14,398 matches
-
II, București, 1996; O istorie posibilă a literaturii române. Modelul magic, pref. Ilie Bădescu, Timișoara, 2002; Obârșie și perenitate, îngr. Nedic Lemnaru, București-Chișinău, 2003. Traduceri: Hjalmar Bergman, Markurell din Waldköping, București, 1964 (în colaborare cu Valeriu Munteanu); Rafael Alberti, Crângul pierdut, I-II, București, 1966 (în colaborare cu Dumitru Alistar). Repere bibliografice: Micu-Manolescu, Literatura, 282; I. Lungu, Itinerar critic, București, 1965, 163-168; Dimisianu, Schițe, 46-50; Stănescu, Cronici, 239-243; Radu Popescu, Cronici dramatice, București, 1972, 188-193; Nicolae Manolescu, Reportaj și cultură, RL
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
pătrunse de duioșie și compasiune față de suferință, trecând cititorului chibzuite lecții de morală. Apărute numai în presă, câteva texte, tatonări în literatura de aventuri, romane ori povestiri ( Frații Lupu, Gambuzino sau Căutătorii de aur, Istoria unui român în America, Diamantul pierdut, Mercedes și Dolores ș.a.), prelucrările după Cervantes, Daniel Defoe, Alphonse Daudet, H. Chr. Andersen, basmele și legendele mitologice se adresau, la sfârșit de secol XIX, copiilor, vârstei lor. SCRIERI: Temniță și exil, Râmnicu Sărat, 1894; Nihiliștii, București, 1895; În exil
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
Și că, după 9 Thermidor 1794, muscadinii și „la jeunesse dorée de Fréron” aveau să simbolizeze pentru francezi Contrarevoluția. Numai că În două moduri ușor diferite. Recrutați mai ales din rândul funcționărimii sau al micilor negustori, acești „tineri libertini, copii pierduți ai nobilimii” se aliniază sub stindardul de luptă al lui Louis Stanislas Fréron, ziarul Oratorul poporului. Membru al Ordinului Cordelierilor, publicist și politician, Fréron e omul „Terorii albe” declanșate de regaliști În timpul Restaurației, radical și crud, dar, mai apoi, spre
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau aproape toți depun mărturie În scris despre unul din polii fascinației lor - dandysmul. Memorii, jurnale, Însemnări de călătorie, pagini de eseu, romane Împânzesc epoca. Până și marele Brummell compune literatură (e drept, fără vreo strălucire): un vraf de scrisori (pierdute, cele mai multe), niște poeme, ba chiar un mic tratat despre arta veșmântului. Vom cita și noi, din când În când, aceste documente, spre a reconstitui o atmosferă, pentru a schița portrete, gesturi, vorbe. Nici până În ziua de azi mitul Brummell nu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu certificat”, care Îl atrag și pe Proust. (Complicatul său șir de relații e reconstituit cu un profesionism impecabil de Jean-Yves Tadié1. Felul În care aceste persoane reale trec granița ficțiunii și intră În marele fluviu romanesc În căutarea timpului pierdut se lasă urmărit de Tadié cu voluptate de detectiv, ca o aventură.) Pe de altă parte, nu toți tinerii care se străduiesc să fie Brummelli sunt aristocrați autentici. Comportamentul lor excesiv, aberant, le uzurpă grandoarea și Îi transformă În jalnice
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
anii ’20 optează pentru stânga comunistă, alții pentru dreapta extremă. Nizan și Aragon se Înscriu În PCF, Drieu La Rochelle alege nazismul. Cam la atât se rezumă exemplele din Masculin singulier. Destul de puțin pentru a decupa dintr-o Întreagă „generație pierdută” un segment În istoria dandysmului. Restul numelor pe care autoarea le aduce În discuție sunt ale unor personaje din romanele lui Malraux ori Roger Vaillant sau din Marea iluzie, filmul lui Renoir, fapt care schimbă cu totul perspectiva. Istoria dandysmului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai 1816, după ce mâncă un clapon trimis de Watier, bău o sticlă de Bordeaux - Byron băuse două când a răspuns articolului din Revue d’Edinburgh prin satira Barzi englezi și critici scoțieni - și scrise, fără speranță, nepăsător, așa cum un om pierdut Își Încearcă soarta, scrisoarea pe care am pomenit-o deja.”1 Scrisoarea la care face referire Barbey d’Aurevilly, devotatul său biograf, Îi este adresată unui alt mare dandy al epocii, Scrope Davies. Cererea pentru un infim Împrumut de bani
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
original fără a Înceta să fie om de lume. Ei adoră excentricitatea care Îi distrează, dar de obicei excentricii rănesc conveniențele, ceea ce pentru un gentleman e inacceptabil ș...ț”1. ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell dintr-un unghi neașteptat. Prilejul i-l oferă contemplarea marilor doamne atinse de decrepitudine. Prin analogie, se gândește la decăderea lui Brummell. Cum poți fi dandy În esență câtă vreme
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ton, dar și de neprevăzut, cuvinte sclipitoare) Îl fascinează definitiv. Nu doar o corespondență Înflăcărată, nu doar Întâlniri pline de emoție, ci mult mai mult decât atât: o forță aproape magică de a le transfera personajelor din În căutarea timpului pierdut, cu precădere lui Charlus sau Swann, farmecul decadent, estetismul idolatru al contelui de Fezensac. Dacă ar fi să facem portretul-robot al unui dandy „clasic” (deși am contrazice - a câta oară? - specificul Însuși al dandysmului), s-ar vedea că Marcel Proust
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Lorrain scrie cele de mai sus În Le Figaro, deci În 1896, Proust nu e Încă un nume În lumea literelor franceze, chiar dacă André Gide Își va reproșa mereu că a respins apariția În volum a manuscrisului În căutarea timpului pierdut, nedreptatea acestor judecăți rămâne flagrantă. Capodoperă absolută, romanul lui Proust și miile de pagini scrise Într-o viață mult prea scurtă (el moare, ca atâția eroi ai Hit Paradei noastre, la 51 de ani!) probează că fragilul Marcel, hipersensibilul, bărbatul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Gide: „Trebuie să vrei Întotdeauna ceea ce e mai tragic”. Sau, În De profundis: „Durerea e suprema emoție de care un om e capabil și deopotrivă prototipul, bancul de Încercare al marii arte”. În 1887 iese complet distrus din Închisoare: reputația pierdută, averea spulberată, cărțile retrase din circulație. Un gând de salvare În Franța - și el eșuat: o nouă viață, sub un alt nume (Melmoth, vagabondul proscris din romanul lui Charles Robert Maturin). Ceea ce urmează e o ruină totală, psihică și fizică
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
altă făptură În travesti, fie de propriul chip (ca portret pictat sau privindu-se În oglindă), la rândul său deghizat ori nu, Împânzesc cu precădere literatura Renașterii târzii și mai ales cea barocă. Toate sugerează nostalgii androgine, tânjiri după unitatea pierdută a făpturii umane. „Nu trebuie să ne mire așadar constatarea că dedublarea și inversarea sunt folosite constant În literatura de imaginație. ș...ț Inversarea și dedublarea ocupă Însă un loc de căpetenie mai ales În literatura romantică.”1 A te
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
granițele dintre „masculin” și „feminin” sunt tot mai fragile, dacă rolurile sociale ale acestora ajung chiar să se răstoarne, nu-i greu de Înțeles de ce dandy-ul e atras deseori de amazoană (fie ea și „arhetipală”). Nostalgie a unității (androginice) pierdute? Recuperare a dublului? Bisexualitate stilizată? Fenomen compensatoriu? Proiecție (În sens freudian)? Fantasmă? Stau așadar față În față, din reciprocul imbold spre ceva cunoscut din fiecare, dar și fundamental diferit, știind sigur că nu se expun fatalității pasionale dintre un bărbat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
modernității vieneze din perspectiva crizelor de identitate masculină, deschide o paranteză tangentă cu tema noastră. După ce, Într-un capitol preliminar al părții a doua din Modernitatea vieneză și crizele identității, intitulat „Diferențele sexuale și bisexualitatea”, descrie succint tema nostalgiei paradisului pierdut, a unității originare a ființei, ca temă recurentă În modernitate, el insistă asupra câtorva cazuri notorii din spațiul vienez, Între care Otto Weininger și Daniel Paul Schreber. Cărțile lor, ambele apărute În 1903, se vor bucura de o celebritate ieșită
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dezamorsa tensiunea. Sau - de ce nu? - pentru a o păstra În Întreaga ei provocare. Uneori, „noua amazoană” preia pieziș (În realitate, dar mai ales În arta de sorginte dandy) obsesia homosexuală a autorilor. S-a vorbit, pornind de la În căutarea timpului pierdut al lui Proust, despre „complexul Albertinei”, transfer În heterosexualitate al acestei obsesii. Atracția pentru bărbații de același sex e transpusă subtil În relații ambigue cu tinere fete sau femei cu alură ușor masculinizată. Cât despre Întâlnirea dandy-lor cu celălalt tip
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din nou, doar parțial, ar decurge din chiar gratuitatea (sublimă uneori) a Întregului său program. Fiind propria lor realizare estetică, propria capodoperă, compunându-și viața, până la ultimele detalii, ca operă, dandy-i par a restitui artei identitatea sa primordială, definitiv pierdută și, În consecință, privită azi ca utopie: arta ca act magic, În stare să „opereze” asupra realului, să Îl transfigureze. Iar dandy-i reușesc (e drept, doar În parte, cu o intensitate și durată limitate) această magică transformare a „regimului
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
1816, după ce mâncă un clapon trimis de Watier, bău o sticlă de Bordeaux 1 - Byron băuse două când a răspuns articolului din Revue d’Edinburgh prin satira Barzi englezi și critici scoțieni - și scrise, fără speranță, nepăsător, așa cum un om pierdut Își Încearcă soarta, scrisoarea pe care am pomenit-o deja: Dragul meu Scrope, trimite-mi două sute de lire, banca este Închisă și toate fondurile mele stau În acel trei la sută. Am să-ți Înapoiez banii mâine dimineață. Al tău
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tinerețe al poetului, scris, ca să spunem așa, avant la lettre. Să-mi fie Îngăduit să transcriu aceste rânduri În proză, egale ca perfecțiune cu cele mai frumoase versuri; ele ne arată un Baudelaire cu o fizionomie puțin cunoscută și repede pierdută, ce nu se mai păstrează decât aici. Un portret pictat de Émile Deroy, una dintre capodoperele picturii moderne, ni-l Înfățișează pe Charles Baudelaire la douăzeci de ani, În momentul când, bogat, fericit, iubit, Încă de pe atunci celebru, Își scria
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
om, trebuie să luăm În râs acest bun și să alegem răul. Așadar, ura Împotriva morții și a nedreptății va conduce, dacă nu la exercitarea, cel puțin la apologia răului și a crimei. Lupta lui Satan cu moartea În Paradisul pierdut, poem preferat al romanticilor, simbolizează această dramă, care e cu atât mai profundă cu cât moartea este (o dată cu păcatul) copilul lui Satan. Pentru a combate răul, revoltatul, deoarece se consideră inocent, renunță la bine și creează, din nou, răul. Eroul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Flandra și cei din Bordeaux la Curaçao, și așa știa să vorbească de toate, cu asemănări din trecut, cu apropieri și amănunțiri fermecătoare de câte ori i se Întâmpla să povestească de călătoriile lui prin ținuturile străvechi ale Răsăritului; sau prin ostroavele pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică”. Povestitorul proiectează peste existența „eroului” său o aură demonică: „Așa, de pildă, am Înțeles că se Îndeletnicea cu cercetări oculte Îndrăznețe, pentru cari era hărăzit, pe lângă o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tre URSS „Nu vorbiți niciodat..., ci gîndiți-v... la ele tot timpul!” Putem folosi Îndemnul dat francezilor În leg...tur... cu Alsacia și Lorena - „Nu vorbiți niciodat..., ci gîndiți-v... la ele tot timpul!” - pentru a ilustra obsesia bolșevicilor făt... de teritoriile pierdute dup... Încheierea primului r...zboi mondial. Potrivit lui Lenin, Rusia sovietic..., obligat... s... accepte amputații teritoriale majore, ar fi schimbat pur și simplu spațiul cu timpul. Am amintit mai devreme vastele operațiuni militare declanșate de bolșevici, Începînd cu 1919-1920, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
minimul necesar pentru a garanta securitatea orașelor Leningrad și Murmansk” (Istoria URSS). Stalin nu se va ar...ta Ins... la fel de m...rinimos făt... de cele trei ț...ri baltice. Anexarea statelor baltice (1940) În vastul efort de recuperare a teritoriilor pierdute, realizat cu Inc...p...țînare și succes de c...tre bolșevici, statele baltice ocupau locul central. În perioada interbelic..., Moscova a f...cut tot posibilul s... submineze noile regimuri, Încurajînd mișc...ri pro-sovietice că la Reval (Estonia), În 1924; sau
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Era logic deci că guvernanții ei s... Încerce a remedia situația. Iar pentru această nu aveau la Îndemîn... decît dou... mijloace: fie semnarea unor tratate de pace și de neagresiune cu vecinii lor imediați, fie recuperarea prin fort... a teritoriilor pierdute. Bolșevicii le-au folosit pe amîndou..., dar, În atmosferă violent... de atunci din Europa, ei au privilegiat loviturile de fort.... Similar regimurilor fascist și nazist, ei au acționat cu lașitate și cinism, atacînd națiuni cu populație mic... și coeziune fragil
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
și URSS se confruntaser... brutal În cursul a dou... r...zboaie recente: primul (noiembrie 1939-martie 1940), prilejuit de agresiunea sovietic...; al doilea (iunie 1941-septembrie 1944), declanșat Împotriva Uniunii Sovietice de c...tre naziști cu participarea Finlandei, dornic... s... recupereze teritoriile pierdute. De dou... ori Învins... de c...tre sovietici, dar, de fiecare dat..., dup... lupte crîncene, Finlanda s-a dovedit Inc... o dat... capabil..., dup... septembrie 1944, s... se Întoarc... Împotriva trupelor germane. Ca urmare, ea a fost considerat... de Aliați
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
cinau pe militanți, de „sciziune” (În 1987), de „dezordine” și despre „opoziția violent...” ce domnea atunci În sînul mișc...rîi. În aceste condiții, un compromis cu aripa moderat... din Partidul Comunist reprezenta pentru aripa Wałęsa o ocazie ce nu trebuia pierdut.... Deși ambele p...rți erau interesate s... evite o explozie violent... prin negocierea unui acord, acesta nu a fost ușor de stabilit, dac... ținem cont de neînțelegerile grave ce existau Între cele dou... tabere și de manevrele extremiștilor, care doreau
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]