17,708 matches
-
te pot asigura că fac de toate foarte bine. Cain: (dând să plece) Ești un ridicol fanfaron! Ispititorul: (apucându-l de mână) Mă rog matale, ce-ai dori să fac ca să te pot convinge? Poate rotundu-l vrei zări? (De-abia rostește întrebarea și amândoi se înalță atât de sus, încât Pământul le apare în fața ochilor ca o bilă rotundă.) Cain: (ștergându-și sudoarea de pe frunte după revenirea instantanee, exact pe locul de unde s-au înălțat) Halal să-ți fie de ispravă
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
buciumul pe dealuri cheamă la libertate De sacrificiul nostru nu te-ndoi, fârtate, Ne-om strânge împreună și vom găsi voinicii Să-ngenunchem tâlharii, și cu ei inamicii! Cu coasa și pistolul se apără o țară Nu cu o rugăciune rostită la icoană, Sceptici să fim cu versul, sfatul și dialogul, Pentru salvarea țării să ne-ascuțim prologul! TRĂDARE DE FRATE Când înfruntam structurile turbate, De securiști și trădători de țară, Mă-njunghiai frățeste, pe la spate - Te-a obsedat puterea arbitrară
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
chemare Spre jocuri imaginare. Dac-am chef voi fi mireasă, Fiind o fire voluptuoasă M-oi mândri fără să-mi pese Că mai sunt și-alte mirese. CUVINTE INTERZISE Se rostogolesc anarhic cuvinte, Din gânduri ce nu au fost încă rostite La ceasuri de veghe și așteptare, Sub cerul, prea sumbru, lipsit de culoare. Născute din infi nitele vise Cuvinte tăioase, de legi interzise, Vegheate sunt de o stea căzătoare Mult prea temătoare că Terra dispare. Veșnic bulversate de idei marxiste
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
Prin „Rățușca Thyca”, Ecaterina Cîmpean lansează o nouă provocare, un îndemn la reculegere adresat speței umane - în genere, pentru a putea reclădi tot ceea ce avariția și parvenitismul unora au putut distruge. O carte încărcată de sensuri existențiale, plină de cuvinte rostite pe un ton tandru și moralizator, o nouă „pildă” ce poartă semnătura prestigiosului realizator de emisiuni al Radio Prodiaspora. Plăcerea de a descoperi pas cu pas, atât întâmplările cărții, cât și galeria inedită de personaje (care vor încânta, cu siguranță
„MORALA UNEI VIEŢI TRĂITE ÎN LUMINA ADEVĂRULUI ŞI A RESPECTULUI FAŢĂ DE OAMENI” SAU „RĂŢUŞCA THYCA” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366696_a_368025]
-
de a adapta creștinismul la măsurile și capacitățile noastre; imposibilitatea de a-l primi după rânduielile lui Dumnezeu și nu ale noastre. Care sunt aceste rânduieli? Nicăieri nu le găsim mai bine exprimate decât în cuvintele pe care preotul le rostește în timp ce înalță Sfântul Disc și care în Biserica primară erau cuvintele invitației la primirea Sfintei împărtășanii: "Sfintele Sfinților!" Cu aceste cuvinte și, de asemenea, cu răspunsul credincioșilor la aceasta: "Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos"- judecățile omenești în întregime se
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366664_a_367993]
-
Spunea Mama, Când se ruga Acolo sus Pe Munte, Ai grijă de cuvinte Și ia seama, Cuvântul e prăpastie Și punte... Stă diavolul tăcerilor La pândă, ( Și-a spus Iisus atunci- „Luați Duh sfânt”), Iar gura ta, Sătulă ori flămândă, Rostească Adevărul din cuvânt. Ce sfântă-i, Doamne, Rugăciunea ei! Cuvântul zis Nicicând Să nu te doară, Ai grijă de cuvinte Dacă vrei În urma Ta Cuvinte Să Răsară... Referință Bibliografică: Ai grijă de cuvinte... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AI GRIJĂ DE CUVINTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366732_a_368061]
-
demult, tare demult...” (parafrazându-l pe Tudor Chirilă de la Vama Veche), occidentalii veneau și se înfruptau din dărnicia „micului Paris” și se desfătau în frumusețile oferite de cadrul natural de excepție și ospitalitatea României noastre - dar iată-mă silită să rostesc fără să vreau: da, „trist dar adevărat!”. Urmăresc zilnic, grație serviciilor unei companii românești de televiziune prin cablu care operează și în Cipru, știri, actualitatea românească în toată „splendoarea” și decăderea ei, cu „acces direct” la cancanuri și „perieri” de
PROMOVAREA NONVALORII ... BRAND NAŢIONAL? de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366714_a_368043]
-
Nu prea știam ce e pustia Slujbași cuvintelor de rand Ne logodeam cu Poesia Vânduți tristeților din gând Visăm castele-n Danemarce Eram frumoși pe vremea când Ne pomeneam seduși de Parce. Ademeniți de Olandezul Din vasul răstignit pe vânt Rosteam fără cuvinte crezul Ce trist și ce sublim cuvânt! Și-n arca dorului plăpând Eram frumoși pe vremea când... CEZARINĂ ADAMESCU De Ziua Eminescului, 2012 Referință Bibliografica: SONET NOSTALGIC - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 564
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366786_a_368115]
-
Talestri privi în jur cu teamă. - Nu mai sunt pirații. I-am lichidat, dacă asta te interesează! zise Rammu, zâmbind. Uite că și pe tine era să te fure marea. Talestri se așeză jos și, punându-și mâinile în cap, rosti ca pentru sine: - Pe zeii mei, nu știu unde mi-a fost capul să fac o greșeală de copil și să alunec! Apoi, ridicând privirea, și cu greutate vădită, adăugă: - Mulțumesc, generale Runkrahost! fără tine eram deja hrană pentru pești. Îmi cer
PASIUNE ŞI FURTUNĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365552_a_366881]
-
Sfântul Antonie cel Mare din Alba-Iulia ș.a.) am continuat cu același limbaj religios. Crescusem cu el din fragedă pruncie, când preotul din satul bunicilor mei, Bălăbănești, nu ar fi început nici în ruptul capului slujba până nu-și auzea îngerașul rostind în fața altarului Crezul. La trei-patru ani, nu era sarcină ușoară. Aveam să devin fiica satului pentru totdeauna. In 2009 continui să public la aceeași editură o carte de eseuri, eu, tu și El. (Oglindiri spirituale), un vădit salt în ale
TAINA SCRISULUI (17) – SCRISUL MĂ FERICEŞTE de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365577_a_366906]
-
Acolo este pace ?! - Nu. - Ei bine, asta este pacea pe care o aduce Ceaușescu ! Doar Sabina a fost panicată atunci când, în timpul vizitei de lucru făcută de iubitul lor conducător, fiul, în plină stradă, și-a fluturat jucăria favorită și a rostit hotărât : - Vreau să-l împușc pe Ceaușescu ! * Nu pâinea și alimentele le-au lipsit cel mai mult românilor. Le-a lipsit seara de joi de la radio, seara Cenaclului Flacăra. Românul uită de foame și de lipsuri atunci când cântă și Păunescu
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
a supraviețui înainte ca polițiștii să desemneze vinovatul. Acum, încătușat fiind, în acest moment de luciditate, se revoltă. Un spasm, numai, îi trădează această stare. Încercarea de a striga cu furie este curmată de revenirea „la normal”. Deși intenționase să rostească vorbe grele la adresa polițistului rostește cu totul altceva: „Erica !..., Erica !..., Erica !... ” * Medicul psihiatru, managerul ospiciului, are o stare de exasperare pe care încearcă să o controleze. Aflat în fața unei avalanșe de pacienți, în marea lor majoritate intelectuali, urmărind, atât cât
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
să desemneze vinovatul. Acum, încătușat fiind, în acest moment de luciditate, se revoltă. Un spasm, numai, îi trădează această stare. Încercarea de a striga cu furie este curmată de revenirea „la normal”. Deși intenționase să rostească vorbe grele la adresa polițistului rostește cu totul altceva: „Erica !..., Erica !..., Erica !... ” * Medicul psihiatru, managerul ospiciului, are o stare de exasperare pe care încearcă să o controleze. Aflat în fața unei avalanșe de pacienți, în marea lor majoritate intelectuali, urmărind, atât cât îi permite timpul, ceea ce se
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
mult prea mult. Nepermis de mult pentru o ființă umană. Ai întâlnit piedici menite nu atât cât să încetezi să o mai iubești cât pentru a-ți pondera pornirea de a o idolatriza ”. Obsesia a fost biruită de revoltă. Cele rostite de Învățător, înțelese de el într-un anumit fel, au fost asemenea unui șoc electric, aplicat în zona cerebrală cu scopul de a reda limpezimea minții. Nu s-a întâmplat ca aceasta să-i revină subit, a fost doar transbordat
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
Într-un război pierd toți combatanții. Indiferent în ce tabăra se află. De multe ori, fără să ne dăm seama, jignim. Atacăm sufletele de lângă noi cu vorbe aiuristice. Și, de cele mai multe ori, punem patimă în cuvintele grele pe care le rostim într-o ceartă. Oare ce rost au toate aceste torturi? Meteahna această o avem toți. Din păcate, nu reușim să scăpăm de ea. Suntem flecari, palavragii. Vorbim aberații. Bârfim de dragul de a cleveti. Calomniem pentru a vedea lacrimile unei persoane
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]
-
de grație, care să te ridice exact atât cât să poți s-o duci până la următoarea întâmplare de grație din viața ta.” „Îngerul generos” i-a atins umărul. Și a salvat-o din afundarea în confuzii și zdruncinări. Pentru aceasta, rostește: „Mulțumesc Majestate!”. Iar Majestatea Sa Regele i-a conferit decorație regală, simbol și coloană sufletească, purtată pe pieptul acestei doamne gingașe, emotive, frumoase, inteligente, cu fluviu de bunătate curgând prin estuarul ei spiritual. E necrezut de dârză în principii pentru că
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
apărut volumul “Bucuriile suferinței”, iar postum, cărțile: “Oranki. Amintiri din captivitate”, “Vifornița cea mare”, “Hotarul cu cetăți”, “Satul Blestemat” și “Simple povestiri”. S-a mutat la cele veșnice pe 21 septembrie 1995, lăsând cu limbă de moarte să nu se rostească discursuri la catafalcul său și să nu i se pună flori pe mormânt. O ultimă dovadă de adâncă smerenie...” (Horia Brad - Revista Rost). “Părintele Dimitrie Bejan este departe de a fi consacrat cum se cuvine în ierarhia literaturii concentraționare românești
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
câteva ore plăcute de destindere. La un moment dat, vorbind despre propria-i viață, despre diverse situații literare, despre arta scrisului Landero a folosit un termen: baciyelmică!!! și apoi baciyelmo... am rămas stupefiat: ce vrea să zică?!? Dar când a rostit „Don Quijote” m-am luminat... explicația care a urmat mi-a dat dreptate: cuvintele spaniole bacin (vas, lighean, printre alte sensuri) și yelmo (coif), baciyelmo sau altfel spus, faimosul ligheano-coif al lui Quijote (și toată polemica din jurul acestui obiect)! struțo-cămila lui
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
un poet visător sau un trubadur nebun după aventuri! - Și dacă-s om doar pe jumătate? - Stai liniștit! M-am convins că nu ești și femeie! - zâmbi fata șăgalnic și cu subînțeles. - Mama mea se trage din neamul lui Dracula!- rosti scurt Prințișor. - Ha, ha, ha! Probabil ești vreun stră-strănepot de-al voievodului, dar asta nu mă deranjează! - se amuză Narcisa. - Contele Dracula s-a îndrăgostit de o contesă-vampir din Europa. Din iubirea lor s-a născut mama mea. - Chiar că
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
și cât de ignorant am fost. Era atât de concentrat, atât de cufundat în ceea ce părea a fi, în aceeași măsură, o destăinuire, dar și o introspecție în sinele său, încât nu și-a auzit numele strigat. Da. Cineva îi rostise numele. Este adevărat, stins, de undeva de foarte departe..., dar..., „să fi fost o părere...?” - Atunci când vei... - ...Dra... goș... Dragoș tresări. Pentru o clipă, ascultă. Nu putea să-și ridice privirea de pe mâna Mariei. Aștepta, parcă, un semn, o încuviințare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
plini de dragoste și recunoștință. O privire cât o mie de cuvinte. Dragoș, revenindu-și pentru o clipă, întinse mâna spre butonul care alerta personalul medical. - Iubito, draga mea..., sunt aici..., bine ai revenit! Stai liniștită, nu te obosi! Apoi, rosti încet, înălțându-și privirea spre El: Doamne, Dumnezeule, mulțumesc! Mi-ai ascultat ruga! - Dragoș... mul... țu... mesc! Ești a...ici...! - Hm! Ssst...! Bineînțeles că sunt aici... Unde puteam fi, iubito? Acum, taci! Gata! Îi vorbi el cu blândețe, apropiindu-și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
Sunt acum în viața mea. Cât de dor îmi e iubito Să te pot îmbrățișa... Te privesc iubire pură Cum alergi în calea mea, Cu aceiași pași, în zbor Eu mă îndrept spre tine; dor. Ne-ntâlnim ne îmbrățișăm Buzele rostesc cuvinte Banca aceea din penumbră Ne îndeamnă la iubire. Stăm la umbra răcoroasă A copacilor din parc... Patru ochi se iau la ceartă Privirile îi împac. După clipe de tăcere ... Buzele rostesc cuvinte, Ochii tăi ce-s rupți din aștrii
ATÂTA DOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365688_a_367017]
-
spre tine; dor. Ne-ntâlnim ne îmbrățișăm Buzele rostesc cuvinte Banca aceea din penumbră Ne îndeamnă la iubire. Stăm la umbra răcoroasă A copacilor din parc... Patru ochi se iau la ceartă Privirile îi împac. După clipe de tăcere ... Buzele rostesc cuvinte, Ochii tăi ce-s rupți din aștrii Cer o pace în iubire. Sub același cer senin Luminat acum de stele, Părăsim banca din umbră Doar un vis...câtă durere! Referință Bibliografică: Atâta dor / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ATÂTA DOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365688_a_367017]
-
de la criticul literar Florentin Popescu, cel care a semnat prefața cărții, că „Poeta este o nemulțumită de sine, de lume, de proasta orânduire a lucrurilor - și pe alocuri gata să descopere chiar și unele conspirații celeste, dar reproșul nu este rostit în felul imperativ de odinioară al lui Arghezi, ci cu un fel de resemnare, care mi se pare a veni dintr-o superioară înțelegere a psihologiei umane, dar și a cosmosului. În acest capitol, pe mai multe pagini dedicate memoriei
ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE” de FLORICA GH. CEAPOIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365656_a_366985]
-
Zâmbea în gând amintindu-și cum o certa și așa ca un copil răsfățat îi tăia ca un semn de răzvrătire copilărească împotriva mamei. Era singura supărare pe care își permitea să i-o facă mamei, dar chiar și atunci rostea în gând iartă-mă mamă! Apoi a venit ziua când fratele ei a adus-o acasă pe prietena lui însărcinată. Ce să fi făcut? Putea să o scoată afară? Nu, a primit-o cu brațele deschise, doar purta în pântece
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]