5,618 matches
-
activăm ziua și să dormim noaptea. Spre deosebire de mulți intelectuali care scriu cu amărăciune despre sfîrșitul artei - „arta este pentru noi un lucru trecut” a spus Hegel - spre deosebire de optimiștii pentru care literatura de astăzi e valoroasă În măsura În care s-a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și demistificantă și deci autentică, eu cred că putem vorbi despre literatură mai ales la modul nostalgic. Nostalgia este singurul pat germinativ al literaturii, dincolo de ceea ce scriem ca literatură - care poate fi cinică, absurdă, veristă, mizerabilistă, autobiografistă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și La Crise de l’origine. La Science catholique des Evangiles et l’histoire du XXe siècle, de Francois Laplanche (Albin Michelm 2006), dar mai ales despre impresionantul tom Les Antimodernes a lui Antoine Compagnon (Gallimard, 2005), cărți care demontează prejudecata echivalenței dintre modernitate și progresism. Pasionat de Montaigne și de Proust, cărora le-a dedicat mare parte din activitatea de cercetare În domeniul istoriei și teoriei literare (La Seconde main ou le travail de la citation, 1979 și Nous, Michel de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care s-a Împrietenit. Desigur, coordonatele abordării acestei teme diferă esențial de cele ale unor proiecte asemănătoare din spațiul românesc. Nu e vorba În nici un caz de a demitiza niște iluzii grosolane sau de a preveni pericole posibile. Houellebecq evită prejudecățile pozitive sau negative despre ideea de sectă religioasă chiar dacă realismul reprezentării lui este pe alocuri șarjat. În primul rînd, secta elohimită vizează, la fel ca religiile tradiționale, atingerea vieții eterne, Înlaturarea morții. Dar, față de ele, doctrina seculară asimilează și Încurajeaza
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
categorii. Această carte pledează nu numai pentru disoluția binomului Același-Altul sau Majoritate-Minoritate (punctul de vedere nu este niciodată exterior, iar bărbații trebuie să se obișnuiască cu ideea că lumea nu pornește de la ei), dar și pentru aruncarea la coșul cu prejudecăți a ideii că relațiile umane Între sexe opuse, și nu numai, se stabilesc pe baza Umanității indivizilor (cu sexul diferență specifică): „Jésus a un beau corps d’athlète, un corps formé pour les combats, la danse, l’amour - c’est
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
holistă a reprezentării lumii de către limbaj, au o conștiință acerbă a limbajului ca Lege ratificată cu fiecare nouă carte publicată. Pentru ele, a scrie Înseamnă a lupta cu o tăcere de atîta amar de vreme impusă (de ei), cu o prejudecată ierarhizantă care face ca nu tot ceea ce este scris să fie la fel de important indiferent de sexul numelui semnat. Astfel, scrisul feminin trebuie să producă de două ori mai mult zgomot decît cel masculin, pentru ca speranța unei receptări asemănătoare să nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se sprijină pe un set de criterii. În matematică, lucrurile sînt clare, ca și În fizică sau chimie: pornești de la elementar-general și te Îndrepți Înspre Înalt-particular. Ce e elementar În literatura modernă, cea sfîșiată Între spiritul limbii și universalitatea esteticii? Prejudecata naționalistă va susține că e mai bine să-l „știi” pe Eminescu decît pe Rimbaud sau pe Camoēs, dacă ești român, mai bine pe Rimbaud decît pe ceilalți doi dacă ești francez și mai bine pe Camoes dacă ești portughez
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
caracter, entități manifestate prin oameni, trasate cu detașare, cu înțelegere, dar cu un sistem de valori umane neclintit în aspirația lui spre bunătate și iubire (Demnitatea, Cinstea, Vrednicia, Cuviința, Adevărul, Dreptatea, Blândețea, Răbdarea, Încrederea, Curajul, Speranța, Bucuria versus Prostia, Mediocritatea, Prejudecățile, Intolereanța, Suferința zadarnică, Văicăreala, Superficialitatea, Nepăsarea, Vorba fără rost), relevă un înțelept din speța celor dotați cu harul formulărilor gnomice: „Dac-am înșira tot ce nu face și nu este omul cinstit, am cădea peste portretul mincinosului, al măsluitorului, al
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
om în genere”, iar ca exponenți numește - în acel moment - mai mulți redactori și semnatari în revistă: Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Constantin Noica (alături de un Tudor Vianu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată de prejudecăți constată, de altfel, grija ca publicația să se prezinte nedependentă ideologic, deschisă pluralismului de păreri, ambiționând o „sinteză nouă și exemplară”. În deschiderea primului număr este așezat, dobândind implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
a cercetărilor noastre, teme ca sărăcia, șomajul, migrația, în general toate temele care țin de domeniul mai larg al problemelor sociale, sunt prioritare în sociologia românească, această situație fiind în mare măsură reflexul preocupărilor din cadrul societății românești actuale. Consider o prejudecată cu efecte decurajatoare pentru cercetarea din domeniul științelor sociale promovarea cu predilecție a temelor ce contribuie în mod direct la rezolvarea problemelor sociale. În condițiile cultului excesiv al temelor de sociologie axate pe analiza unor probleme sociale, această lucrare este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
alți autori din generația sa, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Anton Holban teoretizează ideea literaturii nude, simplă înregistrare a trăirii unor „experiențe” sufletești. Romanul se confundă cu jurnalul intim și-și descoperă substanța nu în creația epică (talentul e considerat o prejudecată), ci în capacitatea de a fixa cât mai exact și cât mai sincer momentele decisive pe care le cunoaște viața interioară. OVID S. CROHMĂLNICEANU SCRIERI: Romanul lui Mirel, București, 1929; O moarte care nu dovedește nimic, București, 1931; ed. îngr
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
rușine sau vinovăție când îi sunt relevate greșelile sau manifestă vanitate excesivă când are succes. 1.5. Slab control al impulsurilor: îi lipsește disciplina sau capacitatea de a amâna gratificarea prin plăceri trupești. 2. Cooperativitate redusă 2.1. Intoleranță: are prejudecăți sau este incapabil de a se înțelege cu oamenii care au puncte de vedere și proveniențe sociale diferite. 2.2. Narcisic: îi lipsește empatia sau este incapabil să recunoască și să se identifice cu sentimentele și nevoile altora. 2.3
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ansamblu, ele se consideră a fi puțin eficiente pe termen scurt și ineficiente pe termen lung în cazul TP schizoidă, TP schizotipală și TP paranoică. În cazul TP antisociale dificultatea realizării unei alianțe terapeutice este reală dar mult argumentată de prejudecățile corpului medical psihiatric. Tehnicile psihoterapeutice pot fi utile în modelarea unor abilități relaționale și a lumii valorilor personale. În schimb terapiile psiho-farmacologice nu par să aibă efect decât asupra unor simptome țintă precum impulsivitatea (CLONINGER, 2005Ă. Și în cazul TP
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Efigii, 50-90; Titu Popescu, D. Caracostea - un critic modern, București, 1987; Anghelescu, Textul, 189-195; Ovidiu Papadima, Evocări, Iași, 1997, 111-121; Datcu, Dicț. etnolog., I, 136-138; Ioana Bot, D. Caracostea, teoretician și critic literar, București, 1999; Dicț. esențial, 133-134; Lucian Chișu, Prejudecata Caracostea, București, 2002. D.Mc.
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
consum (E. Bellamy, K. Immermann, B. Kellermann, H. Bettauer). Din păcate, mai ales înrâurirea acestora din urmă a marcat scrisul sau. Cu toate că sunt autobiografii deghizate, iar C. era o bună observatoare și avea o temă a sa (lupta femeii - contra prejudecăților, a constrângerilor familiale, contra propriei firi - pentru a-și cuceri personalitatea și libertatea), românele alunecă într-o coloratura sentimentală și schematizează grăbit psihologia erosului. Abisalul iubirii fiind abordat doar în treacăt, în prim-plan trec, datorită prizei asupra unui public
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
care-i latră tare/ și-i poftește-afară” (Cearta cu haosul). Deși critica literară a situat-o pe C. în categoria personalităților lucide, care își cenzurează prin inteligență impulsurile și instinctele, tema dominantă a poetei a rămas iubirea neinhibată de vreo prejudecată, dar tratată cu umor sau cu melancolie. De la epoca inocenței la cea a dezgustului, se păstrează o lăcomie niciodată satisfăcută de senzații, de trăiri, de porniri în ordinea experienței directe sau a celei intelectualizate, o nemăsurată poftă de dragoste. Acidă
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
a poetului, situată în deceniul al patrulea. Cu o intuiție critică fină, C. descoperă chiar și în creația marcată de realismul socialist a lui Mihu Dragomir oaze de poezie autentică, poezii patriotice sincere, neafectate de poncifele epocii. A doua carte, Prejudecata Caracostea (2002), abordează prioritar, spre deosebire de studiile semnate de Titu Popescu și Ioana Bot, gândirea lingvistică a lui Caracostea, teoria limbajului, prezentă în întreaga sa operă. Convins că în ceea ce s-a scris despre autorul Expresivității limbii române componenta lingvistică „se
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
pe autorul lor ca precursor al cercetării semiotice, al cercetării stilistice și poetice românești, al filosofiei limbajului. SCRIERI: Năluca (în colaborare cu Fănuș Neagu și Dan Micu), București, 1996; Mihu Dragomir. Metamorfozele creației, București, 2000; Introducere în mass-media, București, 2001; Prejudecata Caracostea, București, 2002; Accente, București, 2003. Ediții: Iuliu C. Săvescu, Scrieri, București, 1983 (în colaborare cu Ion Popescu-Sireteanu); Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, postfața edit., București, 1990; Veronica Micle, Poezii și corespondență, introd. edit., Galați, 1992; I. Al. Brătescu-Voinești
CHISU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286214_a_287543]
-
mântuit, I-II, ed. 2, București, 1996, passim; Emil Manu, Cafeneaua literară, București, 1997; Caius Dobrescu, Modernitatea ultimă, București, 1998, passim; Monica Spiridon, Ion Bogdan Lefter, Gheorghe Crăciun, Experimentul literar românesc postbelic, Pitești, 1998, passim; Cărtărescu, Postmodernismul, passim; Ioana Pârvulescu, Prejudecăți literare. Opțiuni comode în receptarea literaturii române, București, 1999, passim. V.L.
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
porunci și exorcisme; analogii; analogii narative; analogii directe; analogii indirecte; forme magice și parodii. Substanțialele capitole de note și variante, bibliografia, indicii și glosarul fac din Descântece din Moldova o lucrare de referință. Cealaltă carte, Colinde din Moldova (1984), spulberă prejudecata că în Moldova nu există colindă propriu-zisă. Studiul introductiv adună mărturii asupra existenței colindei în spațiul etnofolcloric amintit, iar corpusul de texte (256) reprezintă, chiar dacă inegal (în funcție de frecvența tipurilor), toate secțiunile colindei: protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata, familiale, edificatoare
CIRES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
În 1940, Thorndike a părăsit total ideea „repetărilor cantitative”. A conchis că „o singură repetare urmată de o recompensă întărește conexiunea cam de șase ori mai mult decât o repetare simplă”1. Recunoștea elegant o înfrângere științifică bazată pe o prejudecată milenară. 1.6. Legea efectuluitc "1.6. Legea efectului" Thorndike a formulat această lege încă de la începuturile carierei sale științifice. Se poate spune că această lege i-a adus recunoașterea universală și renumele de „părinte al conexionismului”; s-a spus
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
etc.), comportamente false (cameleonismul, prefăcătoria, minciuna etc.)2. Ignorarea universalității învățării și eludarea caracterului său neutral în raport cu valorile morale sunt extrem de primejdioase pentru practica instruirii și formării umane. Cei mai mulți profesori trăiesc cu impresia greșită că „orice învățare este bună”. O prejudecată care îi face pe educatori incapabili să se preocupe de efectele perverse ale învățării. Or, acestea se produc în număr mare. Enorm de multe comportamente imorale și chiar reprobabile se învață acasă sau la școală, în ciuda faptului că părinții sau
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și gândit deja că procesul de mai sus este exagerat. În fine, toți suntem convinși că este o situație „normală”, întrucât trecerea timpului afectează memoria și favorizează uitarea. Guthrie ne spune că această credință, universal răspândită, este, de fapt, o prejudecată: „Nu există nici o dovadă certă că simpla trecere a timpului poate face pe cineva să uite ceva” - afirmă el sentențios 3. Atunci, nu uităm niciodată nimic? Exemplele de mai sus contrazic grăitor afirmația lui Guthrie. Însă el definește uitarea altfel
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
el, această frază nu trebuie să trimită cercetătorii la inițierea unor studii în care brațe de plastic acționate de fire invizibile lovesc „obiecte”, încercând să dovedească astfel că „oamenii sunt surse dispensabile de comportament”. Problema era alta, și ea privea prejudecățile metodologice ale behaviorismului. După el, în studiile citate mai sus, condițiile experimentale diferă în special prin instrumentele cu care modelele fac activitățile necesare. Dacă i-am întreba pe copiii din grup, care presupunem că nu au avut un model, cum
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a educației, interesantă și utilă încă. Prin observarea instituțiilor educaționale la toate nivelurile (de la clasa întâi până la facultate), Rogers a încercat să extragă din comportamentul educatorilor principiile cu care aceștia lucrează. A identificat șase opinii dominante care sunt tot atâtea prejudecăți. Aceste șase păreri sunt mai degrabă implicite decât explicite (au fost extrase din activitatea educatorilor, și nu din expresiile lor verbale: (vezi, în acest sens, Rogers, 1967, capitolul „Assumptions in Education”, pp. 510-511). 1. Nu te poți baza pe voința
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
și denaturări ale suportului pozitiv de activitate. Care să fie soluția? Pendry, Macrae și Hewstone (în Moscovici, 1998) au observat că în cazul stereotipurilor pot coexista două procese: - activare automată (spre care toți subiecții sunt înclinați, oricare le-ar fi prejudecățile); - inhibare controlată (un proces utilizat de subiecții cu un nivel scăzut de prejudecăți). Așadar învățarea trebuie să conțină obligatoriu dezvoltarea celui de-al doilea nivel, de inhibare controlată, pentru ca persoana în cauză să înregistreze performanță și stabilitate în procesul de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]