23,741 matches
-
sunt foarte diferite de concepțiile științifice ortodoxe. Până de curând, oamenii de știință erau de acord că majoritatea creaturilor se comportă instinctiv și că ceea ce părea să fie comportament Învățat era numai activitate transmisă genetic. Acum știm Însă că gâștele sălbatice trebuie să-și Învețe puii care sunt rutele de migrație. De fapt, este evident că transmiterea cunoștințelor de la părinți la urmași este foarte frecventă și că majoritatea animalelor Învață prin intermediul experimentării continue și al rezolvarea problemelor prin metoda eliminării succesive
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
creaturi? Ce facem cu miile de animale care anual sunt supuse la experimente de laborator dureroase? Sau cu milioanele de animale domestice crescute În condițiile cele mai inumane și destinate sacrificării și consumului uman? Trebuie să interzicem capcanele pentru animalele sălbatice și să descurajăm vânzarea și cumpărarea de haine de blană? Ce putem spune despre vânătoarea sportivă? Sau despre vânătoarea de vulpi În zonele rurale din Anglia, luptele cu tauri În Spania, luptele de cocoși În Mexic? Sau ce putem spune
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lumea naturală. Oamenii se bucurau de o intimitate fizică nesublimată cu viața din jurul lor, de asemenea cu propriile corpuri. Puținele triburi de vânători-culegători care rămân Încă În pădurea tropicală a Amazonului, jungla din Borneo și În alte petice de natură sălbatică se bucură de o legătură nereprimată cu lumea naturală. În timp ce vânătorii-culegătorii aveau o oarecare măsură a conștiinței de sine, ea nu era Încă bine dezvoltată. Îșirăiau viețile Într-un mod aproximativ nediferențiat, ca parte a unui Întreg social mai mare
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vânătorii-culegători depindeau de Mama Natura pentru supraviețuirea lor și foloseau diverse rituri pentru a obține bunăvoința sa. Începuturile agriculturii au marcat apariția celei de-a doua mari perioade În istoria conștiinței umane. Oamenii au Început să domesticească plante și animale sălbatice În scopuri productive. Cu agricultura a Început o detașare graduală a ființelor umane de natură și chiar de propriile corpuri. Ideea de sine a Început să apară Încet din ceața nediferențierii. Așa cum am menționat În capitolul 5, În italul târziu
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
în comitetul de redacție intră D. Stăniloae și Mihai Beniuc, iar în 1942, D. D. Roșca. În articolul Cuvânt de început se arată că publicația, pe urmele înaintașei sale de la începutul secolului, va sluji „Patria largă, românească, peste hotarele timpului sălbatic”, cu credința în „sfințenia ideii de unitate panromânească”. În numărul 9/1942 Olimpiu Boitoș precizează: „În mod firesc și necesar, aria manifestărilor noastre este Transilvania”, adăugând însă: „departe de noi gândul de a ignora fenomenele literare ce se produc în
LUCEAFARUL-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287872_a_289201]
-
poveste educativă despre cele cinci continente, protagoniști fiind cinci pitici (paznici ai pietrelor prețioase): Asiaticus, Africus, Europicus, Americus și Australianus. Povestiri macedonene (1961) evocă istoria zbuciumată a aromânilor de acum mai bine de două sute de ani. Spațiul străjuit de culmile sălbatice ale Munților Pind, având în centru cetatea Moscopole, devine scena luptelor acestei comunități dârze împotriva stăpânirii otomane. Și în Povestiri (1968) ori în romanele Apele negre (1972), Pribeagul (I-II, 1974-1975) și Cer înstelat (1983) autoarea se va concentra asupra
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
naturii nu se poate face, șoarecele A, mai prost, dar mai puternic, ajunge să își exploateze tovarășul de laborator experimental, transformându-l în victimă, în sclav. Comunismul ipocrit (stratificat, în fapt, tot pe clase de robi și exploatatori) și capitalismul sălbatic (în care exploatarea e făcută într-o deplină transparență) sunt, amândouă, ținte ale lui S.: ca expresii viciate - și vicioase - ale sistemului social construit de om. În romanul Lupul și Catedrala criza lui Ion Lupu, un personaj aflat la vârsta
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
scurtă - Regina balului (1946), Povestiri pestrițe (1974) - se poate constata mai degrabă atitudinea naturalistului, a cărui atenție e reținută de anumite cazuri, pe care vrea să le prezinte cât mai exact. Critica a relevat o „adâncă înțelegere a sufletului inocent sălbatic”, schițarea unor personaje „fără complicație psihologică” (Al. Piru), darul observației, descrierea cu mijloace simple, sobre. În Cilică un tânăr foarte chipeș și talentat la vioară provoacă drame în jurul său și cade victimă propriului farmec. Povestea antrenează mai multe tipuri de
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
domn e stăpânit de o maladivă sete de îmbogățire și mărire. În ambele romane perspectiva e a naratorului ce adoptă parcă mentalitatea și atitudinea vremii, inclusiv la nivelul reconstituirii lingvistice, el reușind să prindă ceva din felul mai abrupt, mai sălbatic al comportamentului și limbajului oamenilor. Romanele nu sunt reconstituiri, ci construcții ficționale, slujite de un stil neafectat de clișee, cursiv, uneori ușor ironic. SCRIERI: Dintr-un vârf de tufan, București, 1937; Regina balului, București, 1946; Regina balului, București, 1968; Hangița
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
viteaz?”. Drept care trimise în grabă, în zori de zi, un detașament de „uneltitori ca să-i ia viața”. Crezând că aceștia îi vin în ajutor, Mihai le zise: „Bine ați venit, vrednicii mei voinici!”. Dar ei, repezindu-se „ca niște fiare sălbatice, pătrund în cortul lui. Și unul din ei a zvârlit cu sulița, și-l atinge în inimă ascuțișul. Un altul în grabă l-a lovit, îi taie capul”. Natură și oameni sunt chemați să jelească moartea eroului: „O, pietre, acum
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
al Cercului Literar de la Sibiu, creația lui S. apare astăzi ca o restituire, datorată publicării oarecum întâmplătoare a scrierilor antume, ținând seama nu de cronologia lor reală, ci de contextul istoric al momentului. Receptarea îndeosebi postumă a poeziei sale - O sălbatică floare iese de sub tipar cu câteva săptămâni înaintea săvârșirii din viață a scriitorului, urmându-i Strada care urcă la cer (1977), și cuprinzătoarea ediție Un ceas de hârtie - a dezvăluit o literatură preponderent lirică și baladescă. În contrast cu firea sa jovială
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
o sumă de aforisme. SCRIERI: Roata cu șapte spițe, București, 1957; Aurică 2, București, 1963; Hurmuzul jupâniței, București, 1968; Pentr-un hoț de împărat, București, 1968; Cenușăreasa, Oradea, 1969; Gri-ru-gri, București, 1970; Balade, București, 1971; Itinerar dacic, București, 1972; O sălbatică floare, București, 1976; Strada care urcă la cer, postfață Nicolae Balotă, București, 1977; Timp scufundat, îngr. Sorana Coroamă-Stanca și Mariana Vartic, pref. Ion Vartic, București, 1981; ed. București, 1999; Un ceas de hârtie, îngr. Sorana Coroamă-Stanca și Doina Uricariu, pref.
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
1971, 37; Ion Vartic, Baladescul antieroic, ECH, 1974, 4; Cornel Regman, Reflexivitate, LCF, 1974, 38; Balotă, Universul, 125-129; Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca, RL, 1976, 31; Ștefan Aug.Doinaș, Prezentul - câmp heraldic al trecutului, RL, 1976, 31; Ioana Diaconescu, Ca o sălbatică floare, VR, 1976, 9; Al. Cistelecan, „O sălbatică floare”, F, 1976, 12; Octavian Soviany, „O sălbatică floare”, ECH, 1977, 1; Emil Manu, „O sălbatică floare”, SPM, 1977, 320; Eugen Simion, Dominic Stanca, LCF, 1977, 47; Virgil Nistor, „Strada care urcă
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
4; Cornel Regman, Reflexivitate, LCF, 1974, 38; Balotă, Universul, 125-129; Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca, RL, 1976, 31; Ștefan Aug.Doinaș, Prezentul - câmp heraldic al trecutului, RL, 1976, 31; Ioana Diaconescu, Ca o sălbatică floare, VR, 1976, 9; Al. Cistelecan, „O sălbatică floare”, F, 1976, 12; Octavian Soviany, „O sălbatică floare”, ECH, 1977, 1; Emil Manu, „O sălbatică floare”, SPM, 1977, 320; Eugen Simion, Dominic Stanca, LCF, 1977, 47; Virgil Nistor, „Strada care urcă la cer”, ST, 1977, 11; Popa, Dicț. lit.
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Universul, 125-129; Ioanichie Olteanu, Dominic Stanca, RL, 1976, 31; Ștefan Aug.Doinaș, Prezentul - câmp heraldic al trecutului, RL, 1976, 31; Ioana Diaconescu, Ca o sălbatică floare, VR, 1976, 9; Al. Cistelecan, „O sălbatică floare”, F, 1976, 12; Octavian Soviany, „O sălbatică floare”, ECH, 1977, 1; Emil Manu, „O sălbatică floare”, SPM, 1977, 320; Eugen Simion, Dominic Stanca, LCF, 1977, 47; Virgil Nistor, „Strada care urcă la cer”, ST, 1977, 11; Popa, Dicț. lit. (1977), 518; Regman, Explorări, 302-308; Cornel Ungureanu, „Strada
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
31; Ștefan Aug.Doinaș, Prezentul - câmp heraldic al trecutului, RL, 1976, 31; Ioana Diaconescu, Ca o sălbatică floare, VR, 1976, 9; Al. Cistelecan, „O sălbatică floare”, F, 1976, 12; Octavian Soviany, „O sălbatică floare”, ECH, 1977, 1; Emil Manu, „O sălbatică floare”, SPM, 1977, 320; Eugen Simion, Dominic Stanca, LCF, 1977, 47; Virgil Nistor, „Strada care urcă la cer”, ST, 1977, 11; Popa, Dicț. lit. (1977), 518; Regman, Explorări, 302-308; Cornel Ungureanu, „Strada care urcă la cer”, O, 1978, 5; Monica
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
așezări călugărești pe o insulă era un obicei care se răspîndea pe atunci în Occident ca un fel de imitare a pustiului ales în Orient ca loc de asceză: insula asigura aceeași izolare ca și deșertul, iar natura dezolantă și sălbatică și animalele feroce erau similare cu asprimea naturii egiptene sau siriene. însă prima activitate a asceților stabiliți la Lerin, caracteristică pentru viziunea lor despre lume, a fost aceea de a face insula mai frumoasă și mai primitoare, respectînd totuși asceza
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oriental și cum însuși Ieronim ne lasă să înțelegem din biografiile sfinților scrise de el. Lipsesc complet motivul luptei cu diavolul, ca și elementul pitoresc care, în concepția noastră, o caracterizează: urzelile dușmanilor, ispitele diavolului, pericolele mortale reprezentate de fiarele sălbatice. Așa cum am spus deja și cum credeau creștinii în mod obișnuit după Constantin cel Mare, călugărul este noul martir. Martiriul său este însă nesîngeros; ar fi putut fi deosebit de aspru și de dureros, ca în cazul lui Antonie și al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o familie bună, boala fără scăpare - nu lasă întotdeauna semne, sau ele sînt trecute cu vederea de ochiul indulgent și plin de candoare care ne conduce în poveste. Pe acesta îl vedem uneori în text ca o adolescentă slăbuță și sălbatică fascinată de rigoarea monahală adusă în casă de Josefina (Ardeau pădurile pe Tîmpa), liceană prietenă cu intransigentul Peter, vagabond însetat de cărți (Sieglinda), studentă îndrăgostită de bărbatul nepotrivit (Minunații cai verzi), soția-scriitoare zăpăcită în ziua premierei (Seara premierei), Domnița, femeia
Dantelărie de cristal by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17175_a_18500]
-
Organizarea jocului: Elevii împărțiți în mod egal pe două echipe (de exemplu: roșie și albă), se așează pe două rânduri, față în față, la o distanță de 10 15 metri și fiecare elev primește câte un nume al unui animal sălbatic. Aceleași nume vor fi repartizate și elevilor de pe rândul opus. La mijlocul distanței dintre ei se așează 3-5 mingi pe aceeași linie. Desfășurarea jocului: Profesorul strigă 2-4 nume de animale și indică o echipă (de exemplu: lup, urs, leu, tigru din
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
unde înființează Editură Humanidad, în cadrul căreia își va publica, în românește sau în traducere, multe scrieri. La începuturile sale literare R. cultiva o proza poematica, meditativa, creează „fantezii”, cum indică și subtitlul primului său volum, Triumful neființei, invocând timpul „capricios”, sălbatic, răutăcios, omagiindu-și părintele (De ziua tatei), descriind „dânsul norilor” și „glasul apelor”. În Sonetele nebuniei (1914), Nebunia (1915) și Poezii (1926) sunt adunate versuri cu o tematica variată, evidențiind preocuparea tot mai acută a autorului pentru problematică socială (Cântecul
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
Pietrele flămânde, pref. trad., București, 1958; William Shakespeare, Furtuna, București, 1958, Neguțătorul din Veneția, în Opere complete, III, îngr. Leon Levițchi, București, 1984; John Milton, Scrieri alese, pref. trad., București, 1959; Dimos Rendis, Cutia cu chibrituri, București, 1959, Ulița piperului sălbatic, I-II, București, 1959; Maxim Gorki, Povestiri, reportaje, amintiri (1924-1936), București, 1960 (în colaborare cu Maria Bistrițeanu), V. I. Lenin, București, 1970 (în colaborare cu Maria Bistrițeanu); Herman Melville, Taipi, București, 1960, Benito Cereno și alte povestiri, pref. trad., București
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
revista „Opinia studențească”. Poet înzestrat, însă cunoscut într-un cerc restrâns, face parte din Grupul Sigma, alături de Liviu Antonesei, Dan Petrescu, Valeriu Gherghel ș.a. Abandonează la un moment dat lirica, dedicându-se exclusiv prozei. Va debuta editorial cu romanul Zile sălbatice (1992), urmat de Răfuială în oraș (1992). Culegerea Natașa blues (1998) conține proză scurtă, scrisă la mari intervale de timp, iar volumul Iulia (2002) grupează câteva povestiri și ediția a doua a romanului Răfuială în oraș. Încă din romanul Zile
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
1992), urmat de Răfuială în oraș (1992). Culegerea Natașa blues (1998) conține proză scurtă, scrisă la mari intervale de timp, iar volumul Iulia (2002) grupează câteva povestiri și ediția a doua a romanului Răfuială în oraș. Încă din romanul Zile sălbatice S. apare ca un prozator matur, cu o scriitură alertă, decisă și lipsită de zorzoane. O dublă ambiguitate însoțește identitatea personajelor: naratorul poate fi considerat a fi, până la un anumit punct, scriitorul însuși, ceea ce atrage după sine tentația lectorului de
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
accentele prea dure sunt asimilate de o viziune generoasă asupra omului, în care și miraculosul își păstrează un loc al său, în pofida răului care îl asaltează, ca într-o cursă delirantă. De aici, poate, și dramatismul acestei proze. SCRIERI: Zile sălbatice, Iași, 1991; Răfuială în oraș, Iași, 1992; Natașa blues, Iași, 1998; Iulia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Andreea Deciu, Diletantismul la profesioniști, RL, 1992, 18; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1994, Liviu Antonesei, Jurnal din anii ciumei, Iași, 1995, 135; Alex.
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]