KorAP: Find »[drukola/base=oaste & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...199 200 201 ...212 >

5,280 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

de letopisețele vechi rusești în 6 decembrie 1240. Pentru cucerirea marelui oraș de pe Nipru, mongolii au concentrat numeroase trupe sub comanda personală a lui Batu-han. Intrate în oraș prin spărturile din zidul de incintă, provocate de mașinile de asediu (catapulte), oștile mongole s-au dedat la prădăciuni și distrugeri masive. Acest dezastru militar și politic, distrugerea Kievului, comparabil cu sfârșitul Constantinopolului, a avut un efect paralizant, demoralizant, în cnezatele de Halici-Volânia, care n-au opus o rezistență serioasă.16 Confruntările cu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a înaintat în direcția Cracovia, pe partea stângă a Vistulei, trecând prin Sandomierz. Polonezii au încercat să-i oprească pe mongoli la Chmielnik, dar au fost înfrânți și Cracovia a fost cucerită, la 28 martie 1241. O altă parte a oastei mongole a pătruns în sudul Kujaviei și în sud-estul Poloniei Mari, după care s-a îndreptat spre Silezia, pentru a face joncțiunea cu oastea ce cucerise Cracovia. O a treia parte a făcut un ocol spre hotarele Lituaniei și Prusiei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au fost înfrânți și Cracovia a fost cucerită, la 28 martie 1241. O altă parte a oastei mongole a pătruns în sudul Kujaviei și în sud-estul Poloniei Mari, după care s-a îndreptat spre Silezia, pentru a face joncțiunea cu oastea ce cucerise Cracovia. O a treia parte a făcut un ocol spre hotarele Lituaniei și Prusiei. Cea mai mare parte a trupelor mongole s-au reunit apoi în apropiere de Breslau (Germania). Ducele Sileziei, Henric II, prevenit asupra pericolului, a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pasul Verecke (Porta Rusiae) din Carpații nordici, poarta de trecere spre Europa centrală. Trupele mongole comandate de Baidar urmau să intre în Ungaria venind din Polonia. Acțiunile militare mongole împotriva regatului ungar au fost declanșate la începutul lui martie 1241. Oastea principală mongolă ce urma să înfrunte pe unguri se afla sub comanda lui Batu, secondat de Subotai, un experimentat strateg. Ea avea în componență și elemente (trupe) recrutate de la populațiile supuse, după informațiile arhiepiscopului Toma de Spalato, pentru străpungerea puternicelor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de Spalato, pentru străpungerea puternicelor fortificații din pasul Verecke și amenajarea drumului de trecere au fost antrenați 40.000 de oameni cu securi. Regele Ungariei Bela IV a încredințat apărarea trecătorii unui palatin, care a solicitat urgent ajutor militar, dar oștile nu erau concentrate și, la 12 martie, garnizoanele ungare de la frontieră au fost nimicite, iar mongolii au năvălit în țară. Regele a cerut aristocraților laici și ecleziastici să urgenteze concentrarea trupelor, iar el și-a stabilit cartierul general la Pesta

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
fratele lui Batu, au ajuns în apropierea Pestei, unde sunt semnalate la 15 martie. Aceste raiduri fulgerătoare în adâncul teritoriului ungar urmăreau să devasteze suprafețe cât mai întinse și să înspăimânte populația, întârziind cât mai mult concentrarea armatei regatului. O oaste ungară condusă de episcopul de Oradea, Benedict, a înfruntat un detașament mongol, dar a fost înfrântă. După ce principalele forțe militare ale regatului s-au grupat la Pesta, Bela IV a pornit în întâmpinarea mongolilor, care au simulat o retragere precipitată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mongolii au luat cu asalt capitala regatului, Pesta, iar în lunile următoare, ei au devastat și ocupat cea mai mare parte a teritoriului ungar din stânga Dunării. La sosirea iernii și odată cu înghețul Dunării, mongolii au reluat ofensiva: o parte a oastei lor, în frunte cu Batu, a cucerit Buda, aflată pe malul drept, și apoi a cucerit restul teritoriului ungar din dreapta Dunării. Un corp mongol sub comanda lui Kadan a acționat în sudul regatului, în Croația, și apoi pe țărmul Adriaticei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Pornind din teritoriile dunărene, Ivan și aliații săi s-au ndreptat spre nord, străbătând Moldova spre sudul Haliciului, dar acțiunea a eșuat. Apoi, în 1160, berladnicii sunt menționați în apropiere de gurile Niprului, la atacul Oleșiei. Berladnicii sunt urmăriți de oștile kievene și înfrânți lângă Dțiu, în apropiere de vărsarea Niprului în Marea Neagră. Mulți istorici asociază numele berladnici, pretendentul halician Berladnic și numele localității Bârlad. Bârladul este menționat numai o singură dată , în anul 1174, de cronicile rusești. Or, izvoarele scrise

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pradă cât și bază de atac asupra altor țări. În primăvara anului 1241, după cucerirea teritoriilor rusești, inclusiv Haliciul, trupe mongole s-au apropiat de ținuturile noastre prin nord și au pătruns în Carpații păduroși. Înainte de a pătrunde în Ungaria, oști însemnate erau concentrate în preajma regiunilor extracarpatice. Despre atitudinea mongolilor față de populația (locuitorii) din teritoriile extra-carpatice, în 1240-1241, după supunerea Cumaniei și Rusiei, deci înaintea pătrunderii în Ungaria, avem informații neclare, contradictorii. Rogerius, în Carmen miserabile, susține că "în mod deliberat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
atacarea Episcopiei cumanilor, situată în regiunea de curbură a Carpaților (Vrancea). Comandantul armatei mongole care a acționat aici era Bochetor, cu o poziție înaltă în ierarhia militară a năvălitorilor. După ce au trecut Siretul în pământurile Episcopiei cumanilor, mongolii au înfrânt oastea ce apăra regiunea, iar episcopia a fost distrusă. Ajunse în teritoriile de la curbura Carpaților, oștile mongole s-au divizat, un corp s-a îndreptat spre Țara Bârsei, prin pasul Oituz, calea de legătură între Moldova și Transilvania. Straja pasurilor de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a acționat aici era Bochetor, cu o poziție înaltă în ierarhia militară a năvălitorilor. După ce au trecut Siretul în pământurile Episcopiei cumanilor, mongolii au înfrânt oastea ce apăra regiunea, iar episcopia a fost distrusă. Ajunse în teritoriile de la curbura Carpaților, oștile mongole s-au divizat, un corp s-a îndreptat spre Țara Bârsei, prin pasul Oituz, calea de legătură între Moldova și Transilvania. Straja pasurilor de munte era asigurată aici de români și secui ("Ollaci et Siculi"), care au fost înfrânți

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
corespondența papei Inocențiu IV cu regele Bela IV din 1250. Din corpul mongol ce a înaintat spre apus, un grup este posibil să fi pătruns în Transilvania, pe valea Oltului, prin trecătoarea Turnu Roșu, apoi a făcut joncțiunea, probabil, cu oastea mongolă ce pătrunsese în Țara Bârsei. Această armată înaintând de-a lungul Oltului a jefuit mănăstirea cistercienilor de la Cârța, iar ulterior au cucerit și jefuit Sibiul, oraș săsesc în plină dezvoltare. Cetele mongole care au acționat în Moldova, Muntenia și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
parte a lor trebuie să fi rămas, spune Panaitescu, sub oblăduirea voievozilor români, în schimb, ei au fost siliți să ia parte cu cete proprii la expedițiile de pradă ale dominatorilor. În sensul acesta, călugării minoriți (franciscanii) notau că în oastea mongolă erau și "creștini din cei răi" sau "trei sferturi din oastea lor este alcătuită din alte neamuri. Astfel, la asediul orașului Assisi, alături de o ceată de tătari și cumani, sunt menționați și "valahi". În același timp, este o certitudine

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
români, în schimb, ei au fost siliți să ia parte cu cete proprii la expedițiile de pradă ale dominatorilor. În sensul acesta, călugării minoriți (franciscanii) notau că în oastea mongolă erau și "creștini din cei răi" sau "trei sferturi din oastea lor este alcătuită din alte neamuri. Astfel, la asediul orașului Assisi, alături de o ceată de tătari și cumani, sunt menționați și "valahi". În același timp, este o certitudine că regiunile de câmpie românești din sud și est, Bărăganul și Bugeacul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
context apărut după prăbușirea Bizanțului. În plus, noul stat al Asăneștilor s-a impus printre marile puteri și a devenit un partener politic pentru lumea apuseană și papalitate. După constituirea Imperiului latin, în 1204, cumanii au fost prezenți constant în oștile țarului de la Târnovo, în luptele victorioase cu latinii. În lupta de la Adrianopol, țarul Ioniță (Kaloian) avea în oastea sa vlahi, bulgari și numeroși cumani încă nebotezați, cf. lui Geoffroi de Villehardouin. După această victorie, Ioniță pune stăpânire pe Tracia, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a devenit un partener politic pentru lumea apuseană și papalitate. După constituirea Imperiului latin, în 1204, cumanii au fost prezenți constant în oștile țarului de la Târnovo, în luptele victorioase cu latinii. În lupta de la Adrianopol, țarul Ioniță (Kaloian) avea în oastea sa vlahi, bulgari și numeroși cumani încă nebotezați, cf. lui Geoffroi de Villehardouin. După această victorie, Ioniță pune stăpânire pe Tracia, în timp ce cumanii ajung până sub zidurile Constantinopolului; prezența lor pe câmpul de luptă era decisivă, iar fără ei țarul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bizantinilor de la Niceea și cea a vlaho-bulgaro-cumanilor, context în care Tracia era din nou devastată, iar cumanii înaintau nestingheriți până la Constantinopol. În aceste împrejurări, aflat la asediul Thesalonicului, în Macedonia, țarul Ioniță (Kaloian) a fost ucis de un cuman din oastea sa, la 8 octombrie 1207, dar atacurile împotriva latinilor au continuat.1 În anul următor, urmașul său, Asan Borilă, căsătorit cu văduva cumană a lui Ioniță, pentru perpetuarea alianței vlahi-cumani, și-a făcut apariția în Tracia, dar în iulie 1208

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
dependența de regatul ungar. După 1212, presiunea Ungariei asupra statului de la Târnovo a sporit considerabil, iar slăbirea și apoi subordonarea Cumaniei apusene, adică a Munteniei și sud-vestului Moldovei, regatului ungar, a accentuat și mai mult această presiune. Între 1211-1213, o oaste a regatului ungar alcătuită din sași, români, secui și pecenegi a înaintat în direcția Vidinului, în sprijinul lui Asan Borilă, convertit la alianța cu puterile catolice. În urma presiunii și schimbării orientării politice, țarul bulgar încheia pacea și alianța cu statul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Cumania nu mai era în stare de dependență față de regatul Ungariei și nici teritoriul Episcopiei cumanilor, ocupate de tătari, ne arată adevăratul statut al acestor regiuni sud-estice. Deoarece întreaga Cumanie fusese revendicată de tătari, iar Episcopia cucerită, în urma luptelor cu oștile formațiunilor politice românești din zonă, rezultă că în aceste teritorii se instalase dominația mongolă. În ceea ce privește Ungaria, aflată timp de un an sub ocupația lor, în urma retragerii mongole din 1242, ea a reușit să evite atât stăpânirea directă cât și dominația

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lui Petru Duisburg, regele Ungariei a nimicit o armată mongolă care intrase și prădase țara, ar fi fost uciși 30.000 de mongoli. Apoi, dintr-o scrisoare a papei Ioan XXII, din 5 august 1331, aflăm despre o expediție a oastei regatului împotriva mongolilor, considerată victorioasă. Se pare că la întoarcere, armatei regelui i s-a pregătit o cursă primejdioasă (V. Spinei se întreabă dacă nu este vorba aici despre românii "schismatici" și nu despre mongoli!). Acțiunile militare antimongole ale regilor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de Carpați (în părțile Olteniei) este mai veche decât instalarea cavalerilor teutoni; la 1210, după revolta dela Vidin, în Bulgaria apuseană, țarul Asan Borilă cere ajutor regatului ungar, iar în sprijinul său este trimis comitele Ioachim de Sibiu cu o oaste alcătiută din sași, români, secui și pecenegi. Diploma regală ce menționează această expediție precizează: " Când a ajuns la râul Ogost (Olt), i-au ieșit în cale trei căpetenii (duces) din Cumania și a dat lupta cu ei, doi au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sale de voievod, prin achitarea "tributului" mărit ca vasal. Răscoala antiungară a familiei voievodului Litovoi urmărea înlăturarea dominației arpadiene și luarea în stăpânire a unui teritoriu din părțile Oltului, ceea ce denotă forța militară a voievodatului său aflat în luptă cu oastea regatului. Efortul de recuperare a regilor unguri, desfășurat după 1241, nu s-a limitat la Țara Severinului, ci includea și aria episcopiei cumanilor. Papa Nicolae III, cf. doc. din 7 octombrie 1278, încerca să reactiveze această episcopie misionară (Milcovia), într-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în afara acestui mare curent istoric ce a cuprins Europa apuseană. Cu toate acestea, românii au participat la evenimentele prilejuite de ele, iar urmările cruciatelor au fost adânci în istoria lor. În primul rând, ei au luat parte la cruciate: în oștile împăratului german Frederic Barbarossa din timpul cruciatei III (1189-1192) au luptat și români (vlahi) din sudul Dunării. Românii din Transilvania au luptat în oastea regelui cruciat Andrei II al Ungariei, în secolul XIII: în 1211, la Vidin, în 1260, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
au fost adânci în istoria lor. În primul rând, ei au luat parte la cruciate: în oștile împăratului german Frederic Barbarossa din timpul cruciatei III (1189-1192) au luptat și români (vlahi) din sudul Dunării. Românii din Transilvania au luptat în oastea regelui cruciat Andrei II al Ungariei, în secolul XIII: în 1211, la Vidin, în 1260, în Boemia. În 1217, la cruciada V, la care a luat parte în persoană și regele Ungariei, Andrei II, este de presupus că au participat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al dacilor (românilor)", după cuvântul unui panegirist bizantin. În 1272, se ajunge la o înțelegere bizantino-mongolă: Nogai obține de soție pe fiica naturală a împăratului Mihail și intervine în sudul Dunării împotriva dușmanilor acestuia, bulgarii. Traversând câmpia munteană în fruntea oștilor sale, hanul rebel trece Dunărea și înlocuiește, în mai multe rânduri, pe țarii bulgari, apoi asediază Târnovo împreună cu bizantinii. Astfel, Gheorghe Terter, Ivailo, Ioan Asan III, țari trecători pe tronul Bulgariei, pășesc dincolo de Dunăre, în nord, să se închine hanului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]