5,338 matches
-
a demandé" „I-a cerut asta”), ori o propoziție completivă directă: "Quand arrivez-vous? Dites-le-nous au plus vite!" „Când sosiți? Spuneți-ne cât mai repede!”. După locul unde se află referentul lor, pronumele personale de persoana a III-a pot fi: Pronumele personale pot să-și schimbe forma conform funcției lor sintactice, cel puțin în limbile flexionare și în cele aglutinante. Numărul formelor variază în funcție de limbă. De exemplu în limba engleză este mai redus decât în franceză sau română. În engleză, persoana
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
inanimate o singură formă ("it"), celelalte persoane având câte două forme: "I / me" (I. sg.), "he / him" (III. sg. masculin), "she / her" (III. sg. feminin), "we / us" (II. pl.), "they / them" (III. pl.). În limba română: La acestea se adaugă pronumele "dânsul / dânsului", "dânsa / dânsei", "dânșii / dânșilor", "dânsele / dânselor". Maghiara bunăoară este o limbă în care sunt și mai multe pronume personale, existând două categorii. Una cuprinde cele exact corespunzătoare celor din limbile indoeuropene, dar care îndeplinesc numai funcțiile de subiect
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
she / her" (III. sg. feminin), "we / us" (II. pl.), "they / them" (III. pl.). În limba română: La acestea se adaugă pronumele "dânsul / dânsului", "dânsa / dânsei", "dânșii / dânșilor", "dânsele / dânselor". Maghiara bunăoară este o limbă în care sunt și mai multe pronume personale, existând două categorii. Una cuprinde cele exact corespunzătoare celor din limbile indoeuropene, dar care îndeplinesc numai funcțiile de subiect și de complement direct. Pentru exprimarea celorlalte tipuri de complemente se folosesc pronume personale formate de la sufixele formatoare de complemente
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
limbă în care sunt și mai multe pronume personale, existând două categorii. Una cuprinde cele exact corespunzătoare celor din limbile indoeuropene, dar care îndeplinesc numai funcțiile de subiect și de complement direct. Pentru exprimarea celorlalte tipuri de complemente se folosesc pronume personale formate de la sufixele formatoare de complemente adăugate la substantive. Pentru a forma pronume personale, la aceste sufixe se adaugă așa-numitele sufixe personale care corespund desinențelor verbale. Astfel sunt de exemplu "nekem" „mie”, "tőled" „de la tine”, "hozzánk" „la noi
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
cele exact corespunzătoare celor din limbile indoeuropene, dar care îndeplinesc numai funcțiile de subiect și de complement direct. Pentru exprimarea celorlalte tipuri de complemente se folosesc pronume personale formate de la sufixele formatoare de complemente adăugate la substantive. Pentru a forma pronume personale, la aceste sufixe se adaugă așa-numitele sufixe personale care corespund desinențelor verbale. Astfel sunt de exemplu "nekem" „mie”, "tőled" „de la tine”, "hozzánk" „la noi”. În această categorie intră și pronume personale formate de la postpoziții, de pildă "alattam" „sub
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
de complemente adăugate la substantive. Pentru a forma pronume personale, la aceste sufixe se adaugă așa-numitele sufixe personale care corespund desinențelor verbale. Astfel sunt de exemplu "nekem" „mie”, "tőled" „de la tine”, "hozzánk" „la noi”. În această categorie intră și pronume personale formate de la postpoziții, de pildă "alattam" „sub mine”. Nu în toate limbile există forme accentuate diferite de cele neaccentuate. Așa este, de exemplu, maghiara. În limbile în care există (româna, franceza, limbile slave etc.), pentru a scoate în evidență
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
pildă "alattam" „sub mine”. Nu în toate limbile există forme accentuate diferite de cele neaccentuate. Așa este, de exemplu, maghiara. În limbile în care există (româna, franceza, limbile slave etc.), pentru a scoate în evidență partea de propoziție exprimată de pronume, trebuie folosită forma accentuată a acestuia. În română și în franceză uneori trebuie folosite ambele forme în aceeași propoziție: În unele limbi există pronume personale specifice pentru destinatarul sau și pentru persoana a III-a față de care vorbitorul exprimă politețe
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
există (româna, franceza, limbile slave etc.), pentru a scoate în evidență partea de propoziție exprimată de pronume, trebuie folosită forma accentuată a acestuia. În română și în franceză uneori trebuie folosite ambele forme în aceeași propoziție: În unele limbi există pronume personale specifice pentru destinatarul sau și pentru persoana a III-a față de care vorbitorul exprimă politețe. Astfel este româna, în care sunt pronume de două grade diferite de politețe pentru destinatar(i) și pronume de politețe pentru persoana a III
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
În română și în franceză uneori trebuie folosite ambele forme în aceeași propoziție: În unele limbi există pronume personale specifice pentru destinatarul sau și pentru persoana a III-a față de care vorbitorul exprimă politețe. Astfel este româna, în care sunt pronume de două grade diferite de politețe pentru destinatar(i) și pronume de politețe pentru persoana a III-a: Tot pentru exprimarea a două grade diferite de politețe există pronume personale specifice și în maghiară, dar numai pentru destinatar(i): "maga
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
aceeași propoziție: În unele limbi există pronume personale specifice pentru destinatarul sau și pentru persoana a III-a față de care vorbitorul exprimă politețe. Astfel este româna, în care sunt pronume de două grade diferite de politețe pentru destinatar(i) și pronume de politețe pentru persoana a III-a: Tot pentru exprimarea a două grade diferite de politețe există pronume personale specifice și în maghiară, dar numai pentru destinatar(i): "maga" „dumneata” (pl. "maguk"), "ön" „dumneavoastră” sg., "önök" „dumneavoastră” pl. Spre deosebire de română
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
față de care vorbitorul exprimă politețe. Astfel este româna, în care sunt pronume de două grade diferite de politețe pentru destinatar(i) și pronume de politețe pentru persoana a III-a: Tot pentru exprimarea a două grade diferite de politețe există pronume personale specifice și în maghiară, dar numai pentru destinatar(i): "maga" „dumneata” (pl. "maguk"), "ön" „dumneavoastră” sg., "önök" „dumneavoastră” pl. Spre deosebire de română, aceste persoane sunt morfologic de persoana a III-a, verbul asociat cu ele fiind tot la această persoană
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
în maghiară, dar numai pentru destinatar(i): "maga" „dumneata” (pl. "maguk"), "ön" „dumneavoastră” sg., "önök" „dumneavoastră” pl. Spre deosebire de română, aceste persoane sunt morfologic de persoana a III-a, verbul asociat cu ele fiind tot la această persoană. În limba spaniolă pronumele de politețe pentru destinatar este unul singur, tot de persoana a III-a: "usted" „dumneavoastră” sg., "ustedes" „dumneavoastră” pl.. Pronumele personal îndeplinește în esență aceleași funcții sintactice ca substantivul. Există diferențe între limbi în ceea ce privește necesitatea folosirii pronumelui personal. În limbile
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
persoane sunt morfologic de persoana a III-a, verbul asociat cu ele fiind tot la această persoană. În limba spaniolă pronumele de politețe pentru destinatar este unul singur, tot de persoana a III-a: "usted" „dumneavoastră” sg., "ustedes" „dumneavoastră” pl.. Pronumele personal îndeplinește în esență aceleași funcții sintactice ca substantivul. Există diferențe între limbi în ceea ce privește necesitatea folosirii pronumelui personal. În limbile în care flexiunea verbului este dezvoltată, adică există desinențe care disting bine persoanele, folosirea pronumelui personal cu funcția de subiect
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
În limba spaniolă pronumele de politețe pentru destinatar este unul singur, tot de persoana a III-a: "usted" „dumneavoastră” sg., "ustedes" „dumneavoastră” pl.. Pronumele personal îndeplinește în esență aceleași funcții sintactice ca substantivul. Există diferențe între limbi în ceea ce privește necesitatea folosirii pronumelui personal. În limbile în care flexiunea verbului este dezvoltată, adică există desinențe care disting bine persoanele, folosirea pronumelui personal cu funcția de subiect nu este obligatorie, acesta fiind utilizat numai dacă se dorește scoaterea în evidență a persoanei. Astfel de
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
dumneavoastră” sg., "ustedes" „dumneavoastră” pl.. Pronumele personal îndeplinește în esență aceleași funcții sintactice ca substantivul. Există diferențe între limbi în ceea ce privește necesitatea folosirii pronumelui personal. În limbile în care flexiunea verbului este dezvoltată, adică există desinențe care disting bine persoanele, folosirea pronumelui personal cu funcția de subiect nu este obligatorie, acesta fiind utilizat numai dacă se dorește scoaterea în evidență a persoanei. Astfel de limbi sunt, de pildă, româna, spaniola, limbile slave, maghiara etc. Sunt limbi în care forma verbală nu poate
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
Sunt limbi în care forma verbală nu poate deloc sau aproape deloc să includă persoana subiectului, de exemplu engleza sau franceza, și în care subiectul trebuie exprimat printr-un cuvânt aparte, la persoana I și a II-a acesta fiind pronumele personal, la persoana a III-a de asemenea, dacă nu este exprimat prin alt cuvânt. Exemple: Într-o limbă precum maghiara nu este necesară nici exprimarea prin pronume personal a complementului direct numit definit, atunci când nu se scoate în evidență
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
un cuvânt aparte, la persoana I și a II-a acesta fiind pronumele personal, la persoana a III-a de asemenea, dacă nu este exprimat prin alt cuvânt. Exemple: Într-o limbă precum maghiara nu este necesară nici exprimarea prin pronume personal a complementului direct numit definit, atunci când nu se scoate în evidență, fiind exprimat de desinența verbului cu un asemenea complement, care este diferită de desinența sa atunci când nu are complement direct definit. De exemplu, arătând pe cineva interlocutorului, vorbitorul
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
ani, care au deja o carieră sau își doresc ascensiunea profesională, necăsătorite sau recent căsătorite, cu studii superioare, din mediul urban (mai ales urban mare) și cu venit mare. "" a fost fondată în 1945 în Franța. Numele revistei provine de la pronumele feminin, din limba franceză „elle“ (ea). În anii '60, obiectivul revistei a fost mai puțin de a se raporta cu privire la tendințele modei, ci mai degrabă de a stabili ea însăși tendințele modei. Celebrul slogan sună: „Și elle lit elle lit
Elle () [Corola-website/Science/318015_a_319344]
-
cu celtiberică. Sunt atestate și prepoziții cu verb la început, acestea însă au caracter imperativ, emfatic sau de contrast. Iată un exemplu a ordinii neobișnuite: O regulă sintactică a limbilor celte insulare, așa zisă restricția lui Vendryes, care impune că pronumele enclitice folosite ca obiectul unui verb să fie atașate la el, se aplică și la galică. Considerând că această limbă urmează și principiile legii lui Wackernagel, ceea ce nu permite cliticelor să fie puse înaintea cuvântului accentuat, verbul cu complemente exprimate
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
folosite ca obiectul unui verb să fie atașate la el, se aplică și la galică. Considerând că această limbă urmează și principiile legii lui Wackernagel, ceea ce nu permite cliticelor să fie puse înaintea cuvântului accentuat, verbul cu complemente exprimate cu ajutorul pronumelor a fost deseori mutat la începutul propoziției. Așa cum a fost și în irlandeză veche și galeză literară de azi, verbul a putut fi precedat cu o particulă figurantă care nu are sensul propriu, ci a fost folosită pentru a ușura
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
are sensul propriu, ci a fost folosită pentru a ușura formarea și enunțarea propoziției. Alte particularități o pun pe limba galeză în similitudine mare cu limba latină: Subordonarea în prepoziții este marcată cu ajutorul particulei clitice "jo", care este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
latină: Subordonarea în prepoziții este marcată cu ajutorul particulei clitice "jo", care este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus din 843 inscripții pe bronz, pe plomb, pe piatră, pe unelte, pe arme și pe monede, a fost cules în patru volume sub titlu de "Colecția
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
este marcată cu ajutorul particulei clitice "jo", care este folosită în locul pronumelor relative ("ce", "cine", ș.a.m.d.) și conjuncției care introduce conjunctivul în limba română ("să"). "Jo" a fost atașat la primul verb de la propoziție subordonată. Pronumele de complement și pronumele disjunctive apar numai în forma unor infixe. Corpusul galic, compus din 843 inscripții pe bronz, pe plomb, pe piatră, pe unelte, pe arme și pe monede, a fost cules în patru volume sub titlu de "Colecția inscripțiilor galice" (). Cel mai
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
nu va ezita să invoce excomunicarea pronunțată împotriva lui Frederic al II-lea, și pe acela că a contactat înrudire cu ereticii. Căsătoria între basileu și fiica lui Frederic al II-lea fu celebrată la Brussa. După obicei, ea părăsi pronumele său occidental pentru numele mai grecesc de Ana. Cum noua împărăteasă era aproape copil, la plecarea din Italia tatăl său îi dăduse o suită destul de numeroasă de femei din rasa sa și printre ele, spre a face pe lângă dânsa slujba
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
nu pot fi inventate.” Pe de altă parte, Anderson a afirmat cu altă ocazie că piesele nu sunt autobiografice, ci „cel mai adesea situații imaginare bazate pe sentimente reale, sau situații reale împinse până la extrema lor logică”. Întrebat despre folosirea pronumelui personal „el” în cântece, Anderson a spus: „mult prea multă muzică are ca subiect sexualitatea în cel mai direct sens... Pe mine mă interesează doar sexualitatea în forma ei bizară. Oamenii care chiar contează în muzică... nu își declară sexualitatea
Suede (album) () [Corola-website/Science/315114_a_316443]