5,184 matches
-
fost tînărul student Ion Moța, care a fondat Acțiunea românească, de orientare evident maurasiană. Ion Moța a devenit ideologul mișcării, importanța lui nefiind depășită decît de cea a lui Codreanu 94. Dar "Sistemul liberal" era neclintit, ceea ce însemna "înapoi la normalitate". Dar nu aceasta era ceea ce așteptau tinerii de la România Mare. Reacția a fost apariția "Noului naționalism". O violență și o contraviolență dezlănțuite au luat forma "acțiunii directe". Evreii erau atacați atît la Iași cît și în alte părți. Prefectul de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care Legiunea fusese nevoită să le îndure. Sima s-a simțit mișcat și a înlăturat bănuiala unei provocări care îi trecuse prin minte. El a trecut cu vederea "cele trei zile de răzbunare" după care Legiunea avea să revină la normalitate 44. A doua zi dimineață, Mircea Iorga a fost primit de Antonescu. Acesta aflase cu puțină vreme în urmă de asasinarea lui Iorga de la colonelul Nicolae Dragomir, subsecretar la Ministerul Coordonării cu Marele Stat Major. Colonelul Dragomir i-a relatat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Münchenului reconstruit, cu mii de mașini de lux purtînd plăcuțe cu numere de înregistrare autohtone și străine, cu cafenele și berării inundate de lumina multicoloră a reclamelor și oameni bine îmbrăcați așezați la mesele de pe trotuare. Acesta era confortul Münchenului... Normalitate, lege, ordine, curățenie și o Germanie pașnică și (aproape!) "elvețiană". Gîndurile mele rătăceau în timp spre un alt München pe care mi-l aminteam bine din copilărie. Münchenul, "Orașul Mișcării", plin de cămăși brune, uniforme cenușii, steaguri cu zvastici înalte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
XII-lea a avut relații călduroase cu regimul fascist și a Închis ferm ochii la crimele naziștilor din Italia și de peste tot. Prelații erau influenți. Autoritățile militare anglo-americane au ezitat Într-adevăr să elimine funcționarii compromiși, În timp ce Încercau să restabilească normalitatea În peninsulă. Iar În ansamblu, epurarea fasciștilor a fost mai eficientă În regiunile unde rezistența de stânga și reprezentanții ei politici predominau. Însă amnistia din iunie 1946 a fost semnată de Palmiro Togliatti, liderul de 51 de ani al Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai cei de dreapta, erau compromiși de regimul fascist, Togliatti nu dorea să Împingă națiunea În pragul războiului civil - mai bine zis, să prelungească un război civil deja În desfășurare. Mai util era să se Încerce restabilirea ordinii și a normalității, să fie lăsată În urmă era fascistă, iar puterea să fie câștigată la urne. Din poziția sa privilegiată În mișcarea comunistă internațională, Togliatti avea o perspectivă strategică mai amplă, În care situația Greciei servea drept avertisment. În Grecia, deși lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1945, cei mai mulți erau dornici de progres social și reînnoire, Însă numai prin reforme politice stabile și familiare. Dacă primul război mondial s-a dovedit un factor politizant și radicalizant, al doilea a avut exact efectul contrar: oamenii tânjeau după normalitate. În consecință, oamenii de stat a căror experiență Își avea rădăcinile dincolo de agitatele decenii interbelice, În epoca mult mai calmă și Încrezătoare de dinainte de 1914, exercitau o atracție deosebită. Prin Însăși continuitatea persoanei lor, ei puteau Îndulci dificila tranziție de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
descria În New Statesman „idolatrizarea cvasipatologică a violenței care Îi domină pe atât de mulți scriitori francezi”. Când bătrânul radical francez Édouard Herriot (președinte al Adunării Naționale până În 1957, când a murit la 85 de ani) anunța la Eliberare că normalitatea politică nu va fi regăsită până când „Franța nu va trece printr-o baie de sânge”, limbajul său nu șoca auzul francez, deși venea de la un burtos parlamentar din provincie, reprezentând centrul spectrului politic. Scriitorii și cititorii francezi erau obișnuiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau să ofere nimic pe post de „Europa” - pentru că aceasta nu era o alternativă ideologică, ci pur și simplu norma politică. Uneori era sinonimă cu „economia de piață”, alteori cu „societatea civilă”: În orice caz, „Europa” reprezenta, simplu și inechivoc, normalitatea și traiul modern. Comunismul nu mai era viitorul - atu pe care Îl fluturase timp de 60 de ani -, ci trecutul. Firește, existau diferențe. Naționaliștii și unii conservatori politici și religioși - mulți dintre ei activi și influenți În 1989 - preferau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de exemplu, au acceptat cabinetul de la Vichy după Înfrângerea din 1940 nu pentru că le făcea plăcere să trăiască sub un regim care Îi persecuta pe evrei, ci pentru că guvernul pétainist le permitea să trăiască mai departe cu iluzia siguranței și normalității și cu un disconfort minim. Cum erau tratați evreii nu interesa pe nimeni: ei pur și simplu nu contau atât de mult. Ceea ce e valabil pentru mai toate teritoriile ocupate. O asemenea indiferență pare astăzi șocantă - simptomul unei maladii morale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neuronii sistemului nervos central și celulele musculare cardiace. Și într-un caz și în altul problema este discutată. Un aspect trebuie însă reținut. La om sunt cunoscute stări comatoase prelungite (luni și aniă după care activitatea nervoasă se reia până la normalitate. Se refac numai căile nervoase sau și activitatea neuronală? Optez pentru refacerea foarte lentă și totală atât a celulelor cât și a funcțiilor lor. Cercetările ultimilor ani ridică tot mai frecvent problema unui al patrulea tip de celule implicate în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sunt Învinuite schimbările survenite În concepțiile religioase și mai puțin În mutațiile produse În traiul de zi cu zi al indivizilor care compun societatea. Din nefericire, lumea aceasta nu este Întrebată dacă ceea ce se pune pe seama ei stă sub semnul normalității. Din pricina aceasta ea Înghite pe nemestecate toate teoriile, toate comentariile, toate contradicțiile filosofice, pentru că, niciodată o teorie nu exprimă un adevăr absolut, ci un punct de vedere mai relativ decât prognoza vremii pe timp Îndelungat. Uneori autorii Înoată În ape
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pentru copac, Vom slăvi drumul drept cu câte o gură Și vom ține un moment de reculegere”. Căutarea drumului este sugerată, descrisă de asemenea ritualic, impresia fiind cea a imposibilitații abandonului sau a devierii, necesitatea Înscrierii Într-un tipar al normalității: „Ne vom lua după umbra mea... Ne vom lua după primul gând, Ne vom lua după două - trei cuvinte”. Fără posibilitate de schimbare, sfârșitul este inevitabil: „Nici electricitate pentru flacără, Nici lemne pentru fum.” Poezia se deschide metaforic prin sugestia
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
romantic este utopia unui om complet „anormal” (Înțelege excepțional), dezechilibrat și bolnav, adică cu sensibilitatea exacerbată la maximum, rezumând toate aspectele spirituale de la brută la geniu.” (5) Toate aprecierile scriitorului au la bază o filozofie cu rădăcinile Întro dialectică a normalității literare. Se pare Însă că tot ceea ce a urmat după clasicism, nu a mai reprezentat decât negații la ceea ce a fost, clasicismul fiind singurul curent literar statornic, izvorât dintr-o stare de normalitate absolută. În rest, a urmat aspirația spre
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o filozofie cu rădăcinile Întro dialectică a normalității literare. Se pare Însă că tot ceea ce a urmat după clasicism, nu a mai reprezentat decât negații la ceea ce a fost, clasicismul fiind singurul curent literar statornic, izvorât dintr-o stare de normalitate absolută. În rest, a urmat aspirația spre anormalitate. Nimeni nu afirmă că nu există indivizi excepționali, dar ei sfârșesc În viziune clasică. Acest curent trebuie privit din perspectiva unei nevoi ancestrale de Întoarcere la normalitate. O cercetare și sumară a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
izvorât dintr-o stare de normalitate absolută. În rest, a urmat aspirația spre anormalitate. Nimeni nu afirmă că nu există indivizi excepționali, dar ei sfârșesc În viziune clasică. Acest curent trebuie privit din perspectiva unei nevoi ancestrale de Întoarcere la normalitate. O cercetare și sumară a marilor creatori demonstrează cu prisosință afirmația. Barocul este starea de echilibru; el a reprezentat nevoia de Împăcare a antitezelor pozitive. El vine din arta plastică iar În cea literară s-a tradus În ceea ce se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu cumva s-a și Întâlnit și În memoria lui se trezește deja trăirea. Clasicul este un scriitor care pune un accent important pe rațiune, personajele lui au antenele receptive controlate (vezi concepția lui Nicolaus Boileau), puse În stare de normalitate. Toate aceste observații sunt aplicabile și În cazul personajelor „Enigmei Otiliei” a lui G. Călinescu. Procedeul antitezei funcționează, chiar dacă el vine din starea opusă viziunii estetice clasice. Dar G. Călinescu nu este un clasic pur. Peste tot domină starea de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
jur, cu urmările cunoscute. Autorul are o grijă aparte față de el, pentru că reprezintă o stare proprie, Îl iubește și-l admiră, Îl așază acolo unde aspiră el să stea, ca un simbol al ceea ce ar trebui să fie sub zodia normalității. Clasicul, ca scriitor, se duce În zona echilibrului, armoniei și seninătații, chiar dacă În cazul acestui personaj se găsesc suficiente elemente În măsură să tulbure apele, sau culorile cu care este desenat. Dacă scriitorul se folosește de o gamă variată de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
veșnic cineva face și desface toate; el este realul, actualul.” (Rădulescu-Motru, 1904, p. 137) Strategia dezvoltării sociale legitime a unei societăți întârziate este identificată de autor în individualizarea raporturilor sociale (valorificarea vocațiilor individuale) cu ajutorul „personalităților de faptă sau de caracter”. Normalitatea versus nelegitimitatea dezvoltării sociale Punctele de vedere prezentate mai sus ridică problema evaluării procesului de dezvoltare a societății românești din secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Proiectele raționalist liberale, neoliberale etatiste tratează dezvoltarea socială ca proces
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. Proiectele raționalist liberale, neoliberale etatiste tratează dezvoltarea socială ca proces legic, corespunzător logicii capitalismului, legii sincronismului, „legii orbitării”. Celelalte proiecte analizează procesul de dezvoltare în termeni de inadecvare, absență a normalității, excepție de la modelul general acreditat și lipsă de legitimitate. În sprijinul tezei dezvoltării sociale normale și legitime a societății românești din perioada avută în vedere, Ștefan Zeletin aduce argumentul conform căruia la începuturile burgheziei și ale capitalismului sufletul rural rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
la câteva tipuri de deplasări și la un număr relativ mic de persoane (Lăzăroiu, 2003), a intrat, după 1989, așa cum era de așteptat, în circuitul internațional al migrației. Deși perioada de timp este relativ scurtă, în cei 15 ani de „normalitate” a circulației internaționale, schimbările s-au succedat cu repeziciune, iar tabloul actual al migrației reproduce tendințele globale: creștere ca număr, diversificare ca forme, dinamică accentuată. Chiar și o privire succintă asupra celor 15 ani ne permite să constatăm că forme
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de a deveni clandestin și, mai presus de toate, dreptul de fi inventiv și a găsi strategiile „cele mai potrivite” pentru a răspunde restricțiilor. Schimbarea nu reprezenta, de fapt, decât intrarea în lumea reală a migrației internaționale, marcată tendințe contradictorii: normalitatea circulației într-o economie globală și încercările statelor de a-și proteja propriii cetățeni de pericole (reale sau imaginare) asociate migrației. Anii care urmează sunt, pentru România, ani de structurare în câmpul migrației. Caracteristica probabil cea mai importantă a perioadei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cât de elaborate, nu se pot plasa decât la un nivel de generalitate ridicat pentru a cuprinde diversitatea pe care astăzi o acoperă migrația. Tendința este una globală. România, deși relativ recent intrată în circuitul migrației internaționale, se încadrează în „normalitate” din acest punct de vedere. Tipurile de deplasări au cunoscut o dinamică accentuată. De la o migrație etnică la începutul anilor ’90, de la deplasări repetate pentru comerț, migrația pentru muncă se instalează spre mijlocul anilor ’90 ca tip predominant. Restricțiile impuse
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și o validitate scăzute; variabilele nu sînt normal distribuite etc.; 3.lotul de subiecți este redus etc. Asemenea factori reduc puterea cercetării noastre în detectarea diferențelor sau a corelațiilor reale în populație atunci cînd acestea există. 6.1.3. Testarea normalității unei distribuții Toate metodele statistice parametrice (testele t, corelația, ANOVA, regresia liniarăetc.) au la bază condiția de normalitate a distribuției variabilelor cantitative: distribuția scorurilor acestor variabile nu diferă semnificativ de o distribuție normală. Atunci cînd condiția de normalitate a distribuției
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
factori reduc puterea cercetării noastre în detectarea diferențelor sau a corelațiilor reale în populație atunci cînd acestea există. 6.1.3. Testarea normalității unei distribuții Toate metodele statistice parametrice (testele t, corelația, ANOVA, regresia liniarăetc.) au la bază condiția de normalitate a distribuției variabilelor cantitative: distribuția scorurilor acestor variabile nu diferă semnificativ de o distribuție normală. Atunci cînd condiția de normalitate a distribuției nu este îndeplinită, se recomandă: 1. fie aplicarea testelor neparametrice, 2. fie transformarea variabilei respective prin diferite operații
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
3. Testarea normalității unei distribuții Toate metodele statistice parametrice (testele t, corelația, ANOVA, regresia liniarăetc.) au la bază condiția de normalitate a distribuției variabilelor cantitative: distribuția scorurilor acestor variabile nu diferă semnificativ de o distribuție normală. Atunci cînd condiția de normalitate a distribuției nu este îndeplinită, se recomandă: 1. fie aplicarea testelor neparametrice, 2. fie transformarea variabilei respective prin diferite operații cum ar fi logaritmarea, extragerea radicaluluietc., 3. fie categorisirea variabilei respective (împărțirea scorurilor pe trei nivele, de exemplu). Există două
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]