11,637 matches
-
să mor. Văz că nu-l dorești Pre sufletul ce-l robești, Ci numai dureri îi bagi Și ochii deasupra-i tragi, În zădar pricină-i dai Că tot depărtare ai, Ochii îmi sbor din om în om Ca un pui din pom în pom. Dacă vrei să înțelegi Ale amorului legi, Trebue trupul să-l crezi, Pre alți văzând, să nu-i vezi. No. 29 Uită-te la mine, Suflete, mai bine, Că rău nu-ți voiesc Ci bine-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce-ți dorește, Spune-mi și te jăluiește Focul de-ți mai potolește, Nu-l țiine tot în tine, Spune-l, puică, și la mine; Spune-mi puică, al tău mie Și eu să-ți spui al meu ție. Știi, puiule, foarte bine, Nu trebui a ți-l mai spune, Că dorul meu cel prea dulce Văz că mă lasă și se duce Și se duce făr de silă, {EminescuOpVI 443} Nu gândește de-a mea milă Și mă lasă-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Eu am hotărât ca să te slăvesc Pre acest pământ și-n văsduh ceresc. No. 51 Gândesc să plec, să mă duc, Dar de un dor mă usuc Și mă cuprinde o jale Când mă depărtez în cale, Ca de-un pui mă despărțesc, Poate nu-l mai întîlnesc, Care m-au iubit cu milă Și m-au mângâiat la silă. N-am ce face, plâng, oftez Cu greu foc mă depărtez Și îl rog cu lacrimi multe Ca dragostea să nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
afară-n foișor Cu trupșoru- aprins de dor, Stau cu mâna la obraz Ca să-mi treacă de necaz, Lacrimele-mi curg pîrae Și din ochi îmi ese văpae. Ah! nu e, nu e, Viața o să-mi răpue. No. 53 Un pui sboară și se duce, Altul rămâne și plânge Și strigă cu mare glas Vai de mine c-am rămas. A sburat puiu, -a sburat Și pe mine m-a lăsat, A sburat puiul, s-a dus 450 {EminescuOpVI 451} Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Viața o să-mi răpue. No. 53 Un pui sboară și se duce, Altul rămâne și plânge Și strigă cu mare glas Vai de mine c-am rămas. A sburat puiu, -a sburat Și pe mine m-a lăsat, A sburat puiul, s-a dus 450 {EminescuOpVI 451} Și pe mine m-a răpus. Ah! noroc, noroc, noroc, Pentru tine arz în foc Că tu dușman te făcuși De mă arzi în foc acuși; Ah noroc, noroc tiran, Prea mult îmi fuseși
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aprindă o țigară, dar chibritele i se frângeau între degete." Credeam că n-o să ajung niciodată... N-aș lua-o de la capăt pentru nimic în lume." Dascălu deschise ochii zâmbind. ― Unde sîntem? ― În pivnița muzeului. ― Cred că am tras un pui de somn. ― Da, erai foarte obosit. Trebuia să te odihnești. ― Ce drăguț din partea ta! Ai lucrat singur. ― Ia o țigară. Cârnul se așeză turcește. ― Am avut și un vis. Parcă ne băteam... O bătaie grozavă! Tu voiai să-mi ucizi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pun, îngînă căruntul... Aș leșina. Inginerul îi examină chipul umflat și râse blând. ― Nici n-ai încăpea. De altfel, se brodește bine. I-o dăm pilotului. ― Hai, Mirciulică, suflă Melania la urechea cotoiului. Mi se pare că o să tragem un pui de somn. Alexandru, albit de groază, îi privea fără grai. Peste ochii maiorului se lăsă o pânză groasă. Strânse tare pleoapele și se sprijini de Azimioară. ― Au măști la ei! Cum dracu'?! comentă stupefiat locotenentul. ― E diabolică! Diabolică!! ― Ce facem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
DISPĂREAU DEFINITIV. CU UN EFORT, ÎȘI ALUNGĂ DISPOZIȚIA ACEEA NEAGRĂ ȘI, ÎNDEPĂRTÎNDU-SE DE MAȘINA DE CULEGERE A DATELOR, SE DUSE SĂ CERCETEZE CUȘCA ȘOBOLANILOR. CELE PATRU FAMILII DE ROZĂTOARE O DUCEAU MINUNAT. FIECARE AVEA ACUM O NOUĂ LIOTĂ DE PUI ȘI JUDECÎND DUPĂ MĂRIMEA LOR DEDUSE CĂ S-AU NĂSCUT DUPĂ CE FUSESE ÎNTRERUPT PROCESUL MECANIC DE CĂTRE ȘOBOLANUL CARE SCĂPASE AFARĂ. I-AR FI LUAT PREA MULT TIMP SĂ REPARE SPĂRTURA DIN MARELE ȚARC METALIC, DAR PROCESUL FU RELUAT CU PRECIZIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
caute calul pe care l-a și gășit în cireada de vaci, cu țărușul și lanțul după el. Tot in legătură cu câinele nostru Ciustea îmi amintesc ca de la un timp îl apucase un nărav neplăcut: se obșinuise a manca pui de găina sau de rață. Văzând ca tot dispar puii l-am urmărit și am observat ca el le făcea de petrecanie și ne rărea orătăniile. Deși i-am aplicat câteva corecții bune cu biciul ca să-l dezobșinuim de acest
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de vaci, cu țărușul și lanțul după el. Tot in legătură cu câinele nostru Ciustea îmi amintesc ca de la un timp îl apucase un nărav neplăcut: se obșinuise a manca pui de găina sau de rață. Văzând ca tot dispar puii l-am urmărit și am observat ca el le făcea de petrecanie și ne rărea orătăniile. Deși i-am aplicat câteva corecții bune cu biciul ca să-l dezobșinuim de acest obicei el a continuat. L-am și dus de acasă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
zicându-ne ca nu o să mai mâncăm pui frip și la grătar. L-am urmărit o perioada de timp dacă mai are acel nărav și am observat ca nu mai punea gura pe ei. Ajunsese atunci când stătea culcat se urcau puii pe el iar el nici nu mșica pentru a nu-i speria. Iată că a tras învățămintele necesare, pe când anumiți oameni după ce fac închisoare, tot de fărădelegi se apucă și nu se lecuiesc. Mai degrabă un animal necuvântător a înțeles
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ieșit un câine alb, cu pete negre și labe mari care, descoperind marea, s-a oprit speriat și uimit. Apoi s-a îndreptat spre mine fiindcă în clipa aceea nu se mai afla nimeni pe țărm. Era, de fapt, un pui, nu depășea probabil câteva luni, dar avea statura unui câine matur; era dintr-o rasă care dă câini furioși și puternici. M-a mirosit și s-a tăvălit în iarba dintre scaieți, scâncind ca un copil. Nu știa să se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
te avertizez că situația e serioasă. Vorbise aproape rugător. Parcă mă implora să-l scot dintr-o primejdie în care nimerise numai din vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. ― Și ce, eu n-am vorbit serios? Iți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu mine, mă condamni, și așa, să sperăm, scapi cu fața curată din afacerea asta murdară în care ai picat fără să vrei. N-are rost să-ți legi soarta de soarta mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lanțuri (e vremea mineriadelor).” Scrutând cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori migrează dinspre est,/ Credeam că-s ruși veniți să ne supună”, pentru ca mai apoi să spună: „Greu e drumul când îl sui.../ Pe poteca cea cu pui/ de șerpi și năpârci verzui.” în Conducătorii țării, sfidând bunul simț în vremuri grele, constată fără tăgadă că „Țara geme, țara moare/ Domnii merg la vânătoare” din plăcerea diabolică de a se distra prin uciderea ființelor fără apărare, așa cum eram
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lămurit al cui este, m-am făcut un timp că nu prea mă deranjează acțiunile lui, dar când l-am ascultat și i-am pus un 2 cât el de mare, s-a uitat la mine cu o privire de pui de viperă șoptind vecinilor de bancă următoarele: „Uitați-vă bine la el, că în curând nu l veți mai vedea la clasa noastră, că îl aranjez eu la tata!” Unul din cei ce auziseră amenințarea a și spus cu glas
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
apoi, fără să aștepte un răspuns, intră în biroul prim-ministrului. Fotoliul lui Iaakov Yariv era întors cu spatele la ușă: Tal nu îi vedea decât aura argintie din jurul capului. Se întrebă, așa cum mai făcuse până atunci, dacă bătrânul nu trăgea un pui de somn. —Rosh Ha’memshalah? Scaunul se întoarse imediat, dezvăluind ochii larg deschiși și vioiciunea premierului. Dar, observa Tal, nu avea nici un pix în mână, nici un document de completat pe masă. Nu exista nici un indiciu, de fapt, că nu dormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să i se aplice o butonieră. —Mmm, Aaron. —Bună, Aaron. Eu sunt Levi. Lay-vee. Ai unde să-ți cheltuiești lovelele în seara asta? —Mmm, poate. Nu sunt sigur. —Ai vrea să le cheltuiești cu o familie, să mănânci supă de pui, cum ar veni, acasă? Poate să daven puțin la Kotel? Ultimul cuvânt a fost pronunțat la fel ca hotel, deși cu accentul pe prima silabă. Șoferul a folosit același cuvânt. Kotel. Zidul. Acum vedea mai bine scaunele albe, de grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Atunci mă simțeam mai bine. Momentul cel mai teribil a fost când am ajuns în Baton Rouge. Mi-am dat seama că am un bilet dus-întors și că va trebui să iau din nou autobuzul. — Mi-ai mai spus asta, puiule. — Taxiul cu care m-am reîntors la New Orleans m-a costat patruzeci de dolari, dar cel puțin nu mi-a mai fost chiar atât de rău, deși am simțit de câteva ori că îmi vine pe gât conținutul stomacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca sticla. — Ei, barman, strigă doamna Reilly. Ad-o cârpă. Unu’ din clienți ș-a vărsat băutura. — Nu are importanță, dragă, spuse supărat tânărul. Ridică o sprânceană spre Ignatius și mama lui. Oricum, cred că am greșit barul. — Nu te necăji, puiule, îl consolă doamna Reilly. Ce băutură ai acolo-n pahar? Arată ca siropu’ de ananas. Chiar dacă ți-aș descri-o, mă îndoiesc că ai înțelege ce este. — Cum îndrăznești să vorbești astfel cu scumpa și iubita mea mamă? — Ia taci, malacule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pași repezi spre stânga, pauză, trei pași repezi spre dreapta, pauză. — Ce femeie îngrozitoare! spuse doamna Reilly. — O negare a tuturor calităților omenești, întări Ignatius. Dar ia spune, cât e de departe mașina? Sunt foarte obosit. — Pe St. Anne Street, puiule. La numa’ câteva blocuri. — Ți-ai uitat pălăria Ia bar. — O, am vândut-o tânărului acela. — Ai vândut-o? De ce? M-ai întrebat și pe mine dacă sunt de acord să o vinzi? Eram extrem de atașat de pălăria aceea. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cincisprezece dolari la tine? — Mai am șapte. Atunci de ce nu ne oprim să mâncăm ceva? Ignatius indică un cărucior la colțul străzii. Avea forma unui crenvurșt pe roate. Am impresia că vând crenvurști lungi de un sfert de metru. — Crenvurști, puiule? Cu toată ploaia și frigu’ ăsta ție-ți arde să stăm afară și să mâncăm cârnați? — Mi-a trecut prin minte. — Nu, se împotrivi doamna Reilly, cu o hotărâre de om beat. Hai acasă. Or’cum, n-aș mânca nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în scaun și privi înapoi. Mașina din spate este complet distrusă. Carnetul tău de conducere, dacă într-adevăr ai unul, îți va fi cu siguranță ridicat. Și nu pot decât să le dau dreptate. — Lasă-te jos și trage un pui somn, îl sfătui mama Iui, în timp ce mașina zvâcnea din nou îndărăt. — Cum îți închipui că aș putea dormi? Mă tem că viața mi-e în pericol. Ești sigură că întorci volanul în direcția bună? Cu un salt brusc, mașina ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-mă în sus, divinitate. — Ce tot bolborosești acolo, băiete? întrebă mama lui prin ușa închisă. — Mă rugam, răspunse supărat Ignatius. — Agentul Mancuso vine azi să mă-ntrebe de accident. Mai bine te-ai ruga la Sfânta Maria și pentru mine, puiule. — O, Doamne! oftă Ignatius. — Cred că-i frumos că te rogi, copile. Mă întrebam ce tot faci închis acolo to’ timpu’. Pleacă, te rog! țipă Ignatius. Faci să se aleagă praful de extazul meu religios. Săltând viguros pe pat, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
epuizat ce avea de spus despre fiul ei. — Așa? Puse trei lingurițe de zahăr în cafeaua ei și ținând lingurița în ceașcă cu degetul mare, astfel încât coada amenința să-i intre în ochi, mai sorbi o dată. Și ce-a zis, puiule? I-am spus că fac cercetări asupra accidentului și că ai alunecat pe strada udă. — I-ai spus bine. Și el ce-a răspuns? — Că nu vrea să se judece. Vrea s-ajungeți la o-nțelegere acum. — Maică Doamne! urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
despre asta. — Te-ai dus și-n celelalte locuri? — Evident că nu. În halul în care sunt ar putea avea chef cineva să mă angajeze? Am avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]