7,913 matches
-
puțin decât o m]rturisire a unui haos care arăt] a r]spuns. Totuși, mi se pare c] problema este mai mult legat] de externalismul lui Ross decât de afirmația lui c] exist] fapte morale (pe care o putem numi realismul s]u; vezi capitolul 35, „Realismul”). Ar fi fost mai bine ca Ross s] nu fi acceptat explicația lui Hume asupra motivației și explicația pe care aceasta o d] despre rolurile diferite ale percepției și dorinței. Mai recent, scriitori aparținând
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui haos care arăt] a r]spuns. Totuși, mi se pare c] problema este mai mult legat] de externalismul lui Ross decât de afirmația lui c] exist] fapte morale (pe care o putem numi realismul s]u; vezi capitolul 35, „Realismul”). Ar fi fost mai bine ca Ross s] nu fi acceptat explicația lui Hume asupra motivației și explicația pe care aceasta o d] despre rolurile diferite ale percepției și dorinței. Mai recent, scriitori aparținând tradiției intuiționiste, cum ar fi Thomas
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu despre percepție când consider]m faptul c] se apropie un autobuz drept motiv pentru a nu trece inc] stradă. În orice caz, toate acestea sunt extrem de controversate în stadiul actual al filosofiei (pentru o perspectiv] diferit], vezi capitolul 35, „Realismul”). Ceea ce am incercat s] fac pan] aici este s] prezint obiecțiile cele mai eficace care au fost aduse intuiționismului lui Ross și Prichard și în continuare s] vedem cum ar putea proceda cineva pentru a sc]pa de ele, privind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morale că exclamații, „stimuli” psihologici sau cvasi-comenzi. Într-un sens mai modest, naturalismul este și o doctrin] realist], considerând unele judec]ți morale ca fiind adev]rate. (Explicații mai detaliate despre aceste curente pot fi g]site în capitolul 35, „Realismul”, în capitolul 38, „Subiectivismul” și în capitolul 40, „Prescriptivismul universal”). Prin urmare, naturalismul se opune teoriei erorii a lui J.L. Mackie care este de acord cu faptul c] judec]țile morale propun afirmații care sunt fie adev]rate fie false
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau corect. Deci, analiza „binelui” conține exact conceptul pentru explicarea c]ruia este construit]. B) (Aceast] teorie este sugerat] de scrierile lui G.E.M. Anscombe, chiar dac] nu sunt sigur dac] ea ar fi de acord cu aceast] interpretare. Sabina Lovibond, Realism and Imagination în Ethics [Realism și Imaginație în Etic]] are o asemenea opinie.) S] presupunem c] am comandat niște cartofi și vânz]torul mi i-a trimis odat] cu factura. Deci, îi datorez bani vânz]torului. Acum, pentru ce anume
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conține exact conceptul pentru explicarea c]ruia este construit]. B) (Aceast] teorie este sugerat] de scrierile lui G.E.M. Anscombe, chiar dac] nu sunt sigur dac] ea ar fi de acord cu aceast] interpretare. Sabina Lovibond, Realism and Imagination în Ethics [Realism și Imaginație în Etic]] are o asemenea opinie.) S] presupunem c] am comandat niște cartofi și vânz]torul mi i-a trimis odat] cu factura. Deci, îi datorez bani vânz]torului. Acum, pentru ce anume îi sunt dator vânz]torului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Collected Papers, Vol. 3), (Oxford: Basil Blackwell, 1981). Geach, P.T.: 'Good and Evil', Theories of Ethics, ed. P. Foot (Oxford: Oxford University Press, 1952). Hume, D.: Treatise on Human Nature(1738); ed. L.A. Selby-Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978). Lovibond, S. Realism and Imagination în Ethics (Oxford: Basil Blackwell, 1983). Mackie, J.: Ethics: Inventing Right and Wrong (Harmondsworth: Penguin, 1977). Midgley, M.: Beast and Mân (Ithaca, NY: Cornell University Press, 1978). Moore, G.E.: Principia Ethica Pigden, C.R.: 'Logic and the autonomy of
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se înscrie în aceeași tendinț]. Din acest motiv, întreb]rile: „Ce ar trebui s] facem?” și: „Ce credem (ca grup) c] ar trebui s] facem?” sunt strâns legate. Ideea exprimat] aici indic] o form] de „scepticism etic” (vezi capitolul 35, „Realismul”, si capitolul 38, „Subiectivismul”). Este important s] subliniem faptul c] scepticismul nu se refer] la afirmațiile substantive ale eticii. Nimeni, cu atat mai puțin adepții eticii evoluționiste, nu neag] existența acestora. Scepticismul se refer] la argumentele considerate a fi temelia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
inerent inutile, ca și motivele de a face ceea ce este dezirabil (și recunoscut ca atare). (Vezi Kai Nielsen, „Is «Why should I be moral» an absurdity?” [Este întrebarea „De ce ar trebui s] fiu moral?” o absurditate?] (1958) și capitolul 35, „Realismul”.) Un mod diferit de a interpreta ideea potrivit c]reia perspectivele r]spl]ții și ale pedepsei divine sunt singurele motive pentru un comportament moral ar fi cel al modelului empiric al psihologiei umane. Astfel construit], ideea ar fi aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
1977) au adoptat o abordare instrumentalist] fâț] de reacțiile morale de laud] sau învinuire și fâț] de cele legale de recompens] și pedeaps], au f]cut-o mai des decât au respins-o din cauza neg]rii de c]tre ei a realismului susținerilor privind greșeală moral], si nu din cauza vreunei dorințe de a îmbr]tisa o form] de libertate anemic]. Compatibiliștii care sunt subiectiviști metaetici sau relativiști (vezi capitolul 39, „Relativismul”) tind în mod similar s] resping] orice fundamentare judiciar] pentru pedeaps
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
aceasta nu înseamn] pentru ei s] se alieze cu determiniștii radicali care resping relevanță ideilor privind vină moral] pentru folosirea sancțiunilor sociale. Acesta este motivul pentru care ei se pot uni cu compatibiliștii care sunt realiști morali (vezi capitolul 35, „Realismul”), cum ar fi gânditori că Strawson și Frankfurt, si cu libertarieni, în încercarea de a ar]ta c] morală conteaz] într-adev]r și, prin urmare, nihilismul trebuie respins. Referințe Campbell, C.A.: On Selfhood and Goodhood (London: Allen and Unwin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
După trei ani, din nou în țară, reapare pe scenă, distingându-se prin maniera sobră, de austeritate clasică, a interpretării. În urma unui concurs este numit profesor la Catedra de declamație a Conservatorului bucureștean (1873). V. a fost un adept al realismului segregat de naturalism, pe care îl repudiază, și degajat de orice emfază și retorism (Despre declamațiune), totodată un profesor cu merite deosebite, prin clasa lui perindându-se o pleiadă de viitori mari actori, printre care Grigore Manolescu, C.I. Nottara, Mihail
VELLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
de V. R. Scerbina, Despre adevărul artei de Ilya Ehrenburg, Unitate în diversitate de V. Piskunov. Cu o pondere sensibil egală este a doua secțiune, „Discuții”, prin care cititorii sunt informați despre dezbaterile specialiștilor sovietici cu privire la problemele romanului și ale realismului socialist, la rolul și sarcinile criticii literare sau ale teoriei marxiste a literaturii. De asemenea, sunt abordate chestiuni ținând de stil și obiectul artei, de reportajul literar, de estetică, de prezentarea eroului în literatura contemporană, argumentația bazându-se pe lucrările
VIAŢA LITERARA SOVIETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290526_a_291855]
-
și germană. Încă de la primele povestiri publicate în presă, V. a fost remarcat ca unul din cei mai originali prozatori ai momentului. I s-a reproșat totuși predilecția pentru personajele „sucite”, „bizare”, cu alte cuvinte refuzul dogmei „tipicului”, impusă de realismul socialist preconizat oficial. Mai târziu temeiurile acestor reproșuri se vor transforma în prilej de elogii, iar prozatorul va fi recunoscut cvasiunanim ca un maestru al genului scurt. Și tocmai de aceea, probabil, într-o etapă ulterioară va fi oarecum, „uitat
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
psihologia „omului mărunt” și pentru automatismele de comportament. I s-a remarcat însă specificitatea, datorată identității particulare a personajelor. „Suciții” din proza lui V. se înscriu într-o dublă nonconformitate: sunt deopotrivă diferiți și față de clișeele mai vechi, proprii unui realism sentimental mărunt, și față de clișeele realismului socialist. Psihologia lor pare ciudată nu pentru că nu ar corespunde realității, ci pentru că se află în răspăr cu psihologiile convenționale, prefabricate, simplist previzibile, acreditate de modalități literare artificioase sau desuete. În subtext, suceala afirmă
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
de comportament. I s-a remarcat însă specificitatea, datorată identității particulare a personajelor. „Suciții” din proza lui V. se înscriu într-o dublă nonconformitate: sunt deopotrivă diferiți și față de clișeele mai vechi, proprii unui realism sentimental mărunt, și față de clișeele realismului socialist. Psihologia lor pare ciudată nu pentru că nu ar corespunde realității, ci pentru că se află în răspăr cu psihologiile convenționale, prefabricate, simplist previzibile, acreditate de modalități literare artificioase sau desuete. În subtext, suceala afirmă polemic ostilitatea prozatorului față de credința că
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
polemic ostilitatea prozatorului față de credința că viața poate fi investigată literar după șabloane și de aceea aceste personaje, care „își confecționează o mască de excentricitate și regizează în fiecare moment spectacole pitorești” (Gabriel Dimisianu), sunt vii, autentice, plăsmuiri ale unui realism superior. De fapt, V. nu dezvoltă investigații psihologice analitice, el decupează instantanee, surprinde scene, trasează schițe într-un sens cât se poate de propriu. Textele lui ceva mai ample au fost percepute ca niște montaje de situații - e cazul prozei
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
Nu numai capacitatea de a creiona psihologic structura intimă a copilului în momentul inițierii în viață prin intermediul prietenilor, al școlii, al lumii adulților e caracteristică la V.T., ci și posibilitatea de a folosi valențele pe care le oferă evocarea, îmbinând realismul cu acea încărcătură lirică plină de nostalgie, nelipsită din opera sa. Darul de a însufeți spațiul ficțiunii cu o serie de chipuri secundare, ce au rolul de a da veridicitate ambianței casnice în care se petrece acțiunea - pitorescul Gello, servitorul
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
la București al ziarului „Pravda” (1965-1970), secretar responsabil (din 1970) și redactor-șef adjunct (din 1982) al revistei „Novâi mir” din Moscova. În primul său roman, Prin vâltoare (1956), ca și în romanul-cronică Răcoarea brazdelor (1961), V. abordează din perspectiva realismului socialist aspecte ale satului moldovenesc înainte și după 1944. Pe strada trandafirilor (1974) are ca subiect construirea Centrului de Televiziune din Chișinău, iar amplul roman-reportaj Cheiurile speranței (1982), scris în limba rusă, construirea uzinelor de automobile de pe râul Kama, protagoniști
VIDRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290551_a_291880]
-
ca un proces cu trei faze: a) deconstrucția - punerea în discuție a unor cunoștințe, puncte de vedere, convingeri, credințe, mentalități, reprezentări individuale și/sau colective etc. referitoare la realitate și la cunoașterea acesteia. Cunoașterea noastră cotidiană este dominată de un realism naiv, potrivit căruia lumea este, într-adevăr, așa cum ne apare, așa cum o percepem, la fel ca în cazul unui aparat de fotografiat. Dar cunoașterea realității în structurile ei profunde depinde de capacitatea noastră de percepție/observație și, mai ales, de
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ca un proces cu trei faze: a) deconstrucția - punerea în discuție a unor cunoștințe, puncte de vedere, convingeri, credințe, mentalități, reprezentări individuale și/sau colective etc. referitoare la realitate și la cunoașterea acesteia. Cunoașterea noastră cotidiană este dominată de un realism naiv, potrivit căruia lumea este, într-adevăr, așa cum ne apare, așa cum o percepem, la fel ca în cazul unui aparat de fotografiat. Dar cunoașterea realității în structurile ei profunde depinde de capacitatea noastră de percepție/observație și, mai ales, de
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
evident unul pozitiv, plin de realizări remarcabile. Dar austriecii nu au construit În Ardeal doar fabrici, poduri sau mine. Ei au marcat puternic și identitatea culturală a provinciei, profilul ei spiritual. Nici lirica robustă a lui Coșbuc XE "Coșbuc" , nici realismul moralizator al lui Slavici XE "Slavici" , nici metafizica profundă și expresionismul rilkeean al lui Blaga XE "Blaga" , nici măcar poezia lui Eminescu (pentru care Bucovina austriacă, Blajul sau Viena studenției sale au Însemnat atât de mult) nu ar fi fost ceea ce
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că fiecare generație trebuie să se revolte Împotriva autorității coercitive a părinților săi, punând sub semnul Întrebării constantele oricărei tradiții. Renașterea s-a ridicat Împotriva Evului Mediu, Iluminismul a criticat Vechiul Regim, Romantismul a rupt-o cu Clasicismul, Pozitivismul și Realismul s-au detașat de Romantism, iar Comunismul a contestat Capitalismul cel putred al burgheziei. În fine, curentele de avangardă din secolul XX au accelerat ritmul negației până la un nivel extrem, care a debordat, În zilele noastre, În relativismul postmodern. Astăzi
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
valorizarea lor diferă, desigur, de cea prezentă În viziunea românească. Astfel, Kőváry insistă asupra idealului Dacoromâniei sau vorbește despre tendințele de unificare confesională ale românilor ardeleni - năzuințe proprii elitelor revoluționare românești - cu toate că, este adevărat, le consideră niște proiecte lipsite de realism, simple „himere metafizice”. Dintr-un alt punct de vedere, În pofida faptului că se arată revoltat de comportamentul pe care Îl atribuie românilor În timpul revoluției, Kőváry crede totuși că, În principiu, acești compatrioți ardeleni „Îi simpatizează pe maghiari, iar În vremuri
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de Iași impresionează prin linia zveltă a edificiului de pe avers (fig.26av), redat din perspectivă sud-estică și într-o spațialitate care sugerează unicitatea și existența în timp. Ca și în cazul celorlalte medalii prezentate aici, aceasta se înscrie pe linia realismului clasic, impus de Haralamb Ionescu, în arta gravurii de la Monetăria Statului. Nu înțelegem de ce pe ambele fețe ale medaliei apar inițialele lui Maximillian Fetița (MF), care este realizator tehnic-medalist și nu ale, sau, măcar, nu și ale col. prof. Valeriu
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]