5,936 matches
-
și voie bună. Fixând punctul - în sus față de mare - am început să bâjbâim pe străzile în sens unic ale Barcelonei. Domnul Taler Laurian (căci așa-l cheamă, iar pe soție Minodora) a dat dovadă de mult sânge rece, neintrând în panică atunci când situația părea că a ieșit de sub control. Dar instinctul turistului l-a purtat în cele din urmă înspre obiectivul ales și astfel am ajuns în vârful unde lângă biserica impozantă se afla un parc (Tibidabo) de distracții, zgomotos și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru că n-am calculator acasă. Atunci el m-a lămurit că asta nu contează, că-mi pot deschide la ei un cont. Zis și făcut. Pe scurt, mi-a pregătit calculatorul și a dispărut, lucru care mi-a provocat o panică mai mare decât dacă eram în echilibru pe o bârnă la 10000 metri înălțime. Atunci l-am chemat, a mai meșterit ceva cu mausul, și m-a întrebat dacă am un pix. În situația dată chiar dacă n-am cunoștințe electronice
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
toți cei din jur, colegii, spectatorii, mașiniștii, au văzut cât de stângaci ai fost, te simți vinovat pentru nereușita demersului artistic și vrei să te apuci de altceva, orice numai teatru să nu fie. Încordarea te paralizează, provoacă lapsusuri, generează panică, vocea ți se schimbă, devii crispat și te întrebi ce s-a întâmplat? De ce nu reușești să fi tu însuți cel care la repetiții puteai să convingi. 19 mai 2004 - acasă În procesul creației sale actorul trebuie să exploateze bagajul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
să ia apă, toate au fost mai mult intuite, ele fiind abandonate sau transformate. Apoi, chiar ne-am rătăcit, sub soarele torid, ieșind din greșeală din oraș, pe lângă unul din munții-dealuri, formațiuni stâncoase albe, caracteristice zonei. După câteva minute de panică, am găsit o potecuță, o scurtătură, care ne-a scos chiar la bazarul din fața intrării în Grădina Palatului. Aici am ales unul din numeroasele restaurante cu terasă pentru a lua masa, după care am intrat în Gradina Botanică, exotică, misterioasă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fusese discutată și fixată mai de mult și când să ne facem bagajele a izbucnit un conflict cu Irakul, care de câteva ori pe zi expedia în Israel rachete (de fabricație sovietică), ce nu făceau mari pagube, dar creau suficientă panică, existând probabilitatea de a fi "rachete chimice". Ca atare, ambasadorul Israelului a solicitat o audiență la Adrian Dohotaru, la care am asistat, și a ridicat problema amânării deplasării având în vedere "starea de război". Poetul Dohotaru tânjea însă după țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la multe vizite de șefi de state și guverne, atât în țară, cât și în străinătate. În atare cazuri trebuie să știi exact ce să faci, să nu te pripești, să iei cele mai bune decizii, să nu intri în panică și să rămâi mereu stăpân pe capul tău și de multe ori și pe picioarele tale, având în vedere numeroase probleme "extra" la care ești solicitat. Ambasada de la Madrid nu avea suficient personal pentru o vizită de acest nivel și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
iar cei care eventual dispuneau de patrupede erau obligați să le eutanasieze, tranchilizeze sau să le transforme în mănuși. Mi-am adus aminte de o savuroasă schiță a unui autor național, "Vine doamna și domnul general", cu pregătirile, emoțiile și panica declanșată într-un orășel de provincie la vestea sosirii perechii "de la centru". Dar nici acolo nu erau dictate asemenea "dispoziții". Nu contest măsurile ce se impun la atare vizite, dar de aici și până la "Ambasada sunt eu!", fără bucuria tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
realitatea vizibilă, imediată a vieții, dar și În alta mai ascunsă, poate mai subtilă, pe care nu pot s-o numesc, sunt Într-adevăr când pierdut, când regăsit Între două lumi. Alegerea titlului, oricare ar fi, nu mă salvează de panica paginii albe și de noutatea senzației de singurătate. Toți prietenii care mă Încurajează la scris Îmi spun că Începutul e cel mai greu, dar că după aceea cartea se va scrie singură. Neavând experiența profesională de scriitor, ca să-mi ușurez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
brusc și am Început să am Încredere, ca și cum În sfârșit călcam pe pământ ferm. Când eram la Actorie, aveam senzația de ceva nesigur, parcă navigam pe o plută Într-un curent iute, care la orice cotitură mă putea destabiliza. Din panică, eram mereu În căutare de cârje care să mă susțină. Ajuns la Regie, găsindu-mi locul, totul venea natural, iar nevoia de cârje dispăruse de la sine. GB: Ca student la Actorie, tu erai foarte conceptual În exercițiile pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
martie ’77. Însă În ajun a fost cutremurul. Nu aveam nici o veste despre el, știrile radio și TV erau cumplite, iar Bucureștiul era imposibil de prins la telefon. M-am dus totuși la aeroport și, așteptându-l, am simțit o panică similară cu cea avută mulți ani mai târziu, când, fiind la Paris, pe scena Comediei Franceze, Înaintea premierei cu Neguțătorul din Veneția, am aflat de atacul asupra celor două turnuri din Manhattan. Antony și Nicolas, băieții mei, erau la New York
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Veneția, am aflat de atacul asupra celor două turnuri din Manhattan. Antony și Nicolas, băieții mei, erau la New York și 11 septembrie era ziua când Începea anul școlar. În ambele cazuri m-am simțit pierdut, lipsit de inteligență practică. În panica și disperarea de care eram cuprins, singurul instinct bun era nevoia de rugăciune. Ce altceva poți să faci În fața unei catastrofe decât să te rogi? Dar, pe lângă rugăciune, sunt convins că există un fel Înțelept de a răspunde atunci când suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
azi despre ce nu am Înțeles Încă pe deplin. Cu toții vrem răspunsuri, dar cel mai prețios lucru este Întrebarea. Când cred că știu ceva, că am un răspuns, mă aflu În deplină iluzie. Dar dacă mențin În fața mea Întrebarea, fără panica obișnuită de a găsi răspunsul, dacă trăiesc Întrebarea, acolo e experiența. Partea a doua DAC| VOI NU M| VREȚI... (MONOLOG) Între teatru și operă* Îmi place să repet fraza lui Kierkegaard care spunea că „prin muzică comunicăm cu Dumnezeu fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
șurubul de donors care, cu atitudinea cea mai negustorească posibilă, amenință că, dacă nu li se livrează marfa pe gustul lor, Își retrag banii. Iar Met-ul depinde În mare proporție de aceste fonduri private ale milionarilor orașului. Odată intrată În panică, direcțiunea a luat decizia radicală de a spune NU modernității, protejând elita de iritările unor idei regizorale curajoase. Tot ce doreau ei era ca Faust să arate frumos și să sune bine! Distribuția Întrunea Într-adevăr unele dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de regulă, privește cu mai mult calm abisul prenatal decât cel spre care se Îndreaptă (cu o viteză de circa 4500 de bătăi de inimă pe oră). Am aflat totuși că un tânăr cronofob a intrat Într-un fel de panică vizionând pentru prima oară niște filme făcute În familie cu câteva săptămâni Înainte de nașterea sa. A văzut atunci o lume practic neschimbată - aceeași casă, aceiași oameni - și atunci și-a dat seama că el nu exista deloc acolo și că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mă târăsc apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru labe, spre capătul Îndepărtat al tunelului, dădeam pernele la o parte și eram Întâmpinat de rețeaua de raze de soare de pe parchet, sub Împletitura de trestie a unui scaun vienez, și de două muște
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
somnambul, efectuată Într-o Întunecime autoimpusă, comporta câteva plăceri evidente, cea mai mare era aceea de a nu ști când urma ultima treaptă. În vârful scării, ridicai automat piciorul la Înșelătoarea chemare: „Treaptă“, și apoi, cu o senzație monumentală de panică plăcută, Îți contractai puternic mușchii, te prăbușeai În fantasma unei trepte, de parcă erai căptușit cu materialul infinit de elastic al propriei tale inexistențe. Procedeul de Întârziere a orei de culcare era uluitor de metodic. Este adevărat că acum toată treaba
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face să mă ridic În capul oaselor privind În gol; În cele din urmă, ochii mei acomodați cu Întunericul deslușesc printre formele familiare plutitoare, câteva contururi vagi mai prețioase care hoinăresc Într-o amnezie fără țel până ce, revenindu-le
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Între copacii fără formă ce mărgineau poteca tot mai neclară, cerul pălise din cauza stelelor. În anii aceia, minunata aglomerare de constelații, nebuloasele, golurile interstelare și tot ce mai alcătuia acel spectacol impresionant Îmi produceau o stare indescriptibilă de greață, de panică totală, de parcă aș fi stat atârnat de pământ cu susul În jos, pe marginea spațiului infinit, În timp ce gravitația terestră Încă mă ținea de călcâie, dar era gata să-mi dea drumul În orice clipă. Cu excepția a două ferestre de pe colț
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de opincari", ridică ea din nou glasul. Da' numai ce și-a slobozit Măria sa "opincarii" în luptă, că le-a înghețat zâmbetul pe buze și li s-a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Haricleea!! strigă ea îmbujorată, udă, înfiorată de bucurie și de emoție. A venit!! A venit!! Haricleea aruncă ghergheful. Domnul?! și se repezi să vadă și ea, dar mai degrabă închise fereastra că ploua în casă. Repede!! strigă Maria într-o panică cumplită. Adu-mi apă să mă spăl!! Repede!! Haricleea dă să fugă, dar se oprește. Dacă n-am caldă... o încălzesc? Și rece! Cum o fi! Adă-mi-o! Repede! Stai! Și la cuhne, vezi de mâncare! Să pregătească repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mă întreabă de mă mai joc cu păpușile, ba zice că-s regina veverițelor, că m-am dat de trei ori peste cap și m-am făcut o zână, ba, că-s o mâță plouată... Râde de mine. Maria, în panică, schimonosită, vrând să fie ironică: Nu s-a atins de tine?" Ștefan?!... Mira-m-aș! Haida-de! Lui nu-i scapă niciuna!... Jur! Să jur pe icoana Sfintei Fecioare?! țipă Voichița. Maria pălește: Adică... adică vrei să spui că Ștefan... Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu boruri alungite în față și spate ca niște jgheaburi și a spus : „Calomnia ! (nu era opera, era piesa). Calomnia e ca un vânt ușor de seară... și se umflă și plesnește...”, ei, bine, pe mine m-a cuprins o panică îngrozitoare, am zbierat mai tare decât cu o zi înainte și am fost scos din sală, spre și mai marea rușinare a alor mei ! Dar vreau să spun că am avut percepția aceasta că există în faptul comic, în arta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar sunt interesante aceste nuvele - Păcat e cea mai slabă, cea mai bună cred că este În vreme de război, care mi se pare chiar o mare reușită literară, artistic vorbind, prin cruzime și prin paroxismul la care este împinsă panica și psihologia cruziunii. Există aicea un element interesant, care intră în compunerea generală a operei lui Caragiale - cruzimea. Și aicea, mă iertați, credeam c-am terminat, dar n-am terminat. Vreau să mai adaug ceva. Lucian Pintilie a făcut un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
totul pentru promovarea cărții. Din nou cu Boni (Herlin) la masă, făcându-mi confesiuni: mama lui (contesa) i-a interzis când era copil să creadă în Dumnezeu și să privească oamenii în ochi. Spunând aceste cuvinte mă privește plin de panică în adâncul ochilor. Telefonul sună și răspund: Lionel, de la Bruxelles, povestind că mi-a trimis din nou bani pentru plata datoriilor, despre pericolul unui război mondial pornind din Irak... Întorcându-mă la masă, îl găsesc pe Boni adâncit în gânduri
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și pentru mine, pentru că a venit de ziua păcii! Torgny Lindgren este ales în Academia Suedeză. Visat din nou multă zăpadă și pe René care mă iubea. Exod din Albania în Italia (Brindisi), oameni disperați, cu copii și boccele, în panică. În același timp la TV, imagini din Irak: Saddam a folosit gaz ucigător împotriva rebelilor kurzi din Basra. La Presscentret, cu Andrei (Bart) care-mi povestește că au sosit din România zece femei ca reprezentante ale Frontului național, printre ele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]