KorAP: Find »[drukola/base=persistent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...199 200 201 ...220 >

5,485 matches

Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563

Figura 16.1. Cele cinci faze ale procesului decizional În funcție de presupoziția făcută asupra certitudinii incertitudinii, pot fi desprinse trei modele ale deciziei: decizia certă într-o lume strict deterministă, decizia certă de tip probabilist și decizia în condiții de incertitudine persistentă, la care se poate adăuga un al patrulea model nedecizional - modelul cibernetic. Decizia certă într-o lume strict deterministătc "Decizia certă într‑o lume strict deterministă" Acest model presupune că decidentul poate, la sfârșitul procesului decizional, să identifice soluția care

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
al procesului decizional, interacționând cu ceilalți parametri ai acestuia. Incertitudinea generează o serie de probleme psihosociale a căror soluționare este de natură să modifice sensibil însuși procesul decizional. În cele ce urmează, intenționez să argumentez că, în condiții de incertitudine persistentă, decidenții reali recurg la strategii de decizie diferite de cele presupuse de modelul analitic, care sunt explicabile tocmai prin factorul incertitudine. Decizia în incertitudine persistentătc "Decizia în incertitudine persistentă" Acest model se bazează pe o cu totul altă presupoziție decât

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
cele ce urmează, intenționez să argumentez că, în condiții de incertitudine persistentă, decidenții reali recurg la strategii de decizie diferite de cele presupuse de modelul analitic, care sunt explicabile tocmai prin factorul incertitudine. Decizia în incertitudine persistentătc "Decizia în incertitudine persistentă" Acest model se bazează pe o cu totul altă presupoziție decât modelul deciziei certe, și anume: PROPOZIȚIA 1.1: În procesul deciziei, incertitudinea inițială nu este în cele mai multe cazuri integral redusă; ea reprezintă un element component al procesului decizional, influențând

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
altă presupoziție decât modelul deciziei certe, și anume: PROPOZIȚIA 1.1: În procesul deciziei, incertitudinea inițială nu este în cele mai multe cazuri integral redusă; ea reprezintă un element component al procesului decizional, influențând activ dinamica acestuia. Conform modelului deciziei în incertitudinea persistentă, procesul decizional tinde să treacă prin aceleași faze precum cele menționate în modelele bazate pe calculul cert: formularea problemei, elaborarea listei de soluții alternative, evaluarea și ierarhizarea acestor soluții, alegerea uneia dintre ele și, în fine, acțiunea. De asemenea, procedura

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
linii generale, cognitivă (căutarea de cunoștințe relevante pentru decizie) și rațională (cunoștințele sunt prelucrate într-o manieră rațională, cum este cea descrisă în modelul analitic). Diferența constă mai ales în faptul că întregul proces decizional este cufundat într-o incertitudine persistentă: nici una dintre fazele sale nu se încheie cu o decizie certă; mereu subzistă îndoieli în legătură cu corectitudinea formulării și cu importanța atribuită problemei, cu completitudinea listei de soluții, cu criteriile utilizate pentru evaluarea lor, cu probabilitatea atribuită diferitelor semnificații și consecințe

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
cu completitudinea listei de soluții, cu criteriile utilizate pentru evaluarea lor, cu probabilitatea atribuită diferitelor semnificații și consecințe ale soluțiilor examinate, în fine, cu preferințele pentru una sau alta dintre soluții. Există trei particularități ale deciziei în condiții de incertitudine persistentă care, datorită importanței lor speciale, vor fi formulate ca propoziții distincte ale modelului nostru: PROPOZIȚIA 1.2: Incertitudinea face ca, în anumite condiții care vor fi specificate ulterior, metodele analitice de decizie să fie inaplicabile, decidentul trebuind să recurgă parțial

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
această presupoziție. Nu poate fi identificată nici o garanție că soluția aleasă va fi cea mai bună posibil la nivelul cunoștințelor de care dispune decidentul și cu atât mai puțin în mod obiectiv. PROPOZIȚIA 1.4: Strategia de decizie în incertitudine persistentă are atât componente cognitive, cât și componente social-psihologice care interacționează multiplu. Incertitudinea generată de procesul decizional nu reprezintă un subprodus neutru, ci un element important ce interacționează cu toate celelalte, fiind de natură să modifice comportamentul decidentului. În literatura de

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
neutru al deciziei. Modelul dezvoltat aici, dimpotrivă, consideră procesele psihologice și sociale generate de incertitudine ca parte componentă structurală a procesului de decizie. În realitate, decidentul nu poate ignora faptul că activitatea sa decizională este înconjurată de o incertitudine structurală persistentă. Conștiința acestui fapt este de natură să modifice sensibil comportamentul său. Surprinzător este însă că efectele complexe ale incertitudinii au fost extrem de puțin considerate într-un mod sistematic. Câteva precizări sunt însă necesare. Modelul deciziei în incertitudine nu este încă

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
încă suficient de cristalizat în literatura de specialitate. Elaborări parțiale și fragmentare pot fi însă tot mai des întâlnite în diferitele discipline sociale și umane ce au abordat procese decizionale în diferite contexte parțiale. În fine, modelul deciziei în incertitudine persistentă are în primul rând o finalitate descriptiv-explicativă. El este orientat spre identificarea particularităților comportamentului real al decidentului în condiții reale de decizie. Din acest punct de vedere, el prezintă un avantaj important: face inteligibilă o mulțime de caracteristici ale comportamentului

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
conectate: paradigma raționalității și paradigma explicației sociologice prin determinanți obiectivi, Acest model al deciziei prezintă totodată și o funcție normativă. Dacă partea de „calcul” a deciziei este oferită de modelul analitic, modelul prezentat aici oferă instrumentele înfruntării raționale a incertitudinii persistente. Modelul cibernetictc "Modelul cibernetic" Cibernetica a pus în evidență un mod alternativ de rezolvare a problemelor de către sistemele finaliste, în raport cu modul decizional. Ceea ce a făcut ca cibernetica să fie interesantă pentru științele sociale și umane este observația că realitatea social-umană

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
mari tipuri de modele drept alternative reale. Există mecanisme de tip cibernetic, după cum există și mecanisme de tip decizional. Ele se întrepătrund, se completează reciproc, unul putând fi dominant. Strategii de decizie în incertitudine persistentătc "Strategii de decizie în incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
mecanisme de tip cibernetic, după cum există și mecanisme de tip decizional. Ele se întrepătrund, se completează reciproc, unul putând fi dominant. Strategii de decizie în incertitudine persistentătc "Strategii de decizie în incertitudine persistentă" PROPOZIȚIA 2.1.: În condiții de incertitudine persistentă, decidentul are de înfruntat două probleme distincte: cum să ia o decizie suficient de bună în condiții de cunoaștere cronic incompletă și nesigură și cum să facă față surplusului de incertitudine care îi afectează negativ propria funcționare. După o primă

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
Două tipuri de strategiitc "Două tipuri de strategii" În teoriile normative ale deciziei există presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității tendențiale și strategia satisfăcătorului. Strategia optimalității tendențiale. Modelul analitic se caracterizează prin încercarea de

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
presupoziția tacită că singurul mod rațional de decizie, indiferent de gradul de incertitudine, este cel prescris de modelulanalitic. Am văzut însă că, în condiții de incertitudine persistentă, modelul analitic impune exigențe care nu pot fi satisfăcute. În condiții de incertitudine persistentă, sistemele au la dispoziție două strategii de decizie structural distincte: strategia optimalității tendențiale și strategia satisfăcătorului. Strategia optimalității tendențiale. Modelul analitic se caracterizează prin încercarea de a integra toate cunoștințele existente într-un proces decizional coerent care să ducă la

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
care să ducă la identificarea celei mai bune soluții. Fiecare fază a procesului decizional este parcursă integral: definirea problemei, explorarea alternativelor, evaluarea lor, alegerea uneia din ele. Dacă modelul analitic nu poate fi aplicat ca atare în condițiile unei incertitudini persistente, este posibilă însă utilizarea unei variante modificate a lui pe care am numit-o aici strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.2.: Strategia optimalității tendențiale se caracterizează prin aplicarea tehnicilor analitice de decizie la o imagine cognitivă provizoriu structurată; incertitudinea deciziei

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
rațională care, la limită, nu dă rezultate mai slabe decât strategia optimalității tendențiale, ci echivalente. O asemenea propoziție pare destul de curioasă. E nevoie de aceea de oargumentare mai detaliată. Să presupunem un decident care, în condiții de incertitudine accentuată și persistentă, adoptă o procedură de tip analitic. El știe destul de bine ce problemă are de soluționat. Începe să exploreze posibilul acțional și reușește să formuleze o primă soluție care, examinată, i se pare satisfăcătoare. În acest moment, apare o primă incertitudine

[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768

partide au privit SPR-RSČ drept un partener potențial de coaliție inacceptabil. La rândul lor Republicanii nu au părut să aibă un interes deosebit în obținerea unor posturi publice. De altfel, chiar dacă retorica Republicanilor, care promova acțiunile directe și un rasism persistent, i-a făcut pe unii să se întrebe dacă nu cumva ar exista suficiente motive ca acest partid să fie scos în afara legii ca formațiune antidemocratică (Fabrý, 1997)8, nu au existat discuții foarte consistente privind constituirea unui cordon sanitar

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
Constructing Democratic Governance in Latin America, Baltimore: Johns Hopkins University Press, third edition, 165-92. ------ (1994), Strong Parties and Lame Ducks: Presidential Partyarchy and Factionalism in Venezuela, Stanford, CA: Stanford University Press. Coppedge, M., A. Alvarez și C. Maldonado, (2008), "Two Persistent Dimensions of Democracy: Contestation and Inclusiveness", în The Journal of Politics 70(3): 632-47. Corrales, J., (2002), Presidents Without Parties: The Politics of Economic Reform in Argentina and Venezuela in the 1990's, University Park: Pennsylvania State University Press. Corrales

[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600

mg clindamicină pe zi se administrează intravenos. Doza zilnică maximă este de 4800 mg. Nu se recomandă administrarea intramusculară a unei doze mai mari de 600 mg clindamicină. Reacții adverse ale clindamicinei Tulburări gastro-intestinale Epigastralgii, dureri abdominale, greață, vărsături, diaree persistentă și esofagită în cazul administrării orale (aproximativ 8%). În cazul administrării intravenoase poate apare „gust metalic”. Colita asociată antibioterapiei apare în cursul administrării sau în primele 2-3 săptămâni după tratament. Afecțiunea evoluează mai sever la pacienții vârstnici sau tarați. Administrarea

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
frecvența hemoptiziilor prin diminuarea factorilor inflamator-congestivi și a leziunilor necrozante. A scăzut de asemenea numărul bolnavilor care ajung la amiloidoză. Cele mai multe cazuri evoluează astăzi spre remanieri retractile ale parenchimului pulmonar din teritoriul tributar care sunt consecința pneumoniilor recidivante, localizate și persistente. Acest teritoriu pulmonar este exclus, în final, atât ventilației cât și perfuziei. El este sediul acelor anastomoze dintre arterele bronșice și arterele pulmonare responsabile de scăderea oximetriei periferice și de normalizarea acesteia după rezecția pulmonară. Complicația cea mai de temut

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
a exclude diagnosticul de malignitate. Culturile sunt de obicei negative; de aceea tratamentul antifungic nu are indicație. Înlăturarea bronholitului se poate realiza prin bronhoscopie (extragere cu pensa, fragmentare laser, cateter cu balonaș) sau chirurgical. Indicațiile intervenției chirurgicale sunt: hemoptizia, tusea persistentă, stenoza bronșică, supurațiile pulmonare cu distrucție parenchimatoasă, bronșiectaziile, lipsa diagnosticului. Au indicație rezecțiile bronșice bronhoplastice sau bronhoanastomoze cu sau fără rezecții de parenchim pulmonar, conservând la maxim parenchimul pulmonar neafectat [66]. Hemoptiziile masive reprezintă urgențe chirurgicale. De asemenea, fistulele bronho-esofagiene

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
tomografice arată imagine de infiltrat pulmonar nodular sau imagine cavitară. Alte investigații paraclinice au rol scăzut în stabilirea diagnosticului. Diagnosticul de aspergiloză pulmonară invazivă este clinic și imagistic [35]. Există 5 criterii sugestive descrise în 1998 [5]: neutropenia, pneumonia, febra persistentă sub antibioterapie cu spectru larg, hemoptiziile, semnul aerului crescător la CT. Tratamentul imediat se impune de îndată ce se ridică suspiciunea de aspergiloză invazivă deoarece așteptarea confirmării diagnosticului prin culturi poate fi fatală pacientului. Se inițiază tratament antifungic empiric cu amfotericină B

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
imunosupresoare eliberate de fungi [35]. Din punct de vedere patogenic, coccidioido-micoza se aseamănă tuberculozei:primoinfecția produce complexul primar, alcătuit din pneumonită și afectare ganglionară regională, uneori asimptomatică = coccidioidomicoza primară;reactivarea și reinfecția produc leziuni pulmonare polimorfe, (coccidioidomul, caverna etc.) = coccidioidomicoza persistentă;diseminarea extrapulmonară, frecventă la imunocompromiși, este forma gravă, cu posibilă evoluție fatală = coccidioidomicoza diseminată. Diagnosticul de coccidioidomicoză necesită culturi pozitive din fluide biologice (spută, puroi, ser, lavaj bronhoalveolar, lichid pleural, lichid cefalo-rahidian etc.) sau din țesut (pulmonar, pleură, tegument etc.

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
și la pacienții cu risc se administrează ca prevenție a diseminării fluco-nazol 200-400 mg/zi sau ketoconazol pentru 6 luni sau amfotericină B în doză totală de 1-2 g. Azolii cu spectru larg (posaconazol, voriconazol) pot fi mai eficienți. Coccidioidomicoza persistentă Coccidioidomicoza persistentă sau coccidioido-micoza pulmonară cronică apare prin persistența bolii peste 6-8 săptămâni. Pacienții prezintă tuse, febră, hemoptizii, scădere ponderală. Imagistic apar multiple imagini nodulare pulmonare apicale sau cavități, asemănătoare tuberculozei [35], pneumotorax, fibroză, pleurezie (empiem) [40]. La 5% din

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
pacienții cu risc se administrează ca prevenție a diseminării fluco-nazol 200-400 mg/zi sau ketoconazol pentru 6 luni sau amfotericină B în doză totală de 1-2 g. Azolii cu spectru larg (posaconazol, voriconazol) pot fi mai eficienți. Coccidioidomicoza persistentă Coccidioidomicoza persistentă sau coccidioido-micoza pulmonară cronică apare prin persistența bolii peste 6-8 săptămâni. Pacienții prezintă tuse, febră, hemoptizii, scădere ponderală. Imagistic apar multiple imagini nodulare pulmonare apicale sau cavități, asemănătoare tuberculozei [35], pneumotorax, fibroză, pleurezie (empiem) [40]. La 5% din pacienții infectați

Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat (2008) [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]