8,290 matches
-
veche; foarte bogată este tradiția numărului 16 privind respectarea duminicii. Deși limba discursurilor nu este nici pe departe doctă, ele dovedesc capacitatea autorului de a trata cu vioiciune teme teologice și teme din sfera religiozității practice; cele referitoare la ciclul Patimilor ies în evidență, așa cum am spus, prin dialogurile vii și nu lipsite de umor (dar și prin săgețile antiiudaice, de-acum tradiționale în cadrul acestei teme). Cercetătorii nu sunt siguri în privința situării culegerii (Alexandria? Siria-Palestina?) și nici în privința datării (ei oscilează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
săi au definit poziția lui drept aftartodocetism, adică o doctrină bazată pe caracterul indestructibil și impasibil al trupului, teză care subminează în mod inevitabil realitatea umană a Cuvântului. Istoricii moderni, fiind nevoiți să constate că Iulian credea totuși în realitatea Patimilor, considerau că, în viziunea acestuia, Cristos, din proprie voință, își făcuse trupul să simtă din nou suferința obișnuită. Într-un studiu din 1924, R. Draguet a propus o interpretare diferită. Potrivit lui Iulian, natura umană, prezentă deja în întregime în Adam
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
muritor; pentru Iulian, această condiție fiind consecința păcatului și nu a naturii umane ca atare, Logosul a devenit într-adevăr om, însă, fiind născut în afara păcatului, este indestructibil. Fiind Logos incapabil de suferință, chiar și ca om, chiar și supus Patimilor, Cristos rămâne impasibil; suferințele sale nu sunt „naturale” precum cele ale celorlalte ființe umane, ci „voluntare”. Mai mult, tocmai pentru că nu trebuia să moară, Cristos a putut să ofere moartea sa din proprie voință pentru mântuirea lumii. Caracterul paradoxal al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Palladius decedase deja. În ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiană pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul acelor evocări, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea pioșeniei, să devină o călăuză de încredere pentru sine și pentru alții și să se pregătească în vederea morții. El subliniază apoi că povestirea sa se va referi la asceții pe care i-a cunoscut personal și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bogate în detalii concrete și colorate izvorâte în mod evident din experiența directă a autorului. Partea consacrată deșertului Scheti e mai dramatică; era o regiune renumită pentru severitatea ascezei practicate acolo. Palladius povestește că a fost atât de chinuit de patimi la Scheti încât s-a gândit să renunțe la viața în deșert (cap. 23). Totodată, în această parte, el insistă foarte mult asupra acțiunii diavolului, de exemplu în luptele cu necuratul ale lui Natanael (c. 16), Macarie din Alexandria (c
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tip de sărăcie, cel mediu, este cel care presupune ca rugăciunea să fie însoțită de munca manuală; într-adevăr, sub pretextul că se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, oamenii sunt puternic ispitiți să trândăvească, lăsând sufletul să se deschidă către patimi; este atitudinea pe care și Pavel o condamnă (I Tes. 3, 6-12) atunci când îi îndemna pe destinatarii epistolei să muncească, urmând exemplul său. Avem aici un accent polemic, autorul vizându-i pe mesalieni și pe acemeți, partizani ai lipsei totale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratate ca materie pentru narațiune, pentru crearea de dialoguri și de descrieri și constituie tot atâtea dovezi de măiestrie artistică. În dialoguri, autorul de omilii nu se mai mulțumește să pună în scenă personajele tradiționale pentru că în scenele ce descriu Patimile sau învierea lui Lazăr mai apar și Moartea, Belial sau Infernul. Uneori, găsim și scene mai scabroase ca în povestea ispiritii lui Iosif; sau descrieri macabre cum este aceea a potopului sau a învierii lui Lazăr, ori monologuri patetice cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un „trup ceresc”, și prin aceasta el pare să respingă tezele eutihienilor. S-ar părea că putem detecta o ușoară deplasare spre monofizism: pasajele în care Roman subliniază umilințele și suferințele lui Cristos sunt rare chiar și în imnurile dedicate Patimilor Mântuitorului și el preferă să-l vadă pe Cristos mereu triumfător. În reprezentările sale fantastice și poetice un loc central ocupă economia faptelor lui Cristos (care se potrivea mai bine cu activitatea omiletică și liturgică a lui Roman), reprezentată mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care atestă atenția pe care el însuși a acordat-o acestei opere) a făcut un amplu rezumat al scrierii, oferindu-ne liniile esențiale ale acesteia. Alte elemente de Istorie bisericească se găsesc în textele cele mai disparate: de exemplu, din Patimile Sfântului Artemie care a fost martirizat în vremea lui Iulian Apostatul, scriere întocmită de un monah necunoscut, Ioan din Rodos, sau din diverse pasaje din lexicul bizantin de la Suda (sau Suida), ori dintr-o compilație târzie cu caracter biografic intitulată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Sozomen nu se întâlnesc la Socrate, așa cum sunt unele „fapte ale martirilor persani” care i-au fost utile pentru a putea prezenta, în cartea a doua, istoria persecuțiilor anticreștine organizate de Sapor al II-lea, regele Persiei. Era vorba de „patimi ale martirilor”, adesea cu caracter popular, din Siria, Persia și Osroene. Mai apar la el și diverse amănunte din viața celor mai cunoscuți monahi, luate probabil din Istoria călugărilor a lui Rufin, sau chiar din izvoarele folosite de Rufin și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poetului) constituie un util instrument de lucru pentru specialiști și un interesant dosar de existență pentru publicul larg. SCRIERI: În țara toamnei, Cluj, 1929; Arderea etapelor, București, 1968; Obsesia verii, Cluj, 1972; Lucian Blaga inedit. Amintiri și documente, Cluj-Napoca, 1974; Patima albă, pref. Șerban Cioculescu, Cluj-Napoca, 1976; Efigiile riscului, Cluj-Napoca, 1978; Blaga inedit. Efigii documentare, I-II, Cluj-Napoca, 1981; Inscripții pe tăblițe de aer, Cluj-Napoca, 1983; Miraculoșii Alter Ego, Cluj-Napoca, 1985; Infinitul de fiecare zi, Cluj-Napoca, 1987; A patra dimensiune, pref.
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
documente, LCF, 1975, 16; Dan Mutașcu, Lebăda vorbitoare, SPM, 1975, 218; Valentin Tașcu, „Lucian Blaga inedit”, F, 1975, 6; D. Vatamaniuc, „Lucian Blaga inedit”, RITL, 1975, 3; Serafim Duicu, „Lucian Blaga inedit. Amintiri și documente”, VTRA, 1976, 5; Constantin Cubleșan, „Patima albă”, TR, 1976, 28; Dan Laurențiu, Modul optativ, LCF, 1976, 31; Dumitru Micu, „Aur în floare de suflet”, CNT, 1976, 37; Radu G. Țeposu, Renașterea poetului, ECH, 1976, 9-10; Poantă, Radiografii, I, 214-216, II, 181-184; Dumitru Micu, Sfidarea ruginii, RL
GRUIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287378_a_288707]
-
pierzaniei. În general, clișeul contrastului sat-oraș este o constantă în prozele ei: la sate trăiesc boieri bătrâni, care își ajută „poporenii”, spre deosebire de tinerii orășeni din înalta societate, superficiali, fără orizont spiritual, robiți plăcerilor ușoare. Piesa de teatru Hazail (1931) înfățișează patimile și răstignirea Mântuitorului, ilustrând forța credinței. SCRIERI: Dreptul vieței, București, 1908; Pe urma dragostei, București, 1910; Marcu Ulpiu Traian Stănoiu, București, 1920; Slutica, Botoșani, 1925; Hazail, Mănăstirea Neamț, 1931. Repere bibliografice: N. Iorga, „Dreptul vieței”, NRL, 1909, 2; [Scrisoare deschisă
LECCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287765_a_289094]
-
Și jocurile noastre sfințească țerna ta,/ Pământ pe care nimeni în veci nu-l va supune!” Nicolae Iorga. Cărțile lui Nicolae Iorga. Articolele de revistă, studiile, pamfletele, portretele, polemicile. Șuvoi incandescent, fluid, frământat, torturat - rostogolind stâncile și pietrișul erudiției, turbureala patimii, și covârșind. Covârșind prin viziunea nesfârșită, sângerată de jăraticul amurgurilor apocaliptice, frântă de zăbala fulgerelor cu tăinuite și profetice tâlcuri. Viziune ce orbește ochii și apleacă frunțile. Și înfioară, rodnic, adâncurile sufletului. MIRCEA ELIADE N. Iorga a fost uluitor în
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
spre o altfel de existență. Nici unul nu poate admite să rămână captiv într-un orizont îngust, limitat, nu poate suporta constrângerile, prejudecățile și convențiile sociale arbitrare. Unii vor să trăiască așa cum îi îndeamnă sângele lor aprins, clocotitor, să simtă voluptatea patimilor care îi stăpânesc. Înțelegând să-și trăiască viața așa cum le poruncește firea, sunt totuși departe de a fi ușuratici, deșănțați, perverși și decăzuți moral. Dimpotrivă, sub aparenta lor dezordine morală se ascunde o candoare ultragiată de împrejurări nefaste. Sunt sinceri
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
tot ce-mi trebuia ca să mă bucur de plăcerile vieții. M-am jurat să mă omor, dacă cumva puterea omenească m-ar sili să trăiesc o altă viață decât aceea pe care eu o simt clocotind în sângele meu.” Voluptatea patimii o cuprinde și pe Chira Chiralina, care se dezlănțuie când urcă pe corabia lui Nazim-Efendi, un traficant de carne vie, furnizor al haremurilor. Acum începe drumul spre pierzanie al Chirei, care sfârșește închisă într-un harem. Dragomir, fratele Chirei, este
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
zice la Sfânta Evanghelie: «Cum ați judecat, așa vi să va judeca, și cum ați măsurat, așa vi să va măsura»”, ori constatată cu satisfacție: „Luară-și și ei plată după faptă”. În scrisul cronicarului, în textul său încărcat de patimă, stigmatizator (în care drumul spre imprecație este cu grijă netezit), violent în acuză și în vehemența denunțului (moral) și aprig (dar și abil) în atitudine, compunerile pamfletare se alcătuiesc fără dificultate. Provocatorii întâmplărilor, din care mereu ofensații și „obijduiții” Cantacuzini
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
Ion Foți, Andrei Marga, Vasile Militaru, Al. Ț. Stamatiad ș.a. Paginile de proza aparțin unor scriitori că N. Pora, I. Peltz, Th. D. Speranția. Teatrul reprezintă o preocupare constantă a revistei: fragmente din piesele Sonata umbrelor de A. Dominic, O patimă omenească de Remus C. Dragomirescu, Mefistofeles de Romulus Seișanu etc. Literatura străină este prezentă, mai ales în primii doi ani, prin câteva traduceri din Guy de Maupassant, Lev Tolstoi, A. P. Cehov și prin comentarii privindu-i pe Lamartine, Ernest Renan
REVISTA PRESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289252_a_290581]
-
oprește și se face cântec”. Predilecția pentru râpele și adâncul Dunării, cu mâl, stuf, ghioluri, câini-enoți, știuci, se păstrează și în cărțile despre pescuit - până la urmă niște „fantezii” anecdotice, amuzante, care fac din memorie un „tărâm străin”. „Participă” la această patimă comună, în Haz cu pește, Ion Băieșu, Mircea Dinescu, D. R. Popescu, Titus Popovici, dar și actori și cântăreți de notorietate. Autorul pare a nu se lua în serios în discursul său asupra naturii, uneori licențios, cu post scriptum-uri și
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
29 aprilie 1940, sub direcția lui I. Teicu. Redactori sunt Gh. I. Dungan și A.D. Bugariu (din 1939), când subtitlul devine „Gazeta cultural-socială bănățeană”, după ce anterior fusese „Organ al Partidului Național Creștin”. Se reproduc texte de O. Goga (În vinerea Patimilor), căruia i se dedică versuri și elogii. În numărul 1/1937 Pavel Bellu publică poezia Tristețe, semnătura acestuia fiind tot mai des întâlnită după 1939, când se deschide în pagina a doua rubrica „File de calendar literar”, la care colaborează
ROMANUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289359_a_290688]
-
1962; Cine l-a trezit pe urs?, Chișinău, 1963; Întâlnire cu dragostea, Chișinău, 1963; Ciuciulete Ghemotoc, Chișinău, 1964; Viteazul, Chișinău, 1964; Versuri, Chișinău, 1965; Aoleu, e primăvară, Chișinău, 1966; Mintea de pe urmă, Chișinău, 1966; Cântece de la mare, Chișinău, 1967; Drumul patimilor, Chișinău, 1968; Fantastic! Aventurile unui băiat pe Terra Ignota, Chișinău, 1968; Cel mai frumos anotimp, Chișinău, 1970; Curcubee, Chișinău, 1970; Vremea cireșelor, Chișinău, 1972; Cei șapte pitici și pădurea, Chișinău, 1972; Nașterea basmului, Chișinău, 1973; O sută de ochi, Chișinău
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
și întâmplări, plăsmuirea, cu țesătura ei de fapte pe cât de grozave, pe atât de neverosimile, ia o turnură de naivă și ușuratică legendă. Versificația, chiar dacă avariată pe alocuri de rime forțate, e în genere corectă, tacticoasă, în contrast flagrant cu patimile mari (ură, iubire, dor de răzbunare) care se agită. Prolixă este drama în cinci acte, în versuri, Dorin (1883), din care un crâmpei apăruse în „Literatorul”. Drama, erotică, sentimentală, orchestrată zgomotos, are implicații etice și sociale. Dragostea nefericită a poetului
RUSANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289400_a_290729]
-
din orgi divine, Iași, 1996; În fața veșniciei, postfață Gabriela Drăgoi, Iași, 1997; Eminescu - cât veșnicia, Iași, 1997; Nu toți au Paradisul, Iași, 1999; Poezie, templu sacru, Iași, 1999; Reflecții și însemnări la trecerea prin timp, Iași, 1999; ed. Iași, 2003; Patima sublimă, Iași, 2001; Intelectualii români implicați în dezvoltarea civilizației economice, București, 2003. Antologii: Eminescu: sens, timp și devenire istorică, I-II, Iași, 1988-1989 (în colaborare). Repere bibliografice: Vasile Pușcaș, „Cultură și economie”, TR, 1986, 47; Al. Zub, „Cultură și economie
SAIZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289437_a_290766]
-
intim. El avea conștiința jurnalului ca parte și interlocutor permanent și discret, ca un documentar pentru sine al întregii sale activități. Jurnalul [...] a fost tot timpul preocuparea sa cea mai statornică [...]. Notele intime raportează zilnic despre un om cuprins de patima acțiunii, căutând relații, filosofând, avid de plăcere, inhibat de nerealizare, orgolios și smerit, demn și bun, făcându-și visuri să fie util țării [...], cu o percepție acută a realului, dar și cu predispoziție romantică spre reverie. MARIN BUCUR SCRIERI: Ceasurile
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
ș.a. Între romaniștii italieni, de la G. Vegezzi-Ruscala, Giulio Bertoni, Ramiro Ortiz, Mario Ruffini până la Carlo Tagliavini și Roșa del Conte, L. deține un loc distinct, fiind definit că „un studios înarmat cu un frumos arsenal informativ și înzestrat cu o patimă a frumosului” (Mircea Zaciu). Perspectiva din care abordează fenomenul românesc este cuprinzătoare, interesul lui îndreptându-se deopotrivă spre istoria românilor (inclusiv a celor din Basarabia, Transnistria, Pind și Macedonia) și spre limba și literatura lor. De la micromonografii - Umorismo romeno (1939
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]