6,179 matches
-
cu 14 ani În urmă. Au trecut 14 ani ca o simplă fluturare de batistă. A Început războiul, a venit pacea, am sperat, am visat, a venit În schimb noaptea plecării regelui, a Început trădarea, Începuse mult Înainte, insidioasă, pe nevăzute, cu false discursuri umanitare ce făceau să pună În cumpănă suflete naive, Încrezătoare, acum două zile au fost arestați doi foști comercianți, un membru al partidului social-democrat, și alți cîțiva, toți ridicați În zorii zilei cu duba știută, chemați pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dat - spunea despre sine domnul Pavel - siguranța de a fi liber și fără grija obositoare a zilei de mîine ca astăzi. Timpurile acelea au murit, au fost ucise, nimic nu se mai Întoarce, cineva Învîrte fără oprire la o mare, nevăzută, roată a norocului - a norocului sau a destinului, - ori a distrugerii. Dar pe pozele din revistele sau ziarele (păstrate unele de soții Pavel), ale acelor vremi, se putea vedea lumea care a fost demult, care nu va mai fi, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de prezența sa gravă, asemeni unui decret imperial prin care se anunța un mare eveniment istoric. Eu, profitînd de strategia și tactica victorioasă a ocupării timpului de către cei doi, de prezența benefic acaparatoare a acestora, mă leneveam visînd la umbra nevăzută a Anei, de care - la masă stînd - mă despărțea fiica ei ce-și rotea ochii cînd la ei, cînd la mine, cînd la maică-sa, Încercînd să deslușească puntea dintre generații - atunci, inexplicabil, abia vizibilă - pe care - nu știa de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
clipele acelea aparținui altei vîrste, pe care aș fi vrut-o adusă din nou la suprafață, În bătaia serii de-atunci, În dulcea nehotărîre dintre da și nu, dar nu Îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcînd de toți cîți ar fi putut să ne vadă, Îmi strînse mîna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițîndu-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
tăcute, tremurătoarele-i Încercări, pentru că era tîrziu, prea tîrziu, fiica, aflată acum În partea cealaltă a mesei, era mărturia vie a timpului ce trecuse peste noi, În vreme ce soțul, echilibrat și rațional prin structură, Încheia, fără să știe, parafînd cu peceți nevăzute, imposibila ignorare a anilor ce-i aparțineau. Ea se uita Încă În ochii mei; Îi Înțelegeam, nu-i Înțelegeam privirea; vorbi: - Cine știe cînd te mai văd! poate niciodată! De-ai rămîne aici! Rostea imposibilul. Noaptea, profitînd că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acestei cărți se deschide odată cu timpul cînd Începi, pe nepusă masă, să visezi la copilărie, la oamenii care au fost În jurul tău ocrotindu-te, cînd totul era miraculos, la părinții care te-au crescut și iubit, la leagănul acela dulce, nevăzut, pe care n-au Încetat a-l face mereu pentru tine, deși Începuseși să ai părul alb la tîmple ca și dînșii. Și zilele se duc și nu se mai Întorc. Și ultima parte a acestei cărți Începe din dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Flueraș, Cristian Topan, Eduard Mattes. Cartea Arta Sunetelor, format 110/160 mm, are 444 pagini din care 66 sunt fotografii color. Prețul unui exemplar este de 58,9 lei. Această antologie a apărut sub egida Mitologiilor Subiective . FAȚA VĂZUTĂ ȘI NEVĂZUTĂ A MUZICII. O trilogie enciclopedică dedicată lumii sunetelor semnată de scriitorul, poetul și criticul muzical Costin Grigoraș. Un demers editorial configurat din trei tomuri în format academic B 5 (170 / 250 mm), “STARDOM-UL” contorizat la 914 pagini, apoi “UNDERGROUND
Recenzii by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83475_a_84800]
-
de-atâta efort?/ Unde-i fierbințeala lor rece,/ precum întreg corpul tău metalic, frumos dăltuit?// (...) Cine pe cine, floare de menghină?// Topite sunt toate în topitoria fabricii mele./ Lava se scurge, încă fierbin-te-n subsoluri, apoi în/ pământ, unde se răcește nevăzută și dispare. Nimeni/ nu va mai ști de ea. Nici măcar voi care ați iubit-o/ atât.// Pe mine m-ați iubit, nu-i așa?// Iar coapsele mele se întind încet în pat, mai puțin/ albe, mai puțin fierbinți decât la
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
ci pentru a scăpa de mine. Mama s-a lăsat ucisă ca eu să fiu liberă, îi datorez această solidaritate cu victimele." (La apa Vavilonului II, p. 5) Cronicile radiofonice ale Monicăi Lovinescu sunt mostre de eroism, bătălii pe câmpul nevăzut al istoriei adevărate. Măștile cad, iar chipul hâd al comunismului nu mai poate fi ascuns înapoia "litaniei" ideologice. Discursul Monicăi Lovinescu este sabia care desparte adevărul de neadevăr cu precizia unui bisturiu: "Și ca o derâdere supremă, adoptarea acestor măsuri
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
pe străzile Clujului. Îmbrăcat mai totdeauna în costume de culoare închisă, cu pălărie de fetru, cu umbrelă - pe vreme ploioasă - și ținînd în mînă o servietă, omul călca fără grabă, părînd, cu fiecare pas, că se coboară de pe niște trepte nevăzute. Cînd era salutat, își ridica, politicos, pălăria și înclina, ușor, capul. Cînd se întîlnea cu prieteni, se oprea și le întindea, afectuos, mîna". Întocmai astfel îl conservă și amintirea subsemnatului și, indiscutabil, a celor ce l-au cunoscut și se
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
voi fi în țară?" l Dacă-ți scrii lucrarea de diplomă fără semne diacritice și profesorul se arată mirat, răspunde-i ferm: Așa m-am obișnuit pe mail!" sau "Regret, nu mai pot să scriu altfel!" Impune-ți titlul: Fata nevăzută a poetilor Vacaresti. Sau: Scoala de la Tirgoviste si reprezentantii ei. ...l La examenul de poezie interbelică în nici un caz nu citi și volumele de poezie. La ce bun, dacă ai trecut prin cursuri? l Dacă ți se dă un text
Unde ni sunt profesorii... by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8347_a_9672]
-
între Sinele Ființei și ion-ul atomizat din fizică. În alți termeni, e vorba despre o privire introspectiv/contemplativă asupra variabilelor infinitesimale din care este plămădit sufletul nostru. Început cu un murmur de șoapte ale instrumentiștilor, ca ale unor spirite nevăzute, și totuși prezente în jurul nostru, cvartetul evoluează în direcția curbării spațiului prin sunete distorsionate și flageolete tensionate, oscilând permanent între concret-părelnic, real- fantasmatic. Spațiile astfel suprapuse conduc către formarea unor rețele eterofonice în care, însă, antinomiile continuă să persiste - de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
aerului și al sângelui, Gelatina Sa îi pedepsește pe cei răi și-i ocrotește pe cei buni, trecând rapid dintr-unii în alții pentru a reface echilibrul moral. Înspre finalul cărții, pare chiar conștient de "îndatoririle lui curente, de polițist nevăzut al lumii". Dar și în această ipostază a Binelui metafizic și infrabiologic, el nu este invulnerabil. Uneori se înmoaie și plânge, fiind cuprins de teamă. Are adesea remușcări. Își contemplă cu frică propriile puteri și se străduiește să nu abuzeze
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
mototoliți și pânditori" care se deplasează fulgerător prin aer și stau ciorchine în jurul muritorilor. Cu toții sunt niște vampiri de sentimente, emoții, senzații omenești, receptacoli ai gândurilor ascunse și ai dorințelor noastre intime. Glolele, de pildă, apar ca niște șoricei ai Nevăzutului ce află absolut totul despre Zogru și despre noi: "Erau niște globuri cenușii, de mărimea unui măr mare (sic!), din miezul cărora clipea un ochi strălucitor, ca flacăra unui chibrit. Mai întâi i s-a părut că vin spre el
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
ale insectelor, ori de-ale goalelor caracatițe, cu vorbe ce vor trăi și vor râde fără de mine. CELE PATRU TIMPURI CARDINALE Găina neagră a nopții tocmai a mai ouat o auroră. Te salut albule, te salut, galben, te salut, germene nevăzut. Domnul Amiază, rege de-o clipă, în înaltul zilei lovește gongul. Salut ochiul, dinții-i salut, un salut măștii sfâșiind, mereu! Pe pernele orizontului, fructul roșu al amintirii. Te salut, soare ce știi să mori, te salut, tu, care ne
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
sub soare! Ce se petrece astăzi s-a petrecut sub forme deosebite mereu în timp de mai multe sute de ani. Când elementele sănătoase au avut destulă energie, când ele s-au arătat hotărâte, exploatatorii de meserie "s-au făcut nevăzuți de frică și de rușine" iară cei amăgiți s-au pocăit și s-au întors pe căile bune. Și dacă noi, astăzi, voim că scăpăm de nevoile cu care ne luptăm, e destul să ne arătăm hotărâți pentru ca urmașii lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bătrînețe." " Nu i se pare verosimil să învețe cineva sanscrita," zise Clara cu un surâs fermecător. Și nu mai adăugă nimic, nu era o vorbăreață, dar simții un adânc regret că între mine și Matilda nu se țesuseră aceste fire nevăzute, sensibile și luminoase ca niște raze, cum se țesuseră între cei doi. Ei comunicau prin aceste fire, mai bine decât prin cuvinte. Erau firele înțelegerii, care sporesc forța morală a unui bărbat, și care între mine și Matilda se destrămau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tuturor au foșnit în sus, am avut un fior simțind că numai eu și cele două bănățene n-am ridicat mâna. Atunci m-a cuprins un fel de panică la gândul că dacă n-ași fi fost implicată, o forță nevăzută și irațională mi-ar fi violentat poate conștiința și ași fi făcut ca și ceilalți, gândind fără să vreau că nu e chiar așa o mare tragedie dacă n-o să mai fie o oarecare Adriana S. profesoară undeva într-un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Gorman regla cu frenezie potențiometrele monitoarelor individuale. ― Nu vedem nimic de aici. Ce se întâmplă, Apone? Ripley știa și era sigură de ceea ce urma să se întâmple. Simțea, deși nu vedea nimic. Aidoma unui val care urcă pe nisipul plajei, nevăzut dar perceptibil în miezul nopții. Femeia își regăsi și glasul și microfonul. ― Adună-ți oamenii, Gorman! Ordonă-le să iasă de acolo, imediat! Locotenentul îi aruncă o privire iritată. ― Eu nu primesc ordine de la dumneata, doamnă. Eu știu ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
zvârcolea emițând niște sunete mecanice fără sens și se agăță de acul imens care-l ridica încet. Regina se ascunsese într-unui din lăcașurile trenului de aterizare. Plăcile care închideau de obicei acest compartiment fuseseră îndoite sau smulse. Ea rămăsese nevăzută până când ieșise din ascunzătoare. Apucând-l pe Bishop în doi dintre clești, regina îl rupse în două și aruncă jumătățile. Fascicolele rotitoare ale girofarurilor se oglindeau în luciul membrelor ei negre; cobora încet pe punte. Se mai ridica încă fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ultimul cuvânt: Stabiliment. Curteanul Breemeg se înclină: - Foarte bine, Majestate, totul se va face imediat. Tânărul împărat se răsuci să plece: - Eu o să fiu acolo. Gosseyn stătu liniștit, dimpreună cu ceilalți, până ce băiatul intră în alcov, după care se făcu nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum ghidul său, curteanul Breemeg, ar fi considerat - ca și ceilalți ghizi dinaintea lui - că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea grăbit pe un alt coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
dușmănoasă putea întreprinde o asemenea persoană... dacă nu-și băgau alții nasul. Gosseyn își dădu seama că zâmbea acru din cauza direcției în care o luaseră gândurile sale. Implicația nedeslușită era că ar putea fi inamici ai Semanticii Generale, pe undeva, nevăzuți. Dar asta nu era de fapt o problemă. Pentru încă cea mai mare parte, vasta majoritate a populației Pământului nu putea fi mai puțin interesantă decât era. Pentru ei, Venus - unde fiecare trebuie să fie un om de inițiativă - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
încordare. Care se intensifica pe măsură ce mișcarea aceea continuă, îl aducea mai aproape de... de ce? Își aminti fulgerător, cum - ultima oară - fusese scos din capsulă în întunericul compact al laboratorului Dzan. Poale că ființele Troog doreau, la fel, să încerce să stea nevăzuți pentru el o vreme, în timp ce, cu ajutorul instrumentelor lor, îl cercetau. Să le permită, oare? După un moment de frământare, își dădu seama că adevărata întrebare era: putea să-i împiedice? Își aminti... acolo pe nava Dzan... simțise un curent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ale foștilor mei colegi de facultate, care mă invitau sâmbătă seara când în Buzești, când pe Ștefan Furtună: „Hai, băi Alecule, să dăm și noi o bucă cinstită!“. Îi ghiceam trântiți prin paturi râncede, prinși în apăsarea unor corpuri aproape nevăzute, transpirând ca pachetele de carne macră în geamul măcelăriei. Păreau că se distrează, în ei pulsau toată viața și moartea vremurilor de altădată, țâșnind prin vârful sexului direct între pulpele ude ale țigăncilor. Pulsa acolo o plăcere brută, virilă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
turma de elefanți a sacoșelor credincioase), ceva se rupea în mine, undeva în lanțul precis de sinapse care mă țineau în picioare, viu și puternic, și începeam să mă zbat, să urlu, să lovesc în ziduri invizibile, la rândul meu nevăzut de nimeni, slăbit, tăcut, secționat, căzând amețitor de repede în falia dintre gânduri și imagini. Nu mai era operă, nici teatru, iar viața care ardea în milisecunda de foc nu-mi aparținea și n-o recunoșteam. Aș fi dat orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]