5,445 matches
-
felul de absurdități și în același timp și lucruri serioase, cât timp proletariatul nu obținealte înlesniri de la constituție decât nenorocitele firimituri pe care i le aruncăm de la masa noastră, în schimbul unui sufragiu favorabil prescripțiilor noastre, complicilor noștri, agenților noștri? Drepturile republicane pentru muritorul de foame sunt o amară ironie: nevoia unei munci aproape zilnice nu-i permite să se bucure de ele; în schimb ele îi răpesc garanția unui câștig statornic și sigur, punândusub dependența grevelor patronilor sau ale tovarășilor. Sub
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
documentele țărilor. Sumar: Forța lucrurilor în politică. Genialitatea josniciei. Ce promite lovitura de stat francmasonică. Sufragiul universal. Stima de sine însuși. Șefii francmasoni. Conducătorul genial al francmasoneriei. Instituțiile și funcțiile lor. Otrava liberalismului. Constituția este școala neînțelegerilor de partide. Era republicană. Președinții sunt creaturi ale francmasoneriei. Responsabilitatea președinților. Panama. Rolul camerei deputaților și al președintelui. Francmasoneria este o forță legislativă. Noua constituție republicană. Trecerea la autocrația francmasonică. Momentul proclamării regelui universal. Inocularea de boli și alte fapte rele ale francmasoneriei. Încep
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
francmasoni. Conducătorul genial al francmasoneriei. Instituțiile și funcțiile lor. Otrava liberalismului. Constituția este școala neînțelegerilor de partide. Era republicană. Președinții sunt creaturi ale francmasoneriei. Responsabilitatea președinților. Panama. Rolul camerei deputaților și al președintelui. Francmasoneria este o forță legislativă. Noua constituție republicană. Trecerea la autocrația francmasonică. Momentul proclamării regelui universal. Inocularea de boli și alte fapte rele ale francmasoneriei. Încep astăzi prin a repeta ceea ce am mai spus și vă rog să vă reamintiți că guvernele și popoarele nu văd decât aparența
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
face ca un stat să-și piardă individualitatea și personalitatea. Tribuna, ca și presa, a condamnat guvernele la inactivitate și la slăbiciune: ea le-a făcut prin aceasta puțin necesare, de prisos; ceeace explică faptul că au fost răsturnate. Era republicană atunci a devenit posibilă, noi am înlocuit guvernul printr-o caricatură a guvernului, printr-un președinte, luat din mulțime, din mijlocul creaturilor noastre, al sclavilor noștri. Aici a fost temelia minei, săpată de noi sub poporul creștinilor, sau mai bine
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
recurge la majoritate, servitorul nostru orb. Vom da, pe deasupra, președintelui dreptul de a declara războiul. Vom motiva acest drept spunând că președintele, ca șeful întregii armate a țării, trebuie să aibă la dispoziția sa mijloace pentru a apăra noua Constituție republicană al cărei reprezentant responsabil va fi. În condițiile acestea, șeful sanctuarului va fi în mâinile noastre și nimeni, afară de noi, nu va mai conduce puterea legislativă. Vom retrage în plus l Camerei, introducând noua Constituție republicană, dreptul de interpelare, sub
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
a apăra noua Constituție republicană al cărei reprezentant responsabil va fi. În condițiile acestea, șeful sanctuarului va fi în mâinile noastre și nimeni, afară de noi, nu va mai conduce puterea legislativă. Vom retrage în plus l Camerei, introducând noua Constituție republicană, dreptul de interpelare, sub pretext de a ocroti secretul politic. Vom restrânge prin noua Constituție numărul de reprezentanți, la minimum, ceea ce va avea efectul de a micșora în aceeași măsură patimile politice și patima pentru politică. Dacă, împotriva tuturor așteptărilor
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
o a doua meserie pentru cadrele și clasele medii. Ea este, în plus, ierarhizată social prin diplomă și statut, ca toate practicile culturale (Héran, 1988). Educație populară și loisir-uri Ceea ce Durkheim avea în vedere strict pentru și prin școala republicană, politica culturală are în vedere, începând cu Malraux, prin și pentru accesul tuturor la cultură. Aceasta este recunoscută drept un factor esențial de coeziune și de legătură socială. Ceea ce transmite școala este la fel de important ca însuși actul transmiterii. Patrimoniul de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
zilele noastre de "animarea socioculturală"). Prin cultura școlară și continuă individul poate să-și depășească propria condiție (muncitorească și de lucrător) și izolarea socială. Acest voluntarism a inspirat în mare măsură politicile culturale după Malraux: cultura de stat acompaniază școala republicană, care-i servește drept soclu. La elaborarea Planurilor din anii 1960, Dumazedier a luat parte activă la lucrările comisiilor pentru dotarea culturală (Dubois, 1999). Această tradiție de gândire consideră că dezvoltarea culturală trece prin dezvoltarea timpului liber, cel al loisir
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cf. INSEE, France. Portrait social, 2001-2002, pp. 178-179). Sociologia educației, care analizează și denunță inegalitățile sociale în ceea ce privește reușita și care, în plus, subliniază legătura între violență (Debarbieux), eșec (Dubet, Duru-Bellat) și analfabetism (Lahire) prelungește, în felul său, tradiția durkheimiană și republicană a școlii ca loc prin excelență al socializării culturale, al integrării sociale și politice. Teoriile identitare Pe lângă cele două tradiții evocate, există și o a treia, mai neutră, care nu caută să aprecieze în valoare efectele practicilor (negative sau pozitive
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în mod deosebit. Primul număr este datat mai 1951. Din sumar, în afară de o microantologie, în versiune franceză, din versurile lui Octavian Goga, s-ar putea reține textul conferinței Le Paysan roumain devant le fléau, ținută de Constantin Brăiloiu la „Cercul republican” din Paris, în 12 aprilie 1951, precum și articolul politic al lui André Joyel-Faure despre La Roumanie crucifiée. În numărul din iulie 1951 al revistei, se publică o poemă semnată de Anna de Noailles, Le Souvenir des Aïeux, după cum în numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285999_a_287328]
-
de zece ani va fi abordată cu adevărat tema violenței. Această cecitate față de violența specifică mediului școlar se explică mai ales prin rațiuni ideologice: școala franceză s-a vrut o școală pentru toți, o școală a egalității șanselor. Puternica tradiție republicană a sacralizat-o în asemenea măsură, încât acest rol nu mai putea fi pus la îndoială. În acest caz, în mod logic, violența nu poate veni decât din afara școlii, iar școala nu poate fi decât "fortăreața asediată", "școala agresată" (Dumay
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
precum celebra Broken Windows de Wilson și Kelling (1982), și prin lucrările și sintezele lui Roché (1993) și Lagrange (1995). Termenul a devenit foarte repede un laitmotiv politic în care se asociau "lupta împotriva infracțiunilor și incivilității" și afirmarea "valorilor republicane". Și eu am folosit mult acest termen în lucrările mele despre violența în mediul școlar, considerându-l însă, cum scriam pe atunci (Debarbieux, 1996), "un concept provizoriu care poate fi depășit, dar unul comod" prin calitățile lui descriptive. Voi relua
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
să socializeze din pricina unor dificultăți psihologice și sociale de interiorizare a legii, când principiul plăcerii nu se lovește suficient de principiul realității. Împotriva moștenirii "Secolului Luminilor", apatia elevilor postmoderni (Finkelkraut, 1987). Din această critică se nasc frecvente nostalgii după "morala" republicană. Este, totodată, opinia cea mai împărtășită de cadrele didactice din Franța. Astfel, într-o anchetă pe care am realizat-o în 1999 printre 525 de profesori de gimnaziu din Franța, răspunsul la întrebarea " În comparație cu trecutul, familia își joacă rolul: mult
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
inegalitățile socio-economice, alegerea școlii și istoriile personale. Un bun analizor este modul în care sunt constituite clasele din unitățile școlare și în care această alcătuire a claselor interacționează asupra violenței și victimizării. Subiectul este extrem de sensibil în Franța, unde imaginarul republican îmbină preocuparea pentru egalitatea imaginară și inegalitatea efectivă, prin crearea claselor de nivel (oficioase). Să ne deplasăm spre o țară în care dezbaterea nu e atât de aprinsă, și acolo tot din motive ideologice: valoarea americană fundamentală este "libertatea", și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Liceelor și Gimnaziilor * Joc de cuvinte intraductibil, în franceză re-pères (unde pères înseamnă "tați") (n.trad.). 31 Această analiză nu e monocauzală, dimpotrivă, ea prezintă în mod divers alte cauze interne și externe sistemului educațional guineean. 32 Deși acest discurs "republican" de apărare a culturii franceze are conexiuni vaste în partidele de stânga, mai ales cu Mișcarea Cetățenilor și Jean-Pierre Chevènement, fost ministru al educației care declarase și el, pe vremuri, război pedagogiei, "fluierând sfârșitul recreației" și reintroducând învățarea Marseillezei în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
masculini au făcut speculații și dezbateri despre această specie nouă începând din anii '880 [Hobsbawm, p.248; Ozouf, 1999A, p.69,71], care reprezintă un nou progres pentru femei și o nouă perioadă de renovare în raporturile bărbat-femeie, datorate legislației republicane și, în parte, educației republicane. Femeia nouă devine protagonista scriitorilor "progresiști": Nora și Rebeca West ale lui Henrik Ibsen, eroinele sau, mai curând, anti-eroinele lui Bernard Shaw. Alături de Eva tradițională apare o ființă nouă și necunoscută. Totodată, Eva nouă are
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dezbateri despre această specie nouă începând din anii '880 [Hobsbawm, p.248; Ozouf, 1999A, p.69,71], care reprezintă un nou progres pentru femei și o nouă perioadă de renovare în raporturile bărbat-femeie, datorate legislației republicane și, în parte, educației republicane. Femeia nouă devine protagonista scriitorilor "progresiști": Nora și Rebeca West ale lui Henrik Ibsen, eroinele sau, mai curând, anti-eroinele lui Bernard Shaw. Alături de Eva tradițională apare o ființă nouă și necunoscută. Totodată, Eva nouă are și semne liniștitoare de continuitate
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
suffisant jamais" [Zola, L'Argent, p.30]. Promulgat în timpul Revoluției, divorțul este abolit la scurt timp în 1816, ceea ce constituie mărul discordiei pentru întreg secolul al XIX-lea. Revenit pe căi legale de abia în 1884, divorțul devine o imagine republicana. Între aceste două date, problema centrală a relațiilor private dintre bărbații și femeile acestui secol este interzicerea divorțului. Al.Dumas-fiul arată că divorțul este mai necesar pentru femeie decât pentru bărbat, care are alte mijloace pentru a scăpa unei căsătorii
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mai mult sau mai puțin influente (Fukuyama la RAND Corporation, think tank-ul Administrației americane), i-au diseminat ideile la scara noii culturi globale, ori au ocupat funcții de consiliere, decizie și execuție în aparatul de stat, în special sub președinți republicani ca Ronald Reagan și cei doi Bush (Fukuyama e și în această privință un exemplu elocvent). Pentru stânga academică americană, autointitulată „liberală”, (neo)conservatorismul republicanilor e aproape o formă de dictatură fascistă. Dacă „Abe Ravelstein” și prototipul său sunt aspru
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ocupat funcții de consiliere, decizie și execuție în aparatul de stat, în special sub președinți republicani ca Ronald Reagan și cei doi Bush (Fukuyama e și în această privință un exemplu elocvent). Pentru stânga academică americană, autointitulată „liberală”, (neo)conservatorismul republicanilor e aproape o formă de dictatură fascistă. Dacă „Abe Ravelstein” și prototipul său sunt aspru amendați și crud zugrăviți, ceilalți sunt pur și simplu stigmatizați. În cercurile stângii americane s-a născut și o splendidă butadă pentru a ironiza „trădarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ecou), s-a autocaracterizat drept „conservator vesel” (cheerful conservative), pentru a atenua eticheta de conservator, asociată în mediile „liberale” cu cinismul snob și ursuz până la cruzime al claselor avute; Richard Perle, de la think tank-ul conservator American Enterprise Institute, înalt demnitar republican la Apărare, acum promotor al relansării de către președintele George W. Bush a rachetelor intercontinentale; profesorul de Relații Internaționale Paul Wolfowitz (care a fost pentru un timp președinte al Băncii Mondiale), altă personalitate republicană în domeniul securității și apărării, chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tank-ul conservator American Enterprise Institute, înalt demnitar republican la Apărare, acum promotor al relansării de către președintele George W. Bush a rachetelor intercontinentale; profesorul de Relații Internaționale Paul Wolfowitz (care a fost pentru un timp președinte al Băncii Mondiale), altă personalitate republicană în domeniul securității și apărării, chiar în momentul de față numărul doi la Apărare. Prin Leo Strauss, Bloom l-a cunoscut pe Alexandre Kojève (născut Kojevnikov în Rusia), originalul filozof politic, profesor (printre altele, mentor al legendarului Collège de sociologie
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
liberals, de la universitari la staruri ale culturii populare implicate în politică de partea lor) sunt un fel de gauche caviar, destul de indiferenți față de enormele probleme sociale din Lumea Nouă, deși foarte atenți la suferințele Lumii a Treia; ceilalți falși „liberali”, republicanii conservatori care cred că „mâna invizibilă” reglează totul și construiește astfel „cea mai bună dintre lumile posibile”, nici măcar nu vor să audă de problemele pe care Stânga, cel puțin din demagogie și fără să le poată găsi soluții veritabile, le
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai bună dintre lumile posibile”, nici măcar nu vor să audă de problemele pe care Stânga, cel puțin din demagogie și fără să le poată găsi soluții veritabile, le menționează. Dacă echivalăm vag Stânga cu Partidul Democrat, iar Dreapta cu Partidul Republican, mai rămâne puțin loc pentru o critică socială și cultural-ideologică serioasă (am exclus din principiu fundamentalismele, fiindcă am vrut să rămân în cadrul democrației, lato sensu). În această nișă incertă încearcă să se insereze un al treilea partid politic american, până
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
depăși clivajul Stânga-Dreapta, poate fi interpretat ca fiind favorabil fiecăreia dintre ele. Dar Etzioni a fost implicat activ de partea unora dintre admiratorii săi. De exemplu, Clinton a folosit electoral, cu acordul și sprijinul autorului, „agenda comunitaristă” împotriva adversarilor săi republicani, lovindu-i astfel unde se simțeau ei mai tari, în domeniul „valorilor familiei”, pe care proclamau că le salvează, precum și pe terenul patriotismului (demagogic), unde președintele democrat (mă refer aici la partidul său) a opus viziunea unei „comunități de comunități
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]