6,259 matches
-
atomice în cel de-al doilea război mondial. Pentru mine rămâne așa, ca o curiozitate. Primele amintiri se leagă de clădirea poștei din sat, acolo unde într-o cameră locuiau părinții. Îmi amintesc că pe la 3 ani am pus o păpușă în foc, un arlechin din pânză, camera s-a umplut de fum și era să dau foc la casă. Apoi am încercat să-l tund pe fratele meu care nu împlinise un an, cu un foarfec, operație desigur nereușită, dar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Făgărașului reprezintă lanțul din Carpații Meridionali limitat de râul Dâmbovița la Est și râul Olt la Vest. Culmea lui principală care se întinde pe o lungime de 70 de kilometri , este dublată pe partea sa de Sud de culmile Iezer - Păpușa - Ghițu - Frunți - Cozia. Munții Făgărașului sunt caracterizați ca munți înalți, masivi cu trăsături alpine, cu vizibile urme ale glaciației cuaternare. Cu lacuri, custuri și văi glaciare. Climatul este de asemenea alpin, cu precipitații abundente, cu vânturi predominante din Vest. Depresiunea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
servea de locomotivă și din câteva cutioare elegante puse pe roți care-i serveau de vagoane. După atâta timp cât a trecut de atunci mi-ar fi greu s-afirm dacă mecanicul care conducea garnitura era un mecanic real sau numai o păpușă animată. Aș putea să jur numai că țipătul mașinii avea în el ceva uman, copilăresc și vesel, ceva cu desăvârșire deosebit de țipătul tuturor celorlalte mașini de drum de fier. Dar lucrul acesta nu l-am observat și nu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la redacția revistei, pentru a sta de vorbă cu regretatul Ibrăileanu și a întâlni acolo pe ceilalți colaboratori. Despre una din vizitele aceste, am pomenit într-un articol publicat în "Adevărul literar" din. 17 Aprilie 1927, sub titlul "Oameni și păpuși", în care am reprodus o conversațiune a mea cu Ibrăileanu despre dialog. O altă revistă ieșeană, care a întreținut în jurul ei o activitate literară, filosofică și politică, și cu care am avut legături mai strânse decât cu celelalte, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai bine între noi legând noi prietenii pe tărâmul artei. Astfel am avut ocazia să cunosc din Constanța pe Gabriela Barbu ce se ocupa cu prelucrări vegetale, din Galați pe familia Mocanu, meșteri olari alături de Ștefanica Crișan o creatoare de păpuși artizanale. Din Țara Oltului erau veniți Gheorghe Tănase un meșter iscusit al tradiției prelucrării lemnului, cel ce a obținut marele premiu la Expoziția Națională „Lemnul tradiție și modernitate”, Constantin Nițu un creator al straielor populare, al portului tradițional și un
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
tânăr meșter olar, Ștefan Trușcă ce era foarte mândru de realizările sale artistice. Pe vapor în Deltă, 2003 Județul Teleorman era reprezentat de pictorița Violeta Gabriela Păunescu ce era însoțită de cele două fiice Mădălina și Ioana, ce realizau diferite păpuși artizanale și icoane pictate pe sticlă. Dintre cele două familii de olari din Vâlcea, doar Leonida Bâscu era prezentă pe vas lângă noi, ceilalți dorind să rămână la Tulcea pentru a face vânzare la urcioarele și străchinile de lut cărate
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Filosofie-Ziaristică a Universității din București (1954-1959) și cursul post-universitar de regie teatrală al IATC București (1981-1983). În anul 2002 a obținut, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București, titlul de Doctor în artă teatrală, cu tema Teatrul de păpuși și marionete în sincretismul artelor, sub conducerea prof. univ. dr. Cristian Pepino. După absolvirea facultății a fost redactor șef la ziarul „Țesătura“ al fabricii de Antibiotice Iași (1959-1962). Între 1962-1966 a fost secretar literar la Teatrul de păpuși din Iași
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Teatrul de păpuși și marionete în sincretismul artelor, sub conducerea prof. univ. dr. Cristian Pepino. După absolvirea facultății a fost redactor șef la ziarul „Țesătura“ al fabricii de Antibiotice Iași (1959-1962). Între 1962-1966 a fost secretar literar la Teatrul de păpuși din Iași. În calitate de redactor principal la Radio Iași (19661972) a realizat emisiuni de actualitate cultural artistică și teatrală: Teatrul la microfon, Actualitatea teatrală, lecturi dramatizate, interviuri cu personalități ale vieții artistice românești, reportaje etc. În perioada 1972-1989 și 19911992 a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Iași. Și, în toamna anului 1990, școala și-a deschis porțile pentru viitorii actori. În plus, se constituia, pentru prima oară în țară, la Iași, o secție de păpușarimarionetiști. În 1990 a fost fondator al specializării Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete, în cadrul Universității de Arte „George Enescu“ din Iași. Între 1990-1992 a fost profesor universitar în cadrul Universității de Arte „G. Enescu“ Iași. Șefa Catedrei Secției de păpuși și marionete a susținut cursuri și lucrări practice la disciplinele: Antropologie teatrală
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
păpușarimarionetiști. În 1990 a fost fondator al specializării Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete, în cadrul Universității de Arte „George Enescu“ din Iași. Între 1990-1992 a fost profesor universitar în cadrul Universității de Arte „G. Enescu“ Iași. Șefa Catedrei Secției de păpuși și marionete a susținut cursuri și lucrări practice la disciplinele: Antropologie teatrală, Teorie și practică în construcția regizorală a unui spectacol. A format 17 promoții de absolvenți actori-păpușarimarionetiști, care au completat trupele teatrale din toată țara. Din luna aprilie 2004
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
1983), Magazinul cu jucării, Frumoasa din pădurea adormită, AlaBala, Baltagul, Rătăciți întro poveste, Steaua fără nume, O noapte furtunoasă. La Universitatea de Arte „G. Enescu“ Iași a regizat spectacolele: E criză teribilă monșer, Tragedia regelui Otakar și a prințului Dalibor, Păpușile în carnaval (Marele premiu al Festivalului Școlilor de Teatru „Primul rol“ Iași, 1996), Întâmplări cu Pinocchio (nominalizare pentru Premiul I la Festivalul „Gulliver“, Galați, 1999) și Căsătorie silită (spectacole prezentate la Festivalul Mondial de păpuși sub patronatul UNIMA, Praga, 2000
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Otakar și a prințului Dalibor, Păpușile în carnaval (Marele premiu al Festivalului Școlilor de Teatru „Primul rol“ Iași, 1996), Întâmplări cu Pinocchio (nominalizare pentru Premiul I la Festivalul „Gulliver“, Galați, 1999) și Căsătorie silită (spectacole prezentate la Festivalul Mondial de păpuși sub patronatul UNIMA, Praga, 2000, Premiu pentru originalitatea creației studențești), Napoleon și Fauché, Pinocchio, De-a Sânziana și Pepelea. A fost redactor al revistei „Teatrul Cel Mai Mic“ Iași. În anul 2003 a editat volumul Magia lumii de spectacol (Editura
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
strălucească mereu în calea mea. Fă ca Tu, Doamne Iisuse Hristoase, să mă răsplătești cu o iubire adevărată, nu cu una falsă care să fie o eroare regretabilă.” Se lăsase dusă de valul rugăciunii și se simțea moale ca o păpușă din pluș, plutind într-o ceață densă ce se asemăna cu cea de pe vârful unui munte la capătul căruia avea să vadă realitatea. Instinctul pusese stăpânire pe ea și era al naibii de autoritar încât nu mai înțelegea nimic. Degeaba vroia să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lumină strălucitoare și plăcută. Corpul bărbatului era încă aproape dezbrăcat. Ea se sprijini cu blândețe de umărul lui, iar el o luă din nou în brațe studiindu-i parcă fața și alintând-o cu săruturi, așezând-o ca pe o păpușă din nou în pat. Ea îi zâmbește, iar obrajii i se colorează plăcut, apoi o ia de mână, o sărută pe ambii obraji și-i spune că e foarte încântat de ea. Ea rămâne ca un fir de iarbă încâlcit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și eu mândru de tine.” Nimeni nu-i mai spusese până atunci „drum bun”. Acum o binecuvântase taică-său. În cele din urmă fusese nevoită să se reîntoarcă pe tărâmul străin, iar picioarele îi păreau goale, făcândo moale ca o păpușă de cârpă. Își îngropă fața în mâini, iar umerii i se scuturau vizibil din cauza plânsului. Toate o dureau. La fel ca toată omenirea și tatăl ei mâncase și udase mărul păcatului strămoșesc lăsat de Adam și Eva. După două luni
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spuse încet de parcă ar fi vrut să audă numai el:Ești o persoană minunată, ești splendidă! Ochii tăi...Dumnezeule! Ai o fizionomie foarte plăcută. Nu ai nevoie de nici un fel de machiaj, iar părul ăsta strălucește ca cel al unei păpuși de Olanda. Brațul lui puternic o cuprinse ca într-un leagăn. Aproape că nu-i venea să creadă. Trăgând-o mai aproape de el o sărută pe lobul urechii șii zise: - Ai fost perfectă și fizic vorbind. Nam avut deloc senzația
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce mai era de aflat despre fiecare. Ambii erau visători, ambii radiau de fericire. Împotrivirea ei fusese într-o clipă devorată. Toate concepțiile ei de până atunci dispăruseră, iar orgoliul de femeie căzuse într-o nepăsare totală. Era ca o păpușă din pluș în mâna unui copil, lăsându-se manipulată în întregime. Atitudinea ei răspundea afirmativ sentimentelor. - Mă iubești? Hai, spune iubito că mă iubești, că mă dorești, că însemn ceva pentru tine, spuse Alin continuând s-o sărute și s-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
repeziciune. Alin se gândea la afacerile lui și la întâlnirea cu maică-sa pe care o chemase întrun oraș din vestul țării pentru a se revedea. Carmen se simțea într-o siguranță deplină, călătorind alături de Alin strângând la braț o păpușă mare care cu siguranță voia să ajungă în brațele Victoriei. Între Carmen și Nicky se creease o distanță ca malurile unui râu, paralele și cu o regulă reciprocă în mintea fiecăruia, aceea: „tu câștigi - eu câștig” și invers, dar cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu Carmen ca Victoria să facă studiile în capitală, iar în perioada aceasta să locuiască cu el în capitală. Victoria era extrem de încântată și chiar se bucura. Când îl văzuse îi sărise drept în brațe. Se lasă moale ca o păpușă, iar Niky o cuprinse cu toată dragostea ținând-o exact ca atunci când era un bebeluș, alintând-o: șu-șu-șu sunt aici, cu tine. Ești în leagănul tău. - Acum cântă-mi cântecul nostru, sau l-ai uitat? Alintându-se și mai mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mele i se plimbă prin păr, desfăcîndu-i buclele. Buzele i-au rămas întredeschise, gata să surîdă din nou, iar ochii, obosiți de privit în tavan, i se închid cu o mișcare lentă a pleoapelor, împreunînd genele răsfrînte. "Parcă-i o păpușă! mă înfior eu, privind-o. De ce să...?!..." "La dracu!... Trebuie să fac ce mi-am propus! M-am săturat să fiu corect și principial!... Trebuie să-mi spăl într-un fel palmele primite azi..." Îmi opresc mîna stîngă, cu degetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei, ridicîndu-l, gata să-i astup gura cu palma. Dar ea nu strigă. Stă cu gura deschisă, răsuflînd adînc și rar. Ochii ei, obosiți, privesc un timp palma mea desfăcută, apoi se închid încet, împreunînd iarăși genele răsfrînte, ca de păpușă. Unde te-am mai văzut?", o întreb în gînd, săltîndu-mi puțin pieptul. Eliberat de greutate, pieptul Cristinei se umple cu aer, pe care îl expiră ca pe un oftat adînc. "Sărmană căprioară!", izbucnește în mine gîndul, în timp ce palma mea îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
s-a strîns într-un surîs trist, amar. Apoi, ca prin vis, ochii ei se deschid, mă privesc o clipă, goi de orice expresie, după care se închid la loc, prin aceeași mișcare obosită a pleoapelor, împodobite cu gene de păpușă. Mă plec încet, s-o sărut, cuprinzîndu-i ușor buzele într-ale mele. Un fior, ca o tresărire, străbate trupul Cristinei. Are buze umede și moi. Le simt cum se deschid încet, apoi încearcă să se închidă, să-mi cuprindă gura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
despărțirei, plecărei, gurei ș. a. - scrierea cu s în loc de z în cazul unor cuvinte precum: sgârcenie, sgomot, sensual, îndrăsnesc, isbutesc, isbândă etc. - scrierea cu -e final a unor cuvinte care se pronunțau cu -ă: ușe, plaje, [el] sufere, grije, cămașe, revanșe, păpușe etc. - scrierea cu ă în loc de e: reazăm; - forma veche a unor verbe, la indicativ prezent, pers. I, sg: țiu, reviu; - redarea prin diftongul ia a sunetului e sau a diftongului ea: îngenunchiarea, auziam, vorbiam, mărturisia ș. a. - grafia veche, antebelică, pentru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisorilor tale și nesiguranța că vor fi sosit ori nu... și nu aș putea trăi liniștită. Mihai pleacă, îmi pare, la Diham. Îmi amintesc Crăciunul nostru ultim la Paris, cu chemineul din rue de l’Arcade, cu imensa cutie a păpușii, cutie legată cu panglică, și cu o creangă de brad, luată de la Marché aux fleurs, din dosul Madeleinei, și bucuria ta émer veillée. Dar tu nu ai știut niciodată că pentru mine a fost un Crăciun trist, de înfrângere, și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fripturi, pateuri, prăjituri, fructe; reveillonul francez e totdeauna la Crăciun, și toată noaptea; alături era o boîte, am auzit jazzul și bucu ria - și eu eram înfrântă. A doua zi când am ieșit să te plimb, tu cu enorma ta păpușe în gând și în brațe cu o carte din bibliothèque rose, pe jos, în fața casei alăturate erau numai confetti. Orașul era pustiu, tragic de pustiu... eram numai noi două vii în orașul care dormea în iluziile și bucuriile recente. Îți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]