7,806 matches
-
fericit, dacă se întâmplă să locuiești într-unul din orășelele de pe malul mării. Dar Marcel prefera să stea acasă, și foarte curând renunțase să mai cutreiere plajele împreună cu ea. Nu mai ieșeau din oraș, în mica lor mașină, decât pentru plimbarea de duminică. În restul timpului, Marcel se simțea mai bine în prăvălia cu stofe colorate, la umbra arcadelor acelui cartier pe jumătate indigen, pe jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
jumătate european. Locuiau deasupra prăvăliei, în trei camere împodobite cu covoare arabe și cu mobile indigene. Nu avuseseră copii. Anii trecuseră, iar ei trăiseră în tot acest timp ascunși în aceeași penumbră, la adăpostul obloanelor pe jumătate lăsate. Vara, plaja, plimbările și chiar cerul se aflau undeva, departe. În afară de afaceri, s-ar fi zis că nimic nu-l mai interesează pe Marcel. Ajunsese să creadă că adevărata lui pasiune este banul, și lucrul acesta nu-i plăcea, nici ea nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
poate avea felul în care o capeți! Jonas continua deci să vorbească, să scrie scrisori și, de bine, de rău, să picteze. Din când în când picta chiar cu tot dinadinsul, mai cu seamă duminica după-amiază, când copiii plecau la plimbare cu Louise și cu Rose. Seara, după ce lucrase puțin la tabloul început, era fericit. În acea vreme picta ceruri. În ziua în care negustorul îl încunoștință că, având în vedere că vânzarea tablourilor scăzuse simțitor, este nevoit, cu părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
încât s-a sufocat de subînțelesuri... Până și versul în cuprinsul căruia era, a cedat. Pesemne, imaginea a fost interpretată altfel. La matinalul de la ora 8 am aflat cu stupoare despre crima înfăptuită de mine... Umbra. În oglindă. Plec la plimbare pe stradă, mă îmbrac în umbra mea, o port ca pe a doua haină; uneori mi-e largă, alteori, strâmtă, depinde de soare; mi-o desenează în urmă sau în față atunci când, chiar se ia la întrecere cu mine. Mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
În iarnă, aștept să ia forma inimilor noastre... Lumina ochilor. Minunea. Îmi făcusem un scut din sticlă, între mine și oameni fiindcă de la o vreme, nu mai știam cum să-i împart. Într-un fel, îmi era bine. Ieșeam la plimbare, scutul strălucea; prin el se oglindea sufletul hrănit cu frumos... Într-o zi, cineva, cu gânduri ucigașe a aruncat cu pietre și a spart scutul. M-am trezit dintro dată în curtea copilăriei mele. Am regăsit șotronul desenat cu cretă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
om încântător și excentric, cu un respect religios față de tot ceea ce producea natura „fie din fantezie, fie din întâmplare“, iubitor al animalelor și peisajelor aspre, accidentate. De obicei neatent în conversație, sărind de la una la alta. Bucuros de lungile sale plimbări solitare și de o „uluitoare cordialitate“. Povestitor colorat, îi făcea pe ascultători să se tăvălească de râs sau îi surprindea prin observații de o neobișnuită bruschețe... Dacă membrii grupului Hariga n-ar găsi printre ei nici unul care să-i semene
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pedepsele se repetau, mereu aceleași, urmărite pe ceas ; nu mai îngăduiau vreo abatere sau viclenie. De trei zile schimbarea devenise pronunțată. Bătăile încetaseră cu desăvârșire. Deținuta fusese mutată într-o altă celulă, mai mare, la etaj. I se permitea o plimbare suplimentară de o oră, prin curte, singură, înainte de culcare. Seara, apăruse un gardian încruntat, să schimbe hârdăul cu o oală nouă, emailată. În ziua următoare, ceaiul fusese cald și dulce. Mâncarea de la prânz și seara, mai bună. După-amiază, în intervalul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
locul, muta mereu ceașca de cafea, stingea aprindea stingea țigări, începuse brusc să se pieptene, să se privească în oglindă, să-și îndrepte sprâncenele. În cele din urmă, deși la o oră atât de nepotrivită, ziua abia începea, propuse o plimbare. Încăperea o apăsa, vizibil. Devenise palidă, nu-și stăpânea mișcările aiurite. Ieșiră, dar, poate fără să-și dea seama, lunganul zdravăn și chel o luă înainte, cu studenta. Accepta chiar și o convorbire despre un subiect plicticos, numai s-o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am plătit biletul. Convinsă că nu se cuvine altfel. Cine să-mi explice emoțiile prin care treceam ? Lipsită de apărare, dar atât de firească, încât păream stranie. În anul IV, în septembrie, în 19 septembrie, sublinia Vera, acceptase o lungă plimbare nocturnă în parcul Herăstrău. Prietenul de atunci rotise totul în ea, simțise întâia oară bucuria și tristețea fizic, ca ulcerul sau gripa sau convalescența sau durerea de dinți. Peste ani, în seara banchetului de reîntâlnire a foștilor colegi, paralizată de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în speranța unei intimități care să niveleze nepotrivirile. Am găsit în grupul nostru o fostă colegă de liceu, pe care o știam îndrăgostită de mine. Mă copleșea cu avansurile, provocările și gafele ei. Dar toate mă iritau. Într-una din plimbări, avu o izbucnire surprinzătoare împotriva mea. Învinuiri jignitoare, dar perfect întemeiate ! Franchețea ei mă stupefiase și mă cuceri. N-a mai apărut niciodată între noi, încercările mele de a o readuce s-au dovedit zadarnice. Prea tânăr, împiedicat de un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
seara aceea. Mă îndrăgostisem de ea. Mă alătur până la urmă emoționat unui elan franc și direct către mine. Mă răsucesc acum inutil în mine, ca o fată romanțioasă. Dar voiam să înțelegi. Regăsise puterea de-a porni iar gândurile. Reluaseră plimbarea, părăsiră parcul, își ascultau pașii pe trotuarul ulițelor pustii. — Am auzit toate frazele voastre. Replici risipite chiar în acea dimineață. „N-am să fiu niciodată prea chibzuit, strângător“, se plângea într-un grup, când Vera intervenise, spre stupefacția celorlalți : „Mie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că e nevinovat? Ar fi fost poate mai bine să vorbească, să dovedească... Dar ce nevoie e de vorbe când trecutul lui vorbește singur, barem prin cele patru medalii de vitejie? în asemenea cazuri Curtea e datoare să trimită la plimbare pe pretorul dobitoc și să hotărască achitarea în unanimitate... Sau cel puțin cu majoritate de voturi. Colonelul i-a luat apărarea și în fața generalului, atunci... Gross nu poate să voteze pentru condamnare. Apoi de partea președintelui trebuie să mai fie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
În fază incipientă și de tranziție către pârloagă națională, au căzut panourile peste firele electrice, au sărit primarii ca arși și au desfășurat forțe și comandamente, până și pe Băselu’ l-a-ntârziat furtuna vreun sfert de oră, că revenea de la o plimbare-n zadar, s-au rotit avioanele de bezmetice deasupra aeroportului și tu vii cu dolcele tv și cu telenovelele doamnei. Țara e calamitată și tu vrei țiganii sau poveștirile de acasă. Numai tu ești de vină! Trebuia să ai și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
da’ nu de la dolce, de la bum, că ăștia dau și fobal din Spania și Italia. Și - dacă au bani să preia fotbal de-acolo - zic că poate au și holșuruburi mai bune decât dolce. Și nu mai pleacă parabolica la plimbare. Dacă pui și una de la digi, vezi la gesepe liga lu’ mitică, cade-n fund și se ridică! Bine că n-ai pus mâna pe ea Înainte, poate te lua pe sus. Cum o chema, Gore, pe aia cu umbrela
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
piept al sacoului și scoate altă hârtiuță. Eu n-am memoria voastră - privește cu subînțeles către cei doi - vin cu tema făcută. Nice a zis În felul următor, l-a bătut la fund pe Șopenhauăr și l-a trimis la plimbare pe Cant. De Țuțea nu zic nimic, sunt cu patriotismul la purtător. Pământul are o piele; iar această piele are boli. De exemplu, una dintre aceste boli se numește om. Asta o dată. Una la mână. Că omu’ e o boală
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
paradisul pe cunoaștere. Îndoiala înseamnă chin. Dar și șansa profunzimii. Cele mai profunde gânduri mă năpădesc când nu am nici un creion prin preajmă. Sufletul continuă să se joace cu noi de-a v-ați ascunselea. Cosmicitatea este libertatea noastră tutelară. Plimbarea cea mai profundă este când nu vrei să ajungi nicăieri. Avem nostalgia revelațiilor din zorii omenirii. Poemele geniale surprind câte ceva din scâncetul de început al lumii. Creierul este, cu siguranță, cea mai odihnită zonă a corpului uman. Absurdul vitaminizează filosofia
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai fin. Nu s-a crăpat de ziuă în mințile tuturor. Și când voi fi țărână, mă voi repezi spre ochii imbecililor cocoțați. De la Neanderthal încoace, unora nu le-a mai crescut nici o circumvoluțiune. Să scoatem mai des proștii la plimbare. Poate acoperă gropile. Tinerii de astăzi cunosc mai bine biografiile starurilor sportive și muzicale, decât pe cele ale propriilor părinți. E greu să te ferești de flegma imbecilului cocoțat. Statuile ridicate în timpul vieții nu vindecă amneziile posterității, ci generează greață
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să facă. 6. Fiii lui Dumnezeu au venit întro zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor. 7. Domnul a zis Satanei: "De unde vii? Și Satana a răspuns Domnului: "De la cutreierarea pămîntului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el." 8. Domnul a zis Satanei: "Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
venit într-o zi de s-au înfățișat înaintea Domnului. Și a venit și Satana în mijlocul lor și s-a înfățișat înaintea Domnului. 2. Domnul a zis Satanei: "De unde vii?" Și Satana a răspuns Domnului: "De la cutreierarea pămîntului și de la plimbarea pe care am făcut-o pe el." 3. Domnul a zis Satanei: "Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămînt. Este un om fără prihană și curat la suflet. El se teme de Dumnezeu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
trece peste cuvântul ce bărbatul mi-l va adresa, Voi fi supusă și cuminte, caldă și moale, ca o catifea, Am să îl iubesc, îi voi călca, îi voi face și mâncare, Zi de zi îndrăgostiți ne vom duce la plimbare, Dar te rog, nu mă lăsa în singurătate să mă zbat, Căci simt cum sufletul îmi piere dacă nu îmi dai un bărbat, Demult tare nu am mai fost atinsă și am uitat cum e, să știi, Nu mai vreau
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
foarte ușor în noua familie și nui venea a crede că pisicile străine de neamul șiau deschis brațele și l-au primit cu atâta căldură în familia lor. MOTANUL TOM Așa cum îi este obiceiul, Motanul Tom a ieșit să facă plimbarea de dimineață prin livada din fața casei. Urmărea zborul dezordonat al fluturilor, se mira de hărnicia albinelor care zburau din floare în floare, neavând timp nici măcar să-l observe. A început să numere frunzele de trifoi care de fiecare dată îi
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
m-a împușcat drept în inimă și acum stau aici neavând unde să mă duc și cui să cer ajutor. - Cred că ai nimerit cum nu se putea mai bine. După cum vezi eu sunt singur și am ieșit sămi fac plimbarea de diminiață. Eu o să te duc în casa mea, o să-ți pansez aripioara ruptă și o să vezi că ai găsit în mine un prieten adevărat. Vrabiuța s-a lăsat dusă în casă, a primit ajutor de la Motanul Tom. Dar să
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
să ne vedem. Mă uitam ca prostul la poarta aia, fostă galben-maronie, acum verde-scorojit, în care redescopeream hărți imaginare (sau capete de oameni), descoperite încă de pe vremea când printr-a X-a așteptam în fața porții să o scot la o plimbare de mână pe strada mare. Cu timpul, harta imaginară de pe poarta Lilianei mele s-a modificat, smalțul vopselei sărind la fiecare nouă vibrație a tablei pe care o știți foarte bine, parcă urmărind mișcarea continentelor din ora de geografie, atunci când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mi-am dat seama, contrariat, că nu-mi mai aminteam deloc figura ei. Cum era posibil? Doar stătusem atâtea ore, zilnic, împreună... Așa că nici măcar nu-mi puteam cultiva, ca remediu pentru urât și plictiseală, imaginația erotică. Nu-mi rămâneau decât plimbările lungi, pe malul gârlelor pline de plăntuțe de orez, și cititul. De mai mulți ani citeam, mult și haotic, tot ce găseam. Tata-și făcuse o mică bibliotecă, de care era foarte mândru, căci era și ea un simbol al
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
normală, pe care o căutam și în care mă simțeam bine. Când m-am întors acasă am intrat în starea aceea de neliniște pe care am încercat s-o descriu în "Travesti". Abia acum îmi dau seama ce căutam în plimbările prin cartiere îndepărtate, de ce căutam mereu acele case în ruine. De ce mintea mea era scindată aproape patologic. Pentru că eram locuit de altcineva, și el căuta locuri în care mai fusese odată. Acele locuri care existau și-n visele mele cele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]