5,469 matches
-
șt tăcută, fără muzică de jazz, ci numai cu „jurnal“? Nici azi nu am primit nimic de la tine și sunt 12 zile... Cred că vor plesni coardele inimii de atâta așteptare. Cum ar răsuna oare pocnetul inimei mele în singurătatea odăii tale? Zilele trec... au trecut două luni aproape, mai sunt 22, dacă nu va fi toată viața ce-mi mai rămâne de trăit. Pe la 15 pleacă de aici francezul pe care îl întâlneați la Yacht-Club - poate îți voi putea trimete
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
buldog. Rar intră altcineva decât mine... era să scriu „tine“. [...] Duminecă, 16 noembrie [1947] [...] Mă gândesc, mă gândesc, mă gândesc la tine. Nu-mi ajunge să-ți spun numele o dată; nu-mi ajung fotografiile rămase. De ce nu a fotografiat Georges odaia ta și pe tine? Cum te piepteni? Când îmi scrii, spune-mi „am rochia gris, sau... “. Ați primit scrisoarea pentru Cinci? Scrisorile mele numerotate, le-ai primit pe toate? Ai fost atât de drăguță că mi-ai descris camera ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
măriți cu orice chip și să ai și tu o Monică. Tu mă ferești de viziunea acablantăde azi; tu mă ferești de gândul că aș putea vreodată să fiu singură, cu lucrurile mele vechi și pline de amintiri într’o odaie de azil... Eu aștept tropotul pașilor micuți și moi și râsul clar în camera mea de bunică; și tu, după plecarea mea, nu trebuie să rămâi singură. Tinerețea e victorie și victoriile au apusuri. Să nu crezi că sunt nefericită
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să mă consider fericită, până la noi ordine. Ce-mi lipsește enorm e biroul. De la plecarea ta, devenise de-a dreptul parte din mine: un centaur, ce mai! Pe deasupra, intru, ies și primesc lume prin bucătărie și știi că asta era odaia pe care-o lăsaserăm s-o aranjăm la urmă. Acum îți scriu în sufragerie, fiindcă masa Biedermeyer e prea joasă ca să scriu la ea - am încercat, când cu cartea poștală din 1 aprilie, și aproape n-am putut să scriu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
al XIX-lea, inventa tot soiul de farse la adresa evreilor din cartier, pentru că „nu putea să sufere pe ovrei”. Una dintre ele era să le Încâlcească barba : „Într-o seară - Își aduce aminte Ion Ghica din vremea copilăriei -, pe când era odaia cea mare plină de boieri și de cucoane, intră un biet jidan cu falca umflată și cu barba Încâlcită de nu putea să vorbească. Teodoros Îi aruncase sfârleaza În barbă, după ce-l spoise pe obraz, mască, cu un pumn de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vaporului în rada New York ului (și în cadru), pînă cînd masa lui neagră aproape că acoperă Statuia Libertății ; înmărmurirea solemnă a imigranților și apoi deferlarea lor pe pămînt american ; din nou Statuia, de data asta reflectată în fereastra zăbrelită a odăii în care a fost carantinat Vito, bolnav de variolă ; momentul în care Vito, neavînd alte lucruri aduse de-acasă cu care să umple o cameră străină, o umple cu un cîntec sicilian. Imaginile lui Coppola au acea putere de generalizare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
contrazică în discuțiile ce le purtau. Rareori scos din sărite de purtarea ei, punea mâna pe câte o scurtătură și îi trăgea câteva, ca să arate că el era bărbatul în casă. După ce se căsătoriseră își ridicaseră o căsuță cu o odaie și o tindă, alături de cea a fratelui său, Ion, casă ce avea două odăi. Amândouă casele fuseseră ridicate în grădina părinților lor. Familia Ghiță și Marița Ciotacu, aveau trei copii, o fată Marica și doi băieți, Ion și Gheorghe, despre
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mâna pe câte o scurtătură și îi trăgea câteva, ca să arate că el era bărbatul în casă. După ce se căsătoriseră își ridicaseră o căsuță cu o odaie și o tindă, alături de cea a fratelui său, Ion, casă ce avea două odăi. Amândouă casele fuseseră ridicate în grădina părinților lor. Familia Ghiță și Marița Ciotacu, aveau trei copii, o fată Marica și doi băieți, Ion și Gheorghe, despre care pomenim aici, deoarece vor fi eroii unui conflict între neamuri, așa cum se mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
speriați, eu eram amețit de mersul lucrurilor de nici nu vedeam pe unde merg și mă feream de privirile mirate ale cunoscuților care nu știau de ce sunt însoțit de cei doi jandarmi”. „Ajuns la post, am fost închis într-o odaie ca un făcător de rele, până ce au ajuns părinții. Timp de vreun ceas și eu și părinții, care erau priviți ca oameni de încredere în sat, am explicat cum a fost înțelegerea dintre mine și cumnatul meu Ghiță. Oamenii legii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca un ginere iubitor cei era și-l ajută și pe bătrânul Negruș. Cumnatusău Ghiță deshămase caii și le pusese în față un braț de fân apoi, la îndemnul lui Costache urcară scara spre casă fiind conduși să intre în odaia „de din jos pentru oaspeți”. Odaia aceasta este împodobită cu cele mai frumoase scoarțe, aici se păstrează așternuturile, pernele și covoarele, clituite până la pod precum și lada de zestre a fetelor de măritat. Maria auzind gălăgia făcută de noii veniți, veni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și-l ajută și pe bătrânul Negruș. Cumnatusău Ghiță deshămase caii și le pusese în față un braț de fân apoi, la îndemnul lui Costache urcară scara spre casă fiind conduși să intre în odaia „de din jos pentru oaspeți”. Odaia aceasta este împodobită cu cele mai frumoase scoarțe, aici se păstrează așternuturile, pernele și covoarele, clituite până la pod precum și lada de zestre a fetelor de măritat. Maria auzind gălăgia făcută de noii veniți, veni din odaia de din sus și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din jos pentru oaspeți”. Odaia aceasta este împodobită cu cele mai frumoase scoarțe, aici se păstrează așternuturile, pernele și covoarele, clituite până la pod precum și lada de zestre a fetelor de măritat. Maria auzind gălăgia făcută de noii veniți, veni din odaia de din sus și o îmbrățișă cu drag pe mamă-sa și pe Ghiță. Apoi mama Elena o îndemnă să-i lase pe bărbați să țină sfat în odaia unde intraseră iar dânsa dori să stea împreună cu fiica și nepoții
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de măritat. Maria auzind gălăgia făcută de noii veniți, veni din odaia de din sus și o îmbrățișă cu drag pe mamă-sa și pe Ghiță. Apoi mama Elena o îndemnă să-i lase pe bărbați să țină sfat în odaia unde intraseră iar dânsa dori să stea împreună cu fiica și nepoții în camera „de din sus”. La vederea bunicii lor nepoții și nepoatele au sărit de bucurie și au strâns-o în brațe pe bunica pe care o iubeau mult
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
n-ai împlinit încă șaptezeci și cinci, mai ai până la sută. − Ei, draga mamii, nu-i chiar așa de ușor să-ți porți anii dar eu îți mulțumesc de urări. Capitolul IX La hanul lui Hanganu După ce femeile s-au retras în odaia „de din sus”, cei trei bărbați rămași în odaia „de din jos”, după ce mai vorbiră de treburile plugărești și ale gospodăriilor lor, au început să pună și țara la cale, căutând răspunsuri la unele nedumeriri din lumea satelor. Cei de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Ei, draga mamii, nu-i chiar așa de ușor să-ți porți anii dar eu îți mulțumesc de urări. Capitolul IX La hanul lui Hanganu După ce femeile s-au retras în odaia „de din sus”, cei trei bărbați rămași în odaia „de din jos”, după ce mai vorbiră de treburile plugărești și ale gospodăriilor lor, au început să pună și țara la cale, căutând răspunsuri la unele nedumeriri din lumea satelor. Cei de la Cursești au început să vorbească despre prețurile scăzute ce
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
simți vinovat că au adus vorba despre rege de față cu tata socru, care socotea că regele este trimisul lui Dumnezeu pe pământ. − Tată, merg în ogradă să văd de cai până ce se întoarce Costache, spuse dânsul și ieși din odaie ferindu-se să facă zgomot. După ce adună firele de lucernă împrăștiate de cai, Ghiță dă cu ochii de Costache care se întorcea din zămnic ținând cu grijă oala cu vin cu amândouă mâinile. I-o dădu lui Ghiță s-o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
facă zgomot. După ce adună firele de lucernă împrăștiate de cai, Ghiță dă cu ochii de Costache care se întorcea din zămnic ținând cu grijă oala cu vin cu amândouă mâinile. I-o dădu lui Ghiță s-o ducă el în odaie iar el merse în chiler să caute ceva , care să meargă cu un pahar de vin. A luat nuci, pîine și sare și reveni la musafiri. în lipsa celor doi, moș Negruș privi cu atenție la fotografiile de familie puse pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Eu merg să înham caii și să pregătesc căruța, spuse el și ieși pe ușă. Ceilalți mai aduseră din nou mulțumiri gazdelor pentru masa bogată iar moș Negruș și Costache ieșiră și ei după Ghiță. în sălița dintre cele două odăi, mama Elena ferindu-se să nu fie auzită de copii o întrebă, cu glasul scăzut, pe fiică-sa: − Dar tu ce ai de gând să mai faci Marie, că te văd iar „borțoasă”? − Ce-o vrea Dumnezeu, mamă, că eu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
omul să mai gândească; − Fiecare pai cu umbra lui, mamă! Parcă de la matale știu vorba asta... Elena tăcu. Se uita la fie-sa, Maria, clătină din cap în semn că nu știe ce să mai spună, apoi deschise iar ușa odăii „de din sus” unde erau nepoții. îi luă pe rând în brațe și-i sărută de rămas bun și ieși. Copiii și ei, după ea, au înțeles că neamurile apropiate sunt gata de plecare. − Să creșteți mari, dragii bunicii, sănătoși
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o liniști, apoi intrară în casă, întâmpinați de sora Elena Gâză și bărbatu-său Toader, care locuiau în Armășoaia și de frații Ion, Vasile, Neculai și Ghiță.Veniseră cu toții din satele unde trăiau și munceau; plângând și suspinând intrară în odaia unde mama Elena stătea întinsă în cosciug, cu mâinile împreunate pe crucea de pe piept. Plânsul Mariei izbucni năvalnic, lacrimile se scurgeau fără oprire și toți cei de fașă, chiar și bărbații, nu se putură stăpâni văzând-o atât de îndurerată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să răspândească fumul aromat în odaie și pe lângă sicriu. Feciorii și fetele mamei Elena știau toate rânduielile și datinile de îngropăciune, se îngrijiseră de tot ce trebuie, de slujbele ce se oficiază în astfel de 118 Rădăcinile Continuității împrejurări, vorbiseră cu preotul și dascălul, și chiar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dea Dumnezeu să ne împlinim nevoile; Au plecat spre casă, cu cada plină de poamă zdrobită, plus o grămadă de struguri puși pe foaia de cort și câteva zeci de corzi cu struguri, ce vor fi agățate de grinzi în odaia „de din gios”. La iarnă, strugurii stafidiți vor îndulci mesele gospodarilor, care au fost prevăzători și au pus la păstrare roadele anului scurs. Iar Săndel mergând pe lângă căruță se gândea la poezia cu drapelul, Surorile și ceilalți frați ai lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se mai întrezăreau stelele nopții iar luna, cât era de mare și frumoasă, păli sub strălucirea tumultuoasă a acestuia. Ileana deschide mai bine ochii după somnul adânc dat de oboseala zilei de ieri, aruncă ochii spre copiii ce dormeau în odaia de alături și spre cei ce dormeau pe prispa casei. Pe aceștia Ileana, îi învelește mai bine cu lăicerul ce-l are ca amintire de la mama Elena, cu mișcări ușoare ca să nu-i trezească, că „dimineața somnu-i dulce”. Aceștia sunt
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fim atenți cu ei, să nu se încurce cu vreo fetișoară, înainte de a-și face armata. Mai cu seamă că acum e timp de război și, doamne ferește, se pot întâmpla multe nenorociri” își continuă gândurile Ileana. întorcându-se în odaia unde dormise, aruncă o privire asupra lui bărbatu-său care încă dormea, dar se vedea că este pe cale să se trezească. − Toadere, mai dormi? întrebă Ileana cu glasul blând, privind cu drag la fruntea tot mai pleșuvă a celui care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce mai fac și cum se descurcă cu treburile, știind toți despre Costache că-i bolnav și nu prea este cine să-i ajute la muncile agricole, când trebuia strânsă o bună parte din recolta anului. * Maria făcea curățenie în odaia unde stătea Costache, care era culcat pe un pat potrivit pentru un bolnav paralizat. Spera să se însănătoșească doar printro minune dumnezeiască, în care nădăjduia cu încredere, mai cu seamă că Săndel, feciorul cel mai mic, le povestise visul prin
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]