5,828 matches
-
doilea oferea, cum va spune E. Lovinescu mai tîrziu, “spectacolul impresionant al unei adevărate gigantomanii intelectuale. Tînărul”, descins în sala de cursuri a viforosului istoric, asistă, fascinat, la prăbușirea lui Tocilescu, Urechia, Xenopol, Hașdeu, sub biciul de foc al noului profet hotârît să alunge „fariseii" din templul culturii. Opus și ca temperament și ca mod de a înțelege acțiunea criticului în cultură, T. Maiorescu se impunea prin claritatea și echilibrul cugetării, frumusețea clasică a limbajului. Fără a avea obligații stricte, E.
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
imperiu, în timp ce celorlalte le era garantată autonomia. Multe dintre provinciile sau regiunile asupra căreia își exercită suveranitatea erau doar sub controlul indirect al guvernului central. El a întruchipat, cât timp a existat, califatul, adică statul musulman universal condus de succesorii Profetului Mohamed . Instituția califatului a devenit din primele secole de existență o chestiune pur simbolică, puterea migrând spre alte sfere de putere din interiorul lumii islamice, însă el a reprezentat și mai reprezintă încă în mentalul colectiv al maselor musulmane un
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în Lumea islamică, în timp ce atunci când situația s-a inversat, Lumea islamică s-a dovedit, global vorbind, incapabilă fie și măcar de efortul de a împrumuta, si asta, din nou, din pricina prejudecății religioase care spune că islamul, ca religie al carui Profet a venit să corecteze rătăcirile evreilor și creștinilor, n-are nimic de învățat de la ei, care istoric vorbind se află în mod necesar pe o treaptă inferioară de evoluție. În chestiunea libertății și cetățeniei, o noutate în peisajul politic otoman
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
numeroase titluri, așa cum erau Suveranul Casei Osman, Sultan al Sultanilor, Han al Hanilor, Calif - cea ce îi dădea dreptul de suzeranitate asupra tuturor conducătorilor musulmani din întreaga lume, iar din 1517 până la dispariția statului otoman, si Credincios și Succesor al Profetului Stăpânului Universului, etc. Deși statul otoman a fost reorganizat de mai multe ori, mai multe structuri au rămas neschimbate de-a lungul timpului. În fruntea statului se află Sultanul, monarh absolut, singurul în drept să conducă Imperiul. Deciziile erau luate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
emise în anii 1687-1908. Sursele dreptului islamic erau doctrinele preislamice, că dreptul cutumiar arab și obiceiurile specifice . Juriștii otomani consideră că existau patru surse fundamentale: al-Kur' an, Sunna ( suma de practici și reguli nescrise care rezultă din acțiunile și vorbele profetului Muhammad ), idjma' și kiyas. Al-Kuran (Coranul) era cartea sfântă a musulmanilor în care era consacrată cuvântul lui Allah, relevat lui Mahomed în limba arabă. Tratate de drept islamic au fost scrise de juriști-consulți în secolele VIII-X, textele acestora oferind informații
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și la occidentali ( cruciadele). În spatele fiecărui război religios se află o rațiune politică, socială sau economică. Frazeologia războaielor sfinte doar conferă legitimitate acestor conflicte. Nașterea ideii de djihad a avut loc în vremea lui Muhammad, în procesul de trecere de la Profetul avertizator la Profetul înarmat. Apariția acestei idei va avea loc Medina, din dorința de a-i combate pe cei care nu acceptau Islamul. Djihad înseamnă efort. Acest termen era prezent și în epoca arabă preislamica, și avea însemnătatea de „efort
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
cruciadele). În spatele fiecărui război religios se află o rațiune politică, socială sau economică. Frazeologia războaielor sfinte doar conferă legitimitate acestor conflicte. Nașterea ideii de djihad a avut loc în vremea lui Muhammad, în procesul de trecere de la Profetul avertizator la Profetul înarmat. Apariția acestei idei va avea loc Medina, din dorința de a-i combate pe cei care nu acceptau Islamul. Djihad înseamnă efort. Acest termen era prezent și în epoca arabă preislamica, și avea însemnătatea de „efort susținut spre un
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
acestei păci pentru Imperiul Otoman). Disjuncțiile fundamentale ( mumin-kafir, muslim-harbî, dar al-Islam, dar al-harb). Important este Djihad că bellum justum ( legimitarea războaielor dintre musulmani), trecerea de la djihad ofensin la defensiv, stimulentele doctrinei și somația ( da wa). Singurele discriminări utilizate în vremea Profetului sunt cele dintre „credincioși” sau musulmani, si necredincioși, sau nemusulmani ( politeiștii - musrikun și „oamenii Cărții” - ahl al-kitab). Exstă infideli care locuiau în Casa războiului, și cei care locuiau în Casa Islamului. A doua disjuncție există între muslim și harbi ( un
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de războaie: împotriva apostaților, rebelilor și răufăcătorilor. Apostații: - musulmanul care și-a renegat redința, dar și cel care își zice musulman și admite anumite dogme deviate de la credință propovăduita de Muhammad. Totodată, apostații erau cei care l-au insultat pe Profet, pe însoțitorii săi sau pe cei patru califi ortodocși, dar și schismaticii și sufiștii, alături de extremiști. În Șery at, apostazia se pedepsea cu moartea. Musulmanii putea își putea renega religia prin negarea publică, refuzul de a achita impozite sau de
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
erau divizați la rândul lor în: politeiști și oamenii Cărții ( în primul rând creștini și evrei). Cea de-a doua categorie era numită astfel, deoarece aceste popoare aveau câte o cartea sfântă ( Evanghelia, Tora etc.) și care credeau în anumiți Profeți, însă nu și în alții. Cei care se încadrau în această categorie primeau denumirea de infideli ( și sabeeni și zoroastrienii intrau în acestă categorie). Odată cu islamizarea, si turcii au preluat acest model referitor la împărțiea oamenilor în aceste categorii. Termenul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
somației transmise lui Heraclius). Există opinii divergențe referitoare la ideea conform căreia somația ar fi putut fi o obligație juridică. Nunațele referitoare la această doctrina sunt destul de numeroase. Muhammad sublinia că dușmanul trebuia avertizat, însă au fost dați când chiar Profetul nu a respectat aceată procedura. Jurisconsulți se împărțeau în trei categorii: cei care considerau că somația era obligatorie, alții care credeau că somația reprezenta o regulă dezirabila, si ultimii care considerau că este o acțiune nici obligatorie, nici recomandabila. Mai
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
obscenităților spuse la TV, cuvântul "shit" („căcat”) putând fi auzit, necenzurat, de 162 de ori, adică în medie o dată la 8 secunde. Episoadele "200" și "201" au atras atenția unui grup musulman, intitulat "Revolution Muslim" („Revoluția Musulmană”) din cauza folosirii imaginii profetului musulman,Mohamed. Grupul a postat un mesaj de amenințare către Stone și Parker pe site-ul lor oficial. În episodul "Quintiplets 2000", referire la cazul Elian Gonzalez, România este parodiată ca fiind o țară rurală și săracă, influențată de trecutul
South Park () [Corola-website/Science/297656_a_298985]
-
articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și promova metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific, Freud transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu se feresc să califice freudismul drept pură ”șarlatanie”. Astăzi, psihanaliza este o teorie și o metodă practicată și în combinație cu alte metode, dar cu eficacitate terapeutică de multe ori pusă la îndoială
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
Jennifer Garner se află în rolul principal ca Sydney Bristow, un agent dublu CIA, care obișnuiește să se deghizeze cu diferite costumații în timpul misiunilor. Un subiect major al serialului este căutarea și recuperarea unor obiecte create de Rambaldi, un inventator/profet fictiv din perioada Renașterii, un fel de Leonardo da Vinci sau Nostradamus. Sezonul 4 este difuzat în România în fiecare sâmbătă pe canalul Pro Cinema de la ora 20:30; iar pe AXN în fiecare joi de la ora 21:00. Serialul
Alias () [Corola-website/Science/297654_a_298983]
-
semănând la nivelul elaborării și al rafinamentului execuției, mai mult decât cu orice, cu arhitectura Art Deco. Lista arhitecților postmoderni îi include pe foarte cunoscuții Philip Johnson, John Burgee, Robert Venturi, Ricardo Boffil, James Stirling, Santiago Calatrava și Frank Gehry. "Profetul postmodernității" a fost arhitectul și criticul american Charles Jencks, în al cărui studiu au fost definite trăsăturile esențiale ale curentului. Arhitecții postmoderni au căutat un punct de conjuncție între tehnologia secolului XX și stilurile tradiționale din trecut, în special clasicismul
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
consideră venerarea trinității ca pe o formă de monoteism, iudaismul o consideră idolatrie totală. Islamul a preluat și adaptat multe elemente din iudaism și creștinism. La fel ca evreii, musulmanii practică un monoteism radical, considerându-l pe Isus Cristos un profet, și nu Fiul lui Dumnezeu. Musulmanii, ca și evreii, îi consideră pe creștini politeiști. Cât despre zoroastrism și credința Bahá'í, religii practicate la granița dintre Orient și Occident - de exemplu în Iran și Pakistan - ele sunt caracterizate printr-un
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
ale sumerienilor, asirienilor și babilonienilor. În 331 î.Hr, Alexandru cel Mare a cucerit acest teritoriu. În secolul al II-lea î.Hr., ținutul a făcut parte din Imperiul Persan, până la venirea arabilor musulmani (secolul al VII-lea), care, după moartea profetului Muhammad (632), au cucerit Irakul (656). Bagdadul a devenit capitală a Califatului abbasid în 762 și până în 1258, după care a fost cucerit de turcii selgiucizi. Orașul a rămas un centru al lumii arabe până în 1535 când a fost încorporat
Irak () [Corola-website/Science/296842_a_298171]
-
ul (arabă: القرآن "al-Qur'ăn", „Citire”, „Recitare”, derivat de la verbul "qara’a" „a citi”, „a recita cu voce tare”) este cartea sacră a tuturor musulmanilor și cuprinde revelațiile făcute de Dumnezeu (arabă: ألله "Allăh"), prin intermediul îngerului "Ğibrīl" (Gavril, Gabriel), profetului Muhammad, direct în limba arabă. În acest sens, ul este considerat a fi însuși Cuvântul lui Dumnezeu, ce se află din preeternitate cuprins în "Umm al-Kităb" - „Maica Scripturii” aflată în ceruri pe "al-Lawh "al-"Mahfūz" - „Tabla Păstrată”, după cum se arată
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
ce răspunde problemelor vieții cotidiene, ci și „o inimitabilă simfonie ale cărei sunete îi mișcă pe oameni până la lacrimi sau îi duce pe culmile extazului”, cum spunea Marmaduke Pickthall, în prefața traducerii sale a Coranului în engleză. Conform tradiției islamice, profetul Muhammad a fost ales să spună în cea mai pură limbă arabă - așa cum este considerată araba coranică de către exegeții musulmani - atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, "Umm al-Kităb" (Maica Scripturii), profeților
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
profetul Muhammad a fost ales să spună în cea mai pură limbă arabă - așa cum este considerată araba coranică de către exegeții musulmani - atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, "Umm al-Kităb" (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Abraham ("Ibrăhīm"), Noe ("Nūh"), Iona ("Yūnus"), Moise ("Mūsă") și lui Iisus Hristos ("Isă al-Masīh") - care, în viziunea coranică, este doar un mare profet: Revelația coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, 612-632
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, "Umm al-Kităb" (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Abraham ("Ibrăhīm"), Noe ("Nūh"), Iona ("Yūnus"), Moise ("Mūsă") și lui Iisus Hristos ("Isă al-Masīh") - care, în viziunea coranică, este doar un mare profet: Revelația coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, 612-632, împărțită de anul 622, anul când profetul Muhammad a părăsit Mecca pentru a se stabili la Yathrīb - Medina (ar.: "madīna", cuvânt derivat de la "dīn" „lege”, „religie, cu
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Noe ("Nūh"), Iona ("Yūnus"), Moise ("Mūsă") și lui Iisus Hristos ("Isă al-Masīh") - care, în viziunea coranică, este doar un mare profet: Revelația coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, 612-632, împărțită de anul 622, anul când profetul Muhammad a părăsit Mecca pentru a se stabili la Yathrīb - Medina (ar.: "madīna", cuvânt derivat de la "dīn" „lege”, „religie, cu sensul de „locul legii”, locul unde a învins religia islamică) - împreună cu adepții săi, an care marchează, de altfel, începutul erei
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
aproximativ descrescătoare, începând cu cea de-a doua sură. Toate surele, cu excepția celei de-a IX-a, au în frunte sintagma "bi-smi-llăhi-r-rahmăni-r-rahīmi" „În numele lui Dumnezeu cel Milos și Milostiv”. Textul coranic nu a fost strâns într-o carte în timpul vieții profetului Muhammad, ci a fost doar memorat de către însoțitorii săi, iar, uneori, anumite versete au fost notate pe foi de palmier, omoplați de cămilă, bucăți de ceramică etc. Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
într-o carte în timpul vieții profetului Muhammad, ci a fost doar memorat de către însoțitorii săi, iar, uneori, anumite versete au fost notate pe foi de palmier, omoplați de cămilă, bucăți de ceramică etc. Coranul a fost revelat, conform tradiției islamice, profetului Muhammad de către îngerul Gabriel (Gavriil; ar.: "Ğibrīl") în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
ar.: "Ğibrīl") în numeroase ocazii între anii 610 și moartea lui Muhammad în 632. Pe lângă faptul că îi memorau revelațiile, unii dintre însoțitorii săi le-au notat, sporadic, pe pergamente, pietre, omoplați de cămilă. Schematic, tradiției spune că după moartea profetului Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit să strângă și să noteze toate versetele autentice ale Coranului, după cum erau păstrate în forma scrisă sau orală. Exemplarul lui Zayd, păstrat de văduva profetului Muhammad, Hafsa bint
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]