu Înțelege că locul său e ,,la țigănci”. Întors aici, găsește lucrurile neschimbate. Baba (Cerberul) e la postul ei și-i recomandă, ca și prima dată, să nu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
mutații (sociale, economice, financiare, tehnologice, informaționale, politice, culturale etc.), ființele umane simt nevoia siguranței vieții lor. Când lumea se schimbă rapid, când piața și banii devin marile priorități, când rivalitățile se înmulțesc, oamenii se simt expuși, amenințați, vulnerabili. Cu sentimentul neputinței, ei își dau seama că nu pot face față singuri pentru mult timp (și la nivel satisfăcător) acestor timpuri imprevizibile, iuți, presante, exigente, amenințătoare și amețitoare. Așa încât, cei mai mulți preferă să se asocieze, să se alăture, să găsească valențe și preocupări
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cu putință pentru eticheta lui de OK", precizează E. Berne (2006, p. 115). Persoana cu această poziție fundamentală de viață caută înainte de orice, să fie iubită de ceilalți; ea se supune celorlalți și depinde de ei. Cultivă și exagerează sentimentul neputinței ei, suferința și faptul de a fi victimă. Persoana se simte vinovată, inferioară, demnă de dispreț, deprimată, stupidă, respinsă, sinucigașă. Nu se iubește pe sine și se mulțumește cu puțin: salvarea vine de la ceilalți. Persoana cu această opțiune fundamentală admiră
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și cu competență ele aduc vitalitate, deschidere, eficiență, sentimentul forței, ușurare, camaraderie, sentimentul dezvoltării, senzația succesului, lărgirea și aprofundarea relațiilor, somn fără griji (și câte și mai câte), totuși acestea relațiile conflictuale generează (în grade diferite): îngrijorare, amânare, mânie înăbușită, neputință, frustrare, dezamăgire, confuzie, scăderea productivității, apatie, resentiment, presiune sangvină, stres, oboseală, singurătate, agravarea bolii etc. (Cornelius, Faire, 1996). Pe scurt, în mod obișnuit și onest, ele pot fi acceptate și, cu atât mai puțin, cultivate în viața și în relațiile
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și capacități negative. În grupurile puternic competitive s-a constatat "o creștere a numărului comportamentelor agresive, ostile, a conflictelor și a atitudinilor de opoziție și de suspiciune" (idem ,p. 134). Competiția exagerată generează frustrare, anxietate, sentimente de nesiguranță și de neputință la copiii timizi, la cei mai puțin dotați. Aceștia sunt tentați să abandoneze, să se retragă, să evite astfel de momente. Totodată, relațiile competitive generează la elevi egoism, individualism accentuat, invidie, ipocrizie, tupeu, dispreț ș.a., care pot duce în cele
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
proteja împotriva intensității trăirilor, proiectându-le asupra altcuiva; este faptul de a atribui suferința altcuiva, prin acuzare" (ibidem). Violența este, de fapt, "rezultatul refulării furiei, al incapacității de a suporta o încărcătură afectivă puternică, al unei acumulări de sentimente de neputință, dar și de frică", subliniază I. Filliozat (2006a, p. 107, s.a.). Pe lângă înțelegerea cât mai nuanțată a conceptului de furie, specialiștii s-au ocupat și de evenimentele care o produc cel mai des. Cele mai invocate sunt: interferențele fizice, frustrarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
puțin un domeniu și la înțelegerea faptului că această inferioritate nu poate fi modificată în viitorul apropiat", scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 71). În momentele sale critice, dominat de această incomodă emoție, pe invidios îl încearcă chinul neputinței (de care vorbește Francesco Albertoni). Odată constatat dezavantajul personal, sunt declanșate stări sufletești precum: furie, tristețe, ciudă, resentiment, chiar ură. Nimic nu împiedică mai mult bucuria și fericirea oamenilor ca invidia, remarca R. Descartes încă din secolul al XVII-lea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pe care nu le poate obține (sau nu le poate face), avea sau egala (Scheler, 1998). Resentimentul îi lasă pe cei pe care îi stăpânește cu un sentiment general de ciudă pe viață. Cei care suferă de el, simțindu-și neputința, nu cred că se poate face mare lucru, dacă totuși se (mai) poate face ceva, în legătură cu sursa resentimentului lor. Cei care suferă de resentiment precizează J. Epstein (2008) "ajung aproape să se bucure de ocaziile de a critica ce li
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]