5,690 matches
-
defecte.) O mână spală pe alta. (Cei care se Înțeleg să acționeze pe ascuns Își șterg, În complicitate, urmele vinovăției lor.) Mi-a ieșit cu urciorul gol Înainte: o să-mi meargă rău. (Unii preferă să creadă Într-o astfel de prejudecată, deoarece În felul acesta Își pot scuza relativ ușor lipsa de inspirație sau nereușitele inițiativelor de peste zi.) „Cauza care face să se nască, să se mențină și să se Întărească superstiția este frica.” (B. Spinoza) Brânză bună În burduf de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
liniștea interioară prin indiferență.) „N-am regretat niciodată ce n-am spus, dar am regretat de multe ori ce am spus.” (Ibn al-Muqaffa) Mai bine te Întoarce, decât să rătăcești. (Suntem mai câștigați dacă ne dezicem, la timp, de unele prejudecăți sau opinii orgolioase, decât dacă persistăm În ele.) Fuga-i rușinoasă, dar e sănătoasă. (Compromisul este impus uneori de situații critice de viață, dar nu trebuie să se transforme Într-o manieră obișnuită de răspuns comportamental. Cine nu admite compromisul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să se folosească, atunci când trebuia, de victoria obținută.) „Voința inițiază toate acțiunile frumoase, dar ocazia le duce la bun sfârșit.” (Seneca) Inimile ruginesc așa cum ruginește fierul. (Un sentiment care nu mai este Întreținut de către parteneri, care este expus unor frecvente prejudecăți sau este copleșit de rutină Își pierde vitalitatea, murind treptat.) „Peisajul pe care Îl avem mereu sub ochi nu-l mai privim.” (J. Renard) Mai de preț este Îndoiala celui deștept, decât certitudinea prostului. (Îndoiala deșteptului ne face să gândim
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Cel mai mic capitol al acesteia este mai prețios decât milioane din cealaltă.” (G.E. Lessing) Dacă tăceai, filosof rămâneai. (Uneori, prezentarea unui punct de vedere propriu este considerată o imprudență, mai ales atunci când prin acest fapt deranjăm sau chiar desființăm prejudecățile unor persoane influente. Alteori, neexprimarea voită a unui punct de vedere trece drept un semn de Înțelepciune, deși ea poate să acopere foarte bine un moment de slăbiciune morală sau de neinspirație În gândire.) Ața lungă face noduri. (La fel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
moment de slăbiciune morală sau de neinspirație În gândire.) Ața lungă face noduri. (La fel și vorba lungă: de dragul vorbei, se pierde esențialul sau chiar este deformat.) „Ceva cultură și o memorie strașnică, cu oarecare Îndrăzneală În păreri și Împotriva prejudecăților, toate acestea dau iluzia unei minți cu orizont larg.” (Vauvenargues) Dacă nu vinzi marfa, te vinde ea pe tine. (Lucrul nevândut la timp se devalorizează și devine un balast, de care nu vom putea scăpa decât acceptând un compromis, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sale cele mai aprinse, pe care morala socială Îl face să și le inhibe. Μ Chiar și cele mai promițătoare disponibilități native au nevoie de combustiile unui Eu ambițios, care se hrănește constant cu o trebuință puternică de afirmare. Μ Prejudecățile reprezintă, pentru cel care este comod sau nehorătât, principalul instrument intelectual de explicație sau de argumentare. Μ Nu poți să realizezi o comunicare reală, eficientă, dacă nu ești mai Întâi În armonie cu tine Însuți. Μ Orice faptă este importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
s-a răzbunat pe el Însuși. Μ Este oare Întâmplător faptul că simțurile unora s-au specializat În observarea mai ales a aspectelor urâte ale existenței? Nu este, desigur, robie mai puternică decât o gândire Înlănțuită În propriile resentimente sau prejudecăți. Μ Este mai ușor să recurgi În relațiile cu oamenii la autoritarism, decât la măsură: bunul-simț provine, de fapt, dintr-un accentuat simț al măsurii pe care-l are persoana În cauză. Μ Poetul, ca și filosoful, spiritualizează materia, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
decât să-i dai un sens. Μ Educația de sine progresează În măsura În care reușim să facem cât mai puține concesii și compromisuri cu noi Înșine. Μ Cei mai mulți oameni cer anumite condiții exterioare pentru a se simți liberi, dar neglijează faptul că prejudecățile sunt adevărate Închisori unde sunt terorizate elanurile de libertate ale gândirii proprii. Μ Este, până la urmă, o problemă de lipsă de respect față de sine să te lași atras mai mult de lucrurile și situațiile exterioare decât de revelațiile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
deoarece ei nu cunosc Încă rușinea de a nu pune anumite Întrebări. Μ Secretul unei vieți Îndelungate este ca tot ceea ce Întreprinzi să faci cu plăcere. Μ Este mai ușor să apreciezi un lucru sau un eveniment prin tiparele unor prejudecăți, decât să-l cunoști prin fapte directe. Μ De obicei, În prietenia adevărată, prietenul nu se verifică, dar poți să observi măsura În care acesta vrea să facă din tine un bun observator și corector al propriilor defecte. Μ Multe
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
acceptăm cel puțin să ne gândim la El, din când În când). Μ Somnul de o singură noapte al unora poate fi, susțin psihanaliștii, mai bogat În viață (desigur, psihologică) decât o Întreagă existență de viață concretă a altora. Μ Prejudecata nu ar avea șansa să prindă În sufletul cuiva, dacă nu ar fi Înrudită cu o stare de rigiditate a conștiinței. Μ Pentru unii este o chestiune de bun-simț să considere că Dumnezeu poate fi „văzut” sau „simțit” numai prin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
altfel decât el. Aceasta Înseamnă că gândirea are proprietatea de a se individualiza de fiecare dată când este folosită, de a se personaliza, Încărcându-se, de exemplu, cu nostalgiile sau efuziunile noastre sentimentale, cu frustrările sau iluziile noastre grandilocvente, cu prejudecățile sau convingerile noastre ambițioase etc. Μ Profesorul de talent are știința Întreținerii unui dialog didactic cu elevii sau studenții săi, printr-un procedeu relativ simplu: Îi face ca, din clipă În clipă, să aștepte să li se reveleze un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
obișnuit de a gândi, lăsând ca răul să devină stăpânul nostru! Μ Un alt paradox: putem să vedem bine cu ochii trupului, dar să fim orbi sufletește (ca, de exemplu, În cazul orbirii aduse de mânie, de invidie sau de prejudecăți). Μ Cuvintele au, se știe, nu numai un Înțeles logic, comun tuturor vorbitorilor acelei limbi, dar și numeroase sensuri figurate, care exprimă diferite Înțelesuri particulare, derivate dintr-un mod propriu de reprezentare și de trăire a situațiilor de viață, și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de la anumite fapte? Când nu este propria conștiință, este ceva dincolo de ea: poate fi teama brutală de o anumită decizie sau reglementare exterioară ori reținerea sublimată, derivată din convingerea existenței unei Îndreptățite justiții divine. Μ Sub influența psihanalizei clasice, persistă prejudecata: „Nimic nu este În inconștient, ce n-a fost Înainte În conștiință”. Deci inconștientul n-ar fi decât un depozit de conținuturi psihice refulate. Psihologii de azi reabilitează condiția inconștientului ca aspect al vieții psihice: el nu este doar o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de instinct). Efortul de abstractizare/diferențiere făcut În raport cu lucrurile exterioare sau cu cele ale propriei vieți interioare aduce așadar un spor de individualitate psihologică (de libertate, de exemplu, a conștiinței proprii de a se pronunța Împotriva unor iluzii, presupuneri sau prejudecăți). Μ Faptele celor care ne-au devenit foarte dragi sau față de care ne simțim foarte Îndatorați nu le mai putem judeca obiectiv, printr-o comparație lucidă cu ale altora, ci doar În cadrul și În condițiile propriei atitudini față de ei (cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
forme superioare de energie spirituală, care nu pot fi dezvoltate sau Întreținute decât prin credința puternică În ideea de supranatural, de absolut, sfânt sau divinitate, care este În afara determinărilor timpului și a scopurilor egoiste ale omului). Μ Cei robiți unor prejudecăți fac, de fapt, dovada unui „daltonism intelectual”, deoarece credința neabătută În unele dogme Îi determină să nu suporte analizele sau discuțiile În contradictoriu; de aceea, tot ceea ce este nou le produce stări de panică sau de Întristare/deprimare. Μ „Instinctul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dar nu pot să-l exprim” (de unde rezultă că ceea ce este Încă inexprimabil prin imagini, simboluri, dar În primul rând prin cuvinte, e Încă departe de conștient: e „sub conștiință”). Μ Celui care este dominat de frici superstițioase sau de prejudecăți, pe care le apără cu Îndârjire, nu-i poți cere ca, dintr-o dată, să renunțe la ele; mai mult chiar, a-i pretinde să le condamne echivalează cu a-i cere să trăiască la un nivel psihologic care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe baza unui act individual de percepere, Înțelegere și evaluare morală a noii semnificații care trebuie să-i regleze conduita (altfel spus, omul nu se poate schimba cu adevărat decât prin el Însuși: nu-l putem ajuta să scape de prejudecățile sau complexele lui decât făcându-l să și le analizeze și considere critic, prin comparație cu alții). Μ Se spune că ochii sunt adevărate „ferestre ale sufletului”. Se pare, Într-adevăr, că privirea este singurul aspect al expresivității umane care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau mai altruistă, mai profundă sau mai stupidă, mai virtuoasă sau mai josnică etc. Iubirea nu trebuie să fie altceva decât ceea ce este: o senzație de plinătate a trăirii, de fericire În sine, neatinsă de ambiții, de justificări sau de prejudecăți (care Încătușează). Când există, iubirea nu are nevoie de cuvinte pentru a se face cunoscută. Μ Adevărul e că sensibilitatea noastră este, de regulă, egoistă: vrând, de exemplu, să vedem numai frumosul, noi ne Închidem față de tot ceea ce nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în recluziune, atunci cînd toate conflictele au încetat să existe. O astfel de tăcere este resimțită, atunci cînd inefabilul exterior se întrepătrunde cu ceea ce omul întîlnește, în interiorul propriei sale ființe: asumarea acestei condiții presupune situația în care omul "privește", fără prejudecăți, un adevăr ce nu începe odată cu conștiința, dar care este resimțit în pântece și care îl face să se cutremure adevărul întregii ființe, adevărul întreg care cuprinde toate dimensiunile și care se arată sub forma unei epifanii."60. Revenind la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
193. De asemenea, aceasta își mărturisește și apropierea de poezia bacoviană, de care se simte legată prin anumite afinități: "Care dintre poeții români este poetul dumneavoastră de suflet și de ce?" "Bacovia. E greu de spus de ce. Acea zonă liberă de prejudecăți, unde ți se instalează aproape fără voia ta poezia cuiva, își are misterul ei, care nu poate fi dezvăluit în termeni exacți și reci. Cred totuși că sînt mai legată de autorul Plumbului decît de ceilalți poeți mari dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Popescu, aduc în teatrul românesc tipologia și problematica unui cuplu alienat la fața locului. Mecanismul dramatic al trecerii de la criza de început pînă la catastrofa finală funcționează necruțător, ca un motor în trei timpi: I. Dezangajîndu-se în viață (prin arsenalul prejudecăților și al locurilor comune, al oportunismului veleitar, al muncii mecanice și bigote) personajul e deviat pe linia moartă a vidului interior; la prima ciocnire cu obstacolul real (șeful-lepră, șleahta de "impostori și de farsori"), lipsit de sprijinul convingerilor morale, cade
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
adevăratul său debut se produce prin includerea primei sale piese "de rezistență" în repertoriul teatrului din Iași includere care, dat fiind prestigiul instituției, echivalează, pentru un autor dornic de afirmare, cu un certificat de existență literară. Lăsînd la o parte prejudecățile și reticențele pe care fiecare dintre noi le avem față de etichete, aș spune despre Calul verde că este o "farsă tragică". Ilie Popescu, eroul piesei, e un "om fără însușiri", un funcționar onest și chiar zelos, manifestînd o neașteptată pasiune
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în tipologia pe care tinde să o configureze acest teatru își manifestă dezamăgirea încolțindu-l în învinuiri pe vanitosul șef de familie. Omul în care crezuse, cu nevoia de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
activăm ziua și să dormim noaptea. Spre deosebire de mulți intelectuali care scriu cu amărăciune despre sfîrșitul artei - „arta este pentru noi un lucru trecut” a spus Hegel - spre deosebire de optimiștii pentru care literatura de astăzi e valoroasă În măsura În care s-a eliberat de prejudecăți elitiste, e demistificată și demistificantă și deci autentică, eu cred că putem vorbi despre literatură mai ales la modul nostalgic. Nostalgia este singurul pat germinativ al literaturii, dincolo de ceea ce scriem ca literatură - care poate fi cinică, absurdă, veristă, mizerabilistă, autobiografistă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și La Crise de l’origine. La Science catholique des Evangiles et l’histoire du XXe siècle, de Francois Laplanche (Albin Michelm 2006), dar mai ales despre impresionantul tom Les Antimodernes a lui Antoine Compagnon (Gallimard, 2005), cărți care demontează prejudecata echivalenței dintre modernitate și progresism. Pasionat de Montaigne și de Proust, cărora le-a dedicat mare parte din activitatea de cercetare În domeniul istoriei și teoriei literare (La Seconde main ou le travail de la citation, 1979 și Nous, Michel de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]