8,125 matches
-
Mă duc la Vădeni. Acolo e și oieritul de pe lume. Vor fi,în toată comuna, mai bine de zece mii. Ale oamenilor: și mai nevoiași, dar, și mai înstăriți. Și? Mă fac cioban, la oile lor. Ești nebun, ducă-se pe pustii! Ba. De loc. Tu, dacă vrei, du-te. Eu nu te urmez. Rămân aici, la municipiu, cu copiii. Rămâi sănătoasă.A plecat. La primărie, când l-au auzit, cei de față, pentru care motiv a sosit acolo, s-au crucit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mâinile prelungi, ca ale maimuței, din cauza greutății pachetului, pe care, din timp în timp, și-l trece, dintr-o mână în alta. Și, după câte încă o porție de drum, face un alt efort,înnaintând, către bătrâna-i și aproape pustia-i casă. Și nimeni, dintre politicieni, dintre guvernanți, dintre potentații vremii, nu o vede, și nu-i aude gâfâielile, oftaturile care-i însoțesc, aproape stinșii pași. Ea, ce ar putea să facă, alceva, decât, să îndure și să sufere,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de-acasă căci băiatul le era drag. Știau de la „don’ plotoner” că Lică va urma „liciul” să se facă „profisor” și de asta îl respectă. Mama nu scoate capul din bucătărie și, până la masă, nu-i are grija. Jandarmeria e pustie. Prostul, Ion, și sergentul Avram sunt plecați cu plutonierul într-o cercetare. Înainte de a trece la faptă, Lică, cu un aer preocupat, începu să inspecteze casa. Din bucătărie mama îl dădu afară după ce, pe o farfurioară, i-a pus o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
amorțeau ; chiar aerul tăcea ; iazurile încrețeau valuri mărunte. Ca o piele de buratic, în bahne lucea, printre păpurișuri, un ochi de baltă. Orice mișcare părea să aibă contururi vaste iar umbletele izvorau parcă din eternitate. Estompate în sfârșitul luminii, dealurile pustii urcau spre cer. Dincolo de sensul comun, o lume fantastică și ireală își dură iluzia întreaga seară. Trăgând după dânsul boii, un țăran urca o coastă oablă. O clipă s-a profilat pe culme ; mutându-și greoi trupurile ciolănoase, tovarășii săi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
adresă, sar zice, șmecherească. În locul unei înțepeneli solemne, chipul său căpătă o expresie de jovialitate. Din păcate, ca agitator, prima acțiune a lui Neculai a fost un eșec. Intrase cu o echipă de lămurire într-o ogradă țărănească. Gospodăria era pustie. Zbierau câteva oi în șandrama : o cloșcă cloncănea pe lângă prepeleacul cu trifoi. Dată de perete, ușa de la grajd lăsa să se zbicească podelele din loazbe de plop curățate de baligă. După ce au fumat câte o țigară, cei din echipă se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
măcar vreo pătură ca să înțeleg unde dormea locatarul. Pentru el însă, toată această goliciune era populată cu dulci fantome și, de n-ar mai fi fost lăsat să intre, ar fi înnebunit. TEMPORA MUTANTUR Lumina iernii acesteia pare de toamnă pustie iar câmpul cafeniu are precizia unei aquaforte în care cârâie stăncuțe. Doar seara pare mai însuflețită : în amurg soarele plimbă o lumină roșietică, liniștindu-se în cerul de pastel. Sub copaci stratul de frunziș devine sângeriu. O clipă livada se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pe dată și eu m-am simțit ușurat. Ei bine, abia acum am aflat că, de cinci ani, fata e profesoară la școala vecină. Sub un pretext oareșicare am trecut prin comuna sa. Curtea școlii unde Margareta e directoare era pustie. Un porc guița pe lângă gard. Cu glas plin și autoritar, o femeie groasă dădea instrucțiuni unui individ cu obrazul triunghiular și urechile pleoștite ca două frunze. Am așteptat timid căci, în acest templu al afacerilor publice atât de elocvent ilustrate
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
în situația asta. Nu sunt în stare să concep fatalitatea fără nici o crăpătură, pe unde vine un licăr de speranță. Mai târziu, m-a copleșit o senzație stranie de irealitate. Mă afundam, parcă, într-un fel de timp gol, ruinat, pustiu, auzind ca prin vis vântul care izbea afară, de zid, crengile oțetarilor. Prin întuneric, ghiceam dunga cenușie care e sabia tatei din tabloul de pe perete, dar memoria mea devenise cețoasă, nesigură, încărcată de resturi ale unor întîmplări greu de fixat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dumnezeu burghez sau un Dumnezeu intelectual. În schimb, un Dumnezeu țăran îmi pare foarte posibil. Dar aceasta o voi lămuri, poate, altădată. 14. În multe nopți, nu visez nimic. Sau, poate, uit ce-am visat. Sunt, dimineața, ca o plajă pustie pe care au spălat-o valurile. Când visez, însă, visez, de la o vreme, încăperi ale căror uși sunt încuiate. Și interesant e că scenariul se repetă. Într-o primă fază, trec prin spaima că sunt prizonier. Mă învîrt prin încăpere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cade nici o picătură de ploaie, iar locuitorii Asybarisului țin, continuu, ferestrele închise și obloanele coborâte. Altminteri, praful s-ar strecura până și în visele lor. După o vreme, în pământ apar crăpături mari, ca niște șerpi morți. Atunci străzile rămân pustii, mai ales în ceasurile amiezii când aerul capătă un miros greu, de stârv descompus de căldură. Și întrucît nu uită că bătrânul custode, al cărui ajutor era, a murit în urma unei crize de astm, Julius ține o găleată cu apă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a sui coasta muntelui. O cioară moțăie, observ, pe crengile oțetarilor, departe de grupul de pe zid. S-a născut, poate, și ea în zodia Racului. Revăd turlele celor două biserici din Lisa, ridicate spre cer ca două brațe scheletice. Curtea pustie pare ieșită din timp și am, azi, încă mai clară, senzația de viață în care nu mai sunt "actor", ci "spectator". Mai lipsește să aud "vîntul din sud" făcând să scârțâie tabla de pe acoperiș. 20. Ciudat e că nimeni, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aceea vizitele pe care i le făceam semănau a hatâr din partea lui, iar pentru mine reprezentau o corvoadă. Aș fi preferat să alerg desculț pe miriște decât să-mi zică tata "mergem la domnu' din jos". 9. E atât de pustie această curte, strivită de o lumină dură la amiază, încît din ce în ce mai des mă cred în afara timpului. Văd aceiași oțetari, cu frunzele întunecate de soare, ceea ce îi face misterioși. N-a plouat demult, iar oțetarii se asociază bine cu seceta. Îmi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zburau mii de pescăruși. Evenimentul acesta anunța totdeauna o scurtă oprire a "vîntului din sud". Pescărușii dădeau ocoluri largi, plutind, din ce în ce mai jos. Unii se așezau pe rododendroni, după care umpleau iarăși văzduhul cu țipetele lor, făcând volte amețitoare deasupra străzilor pustii. Întorcîndu-se spre doctorul Luca, Julius observă că acesta rămăsese puțin mai în urmă. Sprijinit în baston, urmărea transfigurat baletul misterios și neliniștitor al pescărușilor care-i trezise, parcă, niște emoții vechi. 32. Seneca are dreptate. Viața "nu reține pe nimeni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
suna atunci strident, supărător, zgâriind parcă liniștea plină de umbre dinlăuntru. Cârciumarul, un bărbat între două vârste, cu un pântec enorm, apărea într-un târziu, ștergîndu-și mâinile de nelipsitul șorț murdar și mirîndu-se, cumva, că existau mușterii când satul era pustiu. După ce cădea seara, clopoțelul lovit de partea superioară a ușii suna mai des. Pe măsură ce bărbații se întorceau de la lucru, dacă nu erau prea obosiți, unii se abăteau pentru o oră, două, pe la cârciumă, convinși că rachiul îi ajuta să prindă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pericol. Când am coborât în gară, noaptea lăsa locul unei dimineți urâte, murdare, cu ceață și frig. Nu exista nici un taxi care să mă ducă în oraș și am pornit pe jos, spre celălalt capăt al orașului, pe niște străzi pustii, înghețate. La spital, am văzut-o mai întîi pe sora mea, așezată pe un scaun lângă pat. Tata a încercat să se bucure. Mi-a zâmbit chinuit și mi-a zis: "Ce faci Gip?" Acesta era numele de alint pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sania, la căderea nopții. La intrarea în curte, mama aștepta fără să zică nimic. Imediat după înmormîntare, am plecat. Marele viscol care a urmat a ținut două zile și două nopți trenul, înțepenit pe șine, în gara Brașov. Aveam sufletul pustiu și simțeam că mă despărțeam de Lisa. iulie 1. Împlinesc șaptezeci și patru de ani. Ca să mă cruț de bilanțuri, am încercat să mă uit la televizor. N-am avut, însă, ce vedea. Aproape totul e vulgar și de prost-gust
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
că nu-mi dezvăluia totul, că-mi arăta numai o față, lăsînd-o pe cealaltă în umbră. Într-o zi, mi-a adus niște desene ciudate, făcute de ea. Înfățișau străzi goale, pe care nu trecea nimeni, copaci fără frunze, ceruri pustii. "Tu ai văzut vreodată un copac înverzit?" am întrebat-o în glumă. M-a privit mirată, neînțelegînd ce vroiam. A trebuit să-i pun sub ochi desenele. "De ce toți copacii tăi au crengile goale?" N-am observat", a zis ea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în prealabil o chitanță. Între anii 1938 ― 1941, cei cinci bursieri de la "Spiru Haret" am fost trimiși la internatul liceului comercial "Nicolae Kretzulescu", aflat pe o stradă liniștită, paralelă cu strada Negustori, într-o clădire șubredă, cu un singur etaj, pustie azi. La acest internat, disciplina era mult mai relaxată. Nu era nevoie de nici o învoire pentru a pleca în oraș. Directorul, un domn cu albeață la ochiul drept, nu avea deloc ambiții pedagogice, ne lăsa de capul nostru. Elevii mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
riscai să intre cineva și să se instaleze Înăuntru. Erau permanent cu gîndul la casa lor și nu le mai rămînea timp să stea de vorbă cu Julius decît În mica lui sufragerie, dar uite că acum sufrageria asta rămînea pustie. Totul fusese mai bine Înainte. Plecarea lui Julius ca să stea la masă cu cei mari i-a făcut să-și dea seama de asta. Ce bine era cînd nu plecase Încă Vilma, acum Îi simțiră dintr-odată lipsa. De mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stătea ore Întregi și vorbea la telefon cu alți copii, colegi de școală, din ce În ce mai rar venea la bucătărie să stea de vorbă cu ei. Sufrageria Disneylandia era ultimul loc unde se mai păstrase veselia de altădată și acum, deodată, rămăsese pustie, nu mai aveau nevoie de ea, nu mai era bună decît pentru a le trezi amintirile. De aceea, Nilda, Închizîndu-se În camera ei, a plîns cu hohote toată noaptea dorindu-și din toată inima s-o vadă Întorcîndu-se pe Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ți-e copleșit de bunătate; Încerca o senzație de adîncă mulțumire pronunțînd cuvinte ca: zori, faptul zilei, utrenie, liturghie, dis-de-dimineață, cînd se crapă de ziuă... Bineînțeles că nu era atît de devreme, dar fusese liturghia de dimineață și strada era pustie și ea simțea o răcoare interioară, numai băile de sare avuseseră asupra ei același efect... „Nu Întotdeauna“, Își zise cîteva ore mai tîrziu, bucurîndu-se de această răcoare: „nu Întotdeauna și mai ales niciodată efectul lor nu ține mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa cum a făcut acum, nici nu s-ar fi Întors de zece ori la rînd pe strada ei, dînd mereu colțul În mare viteză. Dar el văzu la ea totul În afară de ochi și-o și Închipuia undeva pe o plajă pustie din sud și de fiecare dată cînd o vedea goală apăsa pe accelerator pînă la capăt, dădea colțul și se Întorcea iar ocolind cvartalul și apărînd În mare viteză și trecînd din nou prin fața ei, ba uitîndu-se la ea, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
schimbe poșeta În mîna cealaltă și-i zîmbi timid, atunci el a frînat hotărît. I-a cumpărat o pereche de bikini aurii și un ceas de aur și a ascultat-o În timp ce ea sporovăia, Întinsă alături de el pe o plajă pustie din sud. Încerca s-o iubească fiindcă era mai mare ca el și mai Înaltă și dacă o iubea n-o s-o mai iubească pe Pcggy și poate că orgoliul lui rănit o să se vindece pentru totdeauna. Făcu tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fugea bucuria și că pe urmă, Înălțînd capul ca să privească mai sus de etaj, zîmbetul palid dispărea cu totul, pierzîndu-se Într-o mică scînteie care se stinse În ochii lui, prefăcîndu-ae Într-un balon de săpun care dispăru, lăsîndu-i privirea pustie, pierdută spre altă fereastră, una de mai sus, de la etajul al doilea, pe care palatul nu-l avusese niciodată. Poate că de aici venea expresia angoasată a buzelor lui, Încă destinse și curbate, dar complet lipsite de bucurie. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lungul șoselei spre orașul Linn și pe malul râului. Aviația mică lansatoare de săgeți și navetele spațiale de război pluteau pe deasupra capului iar patrulele de pedestrași erau în misiune, păzind orice încercare de a pătrunde pe proprietate. - Drumurile erau efectiv pustii. Era prea devreme pentru gloatele din Linn care, așa cum raportau scuterele aeriene cercetase, fugeau din orașul capturat pe porțile care în plină după-amiază erau încă deschise. În timpul ultimei zile dinaintea lăsării întunericului, patrulele aeriene au raportat că porțile se închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]